Treceți la conținutul principal

A trecut un an de Uber și taximetriștii mârlani tot n-au murit de foame

Total curse si distanta mersa cu Uber intr-un an
Cam asa arata statistica mea după un cu Uber
Spuneam acum ceva vreme că pe mine Uberul nu m-a convins că va avea un succes răsunător sau că va schimba cumva modul în care se face taximetrie în Capitală,  iar părerea asta nu s-a schimbat după un an și ceva de folosit serviciul.

Recunosc că Uber este cu o clasă peste 90% dintre taxiuri, dar în același timp suspectez că e utilizat de prea puțini oameni ca să fie considerat de companiile mari de taximetrie un concurent serios care le fură o parte importantă din cota de piață. Altfel mă gândesc că aveau timp într-un an de zile să își schimbe două trei lucruri p-acolo ca să fie mai mult precum Uber, dar n-am perceput vreo schimbare  în direcția asta.

Și nici n-au motiv, între noi fie vorba. Pentru 600 de lei pe an? Atât estimez că au pierdut taxiurile de pe urma mea în anul ce a trecut. Cam o cursă pe săptămână de aproape 12 lei. O cantitate mai mult decât neglijabilă. De asta și doleanțele mele sunt neglijabile pentru ei. Lucru care e logic cât timp afacerea duduie și produce banii estimați. Lucru care nu cred ca se va schimba prea repede.

Mă uitat pe Facebook la tot felul de prieteni care shareuiau statistica lor Uber pe ultimul an și rezultatele erau putin mai fericite decât în cazul meu, dar tot neglijabile. Nu vor muri taximetriștii de dorul nostru, iar eu cu siguranță nu vreau să mă întorc la negociatul curselor până la nu știu ce bodegă sau acasă. Iar dacă pentru asta trebuie să aștept în medie 7 minute, fie!

Ne place sau nu, cu tot cu Uber sau nu, taxiurile vor rămâne același rău necesar cel puțin încă o perioadă bunicică de timp.

Postări populare de pe acest blog

În ultimul an am mers pe jos cam 2480 de km

Zilele astea s-a împlinit un an de când am început să port o brățară de fitness. E vorba de un Garmin Vivofit 2 pe care nu l-am dat niciodată jos în ultimele 365 de zile - doar de curiozitate de a vedea cât merg pe jos într-un an. Răspunsul a fost puțin dezamăgitor:

Cam 2480 de kilometri parcurși pe jos într-un an.

Zic dezamăgitor pentru că speram să trec de 2500 până când scriu însemnarea asta.

Aplicația a contorizat doar vreo 2430 pentru că vreo 5-6 zile extrem de active au reprezentat erori de sincronizare și tot ce am făcut în zilele respective s-a pierdut în neant. Estimez eu că e vorba de vreo 50 de kilometri maxim.

În rest, cam așa arată treaba ca în imaginea de mai jos. Trei milioane și ceva de pași, o medie de 6.8 kilometri parcurși zilnic pe jos și un record de aproape 18 km într-o zi călduroasă de mai.


Problema este că deși valorile par mari, cu siguranță peste media bucureșteană, realitatea e că denotă sedentarismul modern. Citeam acum ceva vreme un studiu similar făcut p…

S-a întâmplat nefăcuta: Chefi la cuțite e mai digerabil ca MasterChef

Nu credeam că o să zic asta vreodată, dar Chefii la cuțite s-au transformat încet, încet într-un fel de Top Gear culinar. Prietenia dintre ei a început să își spună cuvântul și întreg show-ul a devenit mult mai ușor de digerat chit că nu este produs la nivelul calitativ MC.

Între timp au renunțat și la jignirile gratuite, doar de dragul de a fi, așa că întreaga experiență este una care binedispune. Știu că elitismul culinar își face cruce în acest moment, dar nici Chefii și nici MasterChefii n-au emisiuni care să aibă legătură cu gătitul.

M-am uitat la 4 episoade și nici snopit în bătaie moldovenească n-aș putea să îmi aduc aminte de vreun preparat care m-a impresionat sau o tehnică pe care am deprins-o.

Emisiunile sunt pe zona pur de entertainment, iar Chefii fac asta mai bine printr-o carismă tip grup de prieteni. Chit că e pe glume de cartier, recunosc că m-am uitat și am râs de multe ori la emisiunea lor. E posibil ca ăsta să fie un prin semn de stockholm syndrome.

Cu toate asta …

Deschidere: Shoteria Stația Fantastică

Generația nouă de petrecăreți din Centrul Vechi a dat naștere unui concept interesant: fast bar-ul. Locul unde ajungi să bei ceva cu niște prieteni înainte de poposi într-un club. Așa de încălzit puțin și de intrat în spiritul de petrecere. E locul unde n-ai scaune să te parchezi la povești sau să zăbovești cu orele. Totul e pe repede înainte.

E suficient să ajungi o seară în Shoteria 1 - Stația de primă alcoolizare - să simți pe pielea ta cât de bine a prins. Grupuri și grupuri de oameni care vin să dea un shot - două înainte de a se duce regulamentar la 23:00 în club. Ajută și faptul că au varietate de shot-uri pentru toate gusturile, așa că nu mare e mirarea să vezi grupuri de fete cot la cot shot la shot cu grupuri de băieți.

Lucrurile au mers atât de bine în ăștia 2 ani de Shoteria 1 încât vineri au mai deschis un loc. De data asta s-au concentrat pe long drinks sau shotail-uri cum le zic ei. Un loc puțin mai măricel ca primul, dar sub același concept-umbrelă. Un loc unde să pet…