Treceți la conținutul principal

Batman v Superman sau cum DC o dă de gard!


Am văzut filmul aseară și nu este atât de rău precum Internetul mi-a dat de înțeles. E clar că nu îl voi mai revedea niciodată, era evident din trailer ce se va întâmpla în film, dar filmul chiar a reușit să fie relativ interesant pe alocuri. Problema lui masivă stă în faptul cum este construit în universul DC - dacă la Marvel ai niște agarici cu ceva super puteri care cumva se balansează în luptele regulate, la DC ai prea multe ființe omnipotente care sunt vai steaua lor. Și aici mă uit la tine Superman!

Băiatul ăsta poate să zboare în spațiu fără nicio problemă, poate supraviețuiască practic la orice lucru inventat și neinventat, este întruchiparea unei zeități, dar cum a călcat pe o pioneză de pe Krypton are migrene și e indispus. Ceva nu face sens  ca să zic așa. Chiar știind că este film, creierul tot refuză să creadă, să se lase înșelat măcar 2 ore. Cu toate astea, nu asta e slăbiciunea lui masivă.

Dacă stai să te gândești bine, în general Superman ajunge în situații dificile din cauză că ca este un idiot arogant. Cum mă să te facă iar și iar la buzunar un chelios de pe pământ și tu să nu te înveți minte? Tot timpul să încerci aceeași abordare. Superman the one-trick poney.

Asta e problema filmului ăsta și a filmelor în general cu Superman - gigelul de pe Krypton reușește cumva de fiecare dată să își ia bătaie de la niște euglene. Nu poți să empatizezi cu așa ceva și cred că niciun regizor nu poate să îl facă pe Superman un super erou ok cât timp adversarii lui au vizibile handicapuri și cumva tot reușesc să îi creeze probleme idiotului.

Cam așa e și filmul ăsta. Păcat de Batman...

Postări populare de pe acest blog

În ultimul an am mers pe jos cam 2480 de km

Zilele astea s-a împlinit un an de când am început să port o brățară de fitness. E vorba de un Garmin Vivofit 2 pe care nu l-am dat niciodată jos în ultimele 365 de zile - doar de curiozitate de a vedea cât merg pe jos într-un an. Răspunsul a fost puțin dezamăgitor:

Cam 2480 de kilometri parcurși pe jos într-un an.

Zic dezamăgitor pentru că speram să trec de 2500 până când scriu însemnarea asta.

Aplicația a contorizat doar vreo 2430 pentru că vreo 5-6 zile extrem de active au reprezentat erori de sincronizare și tot ce am făcut în zilele respective s-a pierdut în neant. Estimez eu că e vorba de vreo 50 de kilometri maxim.

În rest, cam așa arată treaba ca în imaginea de mai jos. Trei milioane și ceva de pași, o medie de 6.8 kilometri parcurși zilnic pe jos și un record de aproape 18 km într-o zi călduroasă de mai.


Problema este că deși valorile par mari, cu siguranță peste media bucureșteană, realitatea e că denotă sedentarismul modern. Citeam acum ceva vreme un studiu similar făcut p…

Deschidere: Shoteria Stația Fantastică

Generația nouă de petrecăreți din Centrul Vechi a dat naștere unui concept interesant: fast bar-ul. Locul unde ajungi să bei ceva cu niște prieteni înainte de poposi într-un club. Așa de încălzit puțin și de intrat în spiritul de petrecere. E locul unde n-ai scaune să te parchezi la povești sau să zăbovești cu orele. Totul e pe repede înainte.

E suficient să ajungi o seară în Shoteria 1 - Stația de primă alcoolizare - să simți pe pielea ta cât de bine a prins. Grupuri și grupuri de oameni care vin să dea un shot - două înainte de a se duce regulamentar la 23:00 în club. Ajută și faptul că au varietate de shot-uri pentru toate gusturile, așa că nu mare e mirarea să vezi grupuri de fete cot la cot shot la shot cu grupuri de băieți.

Lucrurile au mers atât de bine în ăștia 2 ani de Shoteria 1 încât vineri au mai deschis un loc. De data asta s-au concentrat pe long drinks sau shotail-uri cum le zic ei. Un loc puțin mai măricel ca primul, dar sub același concept-umbrelă. Un loc unde să pet…

S-a întâmplat nefăcuta: Chefi la cuțite e mai digerabil ca MasterChef

Nu credeam că o să zic asta vreodată, dar Chefii la cuțite s-au transformat încet, încet într-un fel de Top Gear culinar. Prietenia dintre ei a început să își spună cuvântul și întreg show-ul a devenit mult mai ușor de digerat chit că nu este produs la nivelul calitativ MC.

Între timp au renunțat și la jignirile gratuite, doar de dragul de a fi, așa că întreaga experiență este una care binedispune. Știu că elitismul culinar își face cruce în acest moment, dar nici Chefii și nici MasterChefii n-au emisiuni care să aibă legătură cu gătitul.

M-am uitat la 4 episoade și nici snopit în bătaie moldovenească n-aș putea să îmi aduc aminte de vreun preparat care m-a impresionat sau o tehnică pe care am deprins-o.

Emisiunile sunt pe zona pur de entertainment, iar Chefii fac asta mai bine printr-o carismă tip grup de prieteni. Chit că e pe glume de cartier, recunosc că m-am uitat și am râs de multe ori la emisiunea lor. E posibil ca ăsta să fie un prin semn de stockholm syndrome.

Cu toate asta …