Treceți la conținutul principal

Batman v Superman sau cum DC o dă de gard!


Am văzut filmul aseară și nu este atât de rău precum Internetul mi-a dat de înțeles. E clar că nu îl voi mai revedea niciodată, era evident din trailer ce se va întâmpla în film, dar filmul chiar a reușit să fie relativ interesant pe alocuri. Problema lui masivă stă în faptul cum este construit în universul DC - dacă la Marvel ai niște agarici cu ceva super puteri care cumva se balansează în luptele regulate, la DC ai prea multe ființe omnipotente care sunt vai steaua lor. Și aici mă uit la tine Superman!

Băiatul ăsta poate să zboare în spațiu fără nicio problemă, poate supraviețuiască practic la orice lucru inventat și neinventat, este întruchiparea unei zeități, dar cum a călcat pe o pioneză de pe Krypton are migrene și e indispus. Ceva nu face sens  ca să zic așa. Chiar știind că este film, creierul tot refuză să creadă, să se lase înșelat măcar 2 ore. Cu toate astea, nu asta e slăbiciunea lui masivă.

Dacă stai să te gândești bine, în general Superman ajunge în situații dificile din cauză că ca este un idiot arogant. Cum mă să te facă iar și iar la buzunar un chelios de pe pământ și tu să nu te înveți minte? Tot timpul să încerci aceeași abordare. Superman the one-trick poney.

Asta e problema filmului ăsta și a filmelor în general cu Superman - gigelul de pe Krypton reușește cumva de fiecare dată să își ia bătaie de la niște euglene. Nu poți să empatizezi cu așa ceva și cred că niciun regizor nu poate să îl facă pe Superman un super erou ok cât timp adversarii lui au vizibile handicapuri și cumva tot reușesc să îi creeze probleme idiotului.

Cam așa e și filmul ăsta. Păcat de Batman...

Postări populare de pe acest blog

Era un bar mișto, dar problema era că mai venea și patronul...

Știți barul ăla făcut de patron în momentul în care a ajuns la 40 de ani și i-a dat cu virgulă bucket listul? Nu? Hai să vă zic cum stă treaba. Toată viața a visat să își deschidă un bar, dar n-a avut timp/bani/motivare. Asta până de curând când s-a dus ca berbecul.

L-a deschis. E mic, simpatic, are un specific bine delimitat, a mers chiar bine la început, dar acum începe să scârțâie. Și ăsta nu înțelege de ce. De ce în fiecare lună vin din ce în ce mai puțini clienți și încasează tot mai pe negativ.

Păi problema majoră e că patronul și-a dorit bar, dar nu și clienți. Am fost în vreo câteva locuri din astea unde noi îl deranjam pe patron. Omul era cu paharul de vin în față, cu gașca de prieteni și cu muzica la maxim. Erau pe distracție și trebuia să o mai pună pe pauză să ne aducă meniurile, să dea muzica mai încet, să ne aducă băutura și la final să ne ia banii.

Omul nu avea chef de noi, chiar dacă eram singurii plătitori de consumație din bar. N-ai cum să ceri prietenilor bani pe c…

Ieri le-am arătat Bucureștiul celor 5 noi beri aduse în România de URBB

De două zile timeline-ul meu s-a umplut de bloggeri care primiseră pachetul din imagine. Poze din toate unghiurile, selfie-uri, nebunie. Eu cred că am primit ultimul lădița care avea frumos atașat următorul mesaj: "Descoperă Europa cu berea care ți se potrivește! #beertrip", așa că presiunea a fost maximă.

Eu ce fel de poză pot să pun ce deja n-a fost făcută de ceilalți? Pe drumul spre casă, ajutat și de constituția specifică de blogger ce trebuia să care 6 kilograme, mi-am zis să fiu o gazdă primitoare și să le arăt celor 5 beri noi o fărâmă de București.

Și pentru că tot zic de ele, dar nu le-am numit, acestea sunt: Grimbergen Ambreé, Kronenbourg 1664 Blanc, Angelo Poretti 4 Luppoli Original, Angelo Poretti 5 Luppoli Bock Chiara și Angelo Poretti 6 Luppoli Bock Rossa.

Alături de ele au fost două mutat aici de ceva vreme: Guinness și Weihenstephaner Hefe Weissbier.

Rezultatul este mai jos.














Problema unui food truck făcut din pasiune e că nu se ia niciodată în serios

Sâmbătă am fost la aniversarea celor de la Ground Zero la Verde Stop - un loc ce a văzut de-a lungul timpului câteva street food festivals. Am ajuns regulamentar la 2, mi-am luat o bere și m-am tolănit regulamentar pe iarbă. Deja de la a 2-a bere au început șoriceii să danseze prin stomac așa că am făcut un tur al food truck-urilor prezente.

La BurgerVan timpul de așteptare era de peste 45 de minute, la Pește Pâine nici nu deschiseseră la aproape 3 ore de când începuse evenimentul, iar la Dianei 4 norocul a făcut să aibă gulașul făcut dinainte așa că puteai să mănânci pe loc. Nu zic că m-am resemnat, că au un gulaș bun, dar speram să bag niște cartofi prăjiți de la Pește Pâine.

Au deschis și ei jumătate de oră mai târziu și imediat s-a făcut o coadă care s-a împrăștiat repede. N-am înțeles de ce, dar mi-am zis că ăsta e momentul să merg să iau niște cartofi. Țeapă. Urmau să îi facă în 30 de minute după spusele lor. Mmda. Bine.


Am mai zăbovit ceva timp la niște vorbe și bere, dar am z…