Treceți la conținutul principal

Noodles soup la plic, apă fierbinte și cele mai lungi 5 minute din viața ta


În quest-ul meu de testare a supelor la plic m-am ferit o bună perioadă de supele cu tăiței pentru că țineam minte că mai toate au același gust. Recent am decis totuși să le acord o șansă și mi-am făcut de cap cu 10 lei și am cumpărat toate supele care aveau un mix interesant și echilibrat de arome ambalaje drăguțe. Știu. Superficial, dar trebuie să pornești de undeva.

Mare mi-a fost surpriza să sesizez că există diferențe, atât între producători cât și între diferitele arome pe care le împachetează în pachet. Nu mă înțelege greșit. Noodles-ii, adică fideaua pe limba noastră, este identică la gust. Chiar și la textură și formă. Secretul constă în micul pliculeț de arome pe care îl pui după. Un amalgam de sănătate și E-uri, ăla e gustul unei noodles soup la plic.

Din ce am testat eu pot să spun că nu ai cum să dai greș cu Rollton-uri. Pliculețul ăla e magic și chiar aproape că face supa aia credibilă. Recomandarea mea e cea de vită și îmi dau seama cât de improbabil e ca măcar pe o rază de un kilometru în jurul fabricii să existe măcar o vită vie sau tranșată. Asta e. La gust e bunicică.

Cam același lucru pot să îl zic și despre brandul propriu Mega. E okish deși are niște combinații cam prea fanteziste. Auzi tu! Creveți. Mai că îmi vine să râd când mă gândesc ca acum poți să ai supă de creveți cu doar un leu jumătate sau cât a costat.


Ce mai mare dezamăgire a venit de la Fideliciosul Maggi care s-a încăpățânat să ofere o supa cu fidea care să aducă a România și nu a Asia. Fidea cu ciuperci, fidea cu pui picant, mâine poimâine or să scoată cu aromă de mici și șaorma. Greșit dragii mei. Exista un motiv pentru care noi avem supă cu fidea și nu fidea cu niște supă. La Knorr nici nu m-am uitat. Ambalajul nu m-a impresionat așa că pe moment i-am zis pas.

În schimb, vin cu o recomandare de expert în supă la plic: niște condimente alese aruncate în apa pe care o fierbi te poate duce departe pe poteca gustului. Doar atât. Mai mult efort s-ar traduce prin ineficiență. Mai bine pui tu niște tăiței la fiert și arunci niște legume, condimente și proteine prin oală. Dar aici vorbim de eficiență și rapiditate, iar o supă cu fidea la plic este o alegere excelentă pentru studenții grăbiți și puțin mahmuri.

Mâncați responsabil supe instant. Cunoașteți-vă limitele!

[editoare ulterioară]

La recomandarea unor cunoscători în supă la plic, am testat aseară Vifon și a fost foarte bună. Chiar te păcălea să crezi ca e de fapt pui in ea. Fideaua a fost în schimb mai puțină sau așa mi-a lăsat impresia. Cred că e din cauză că e singura supă care îți zice să folosești 400 ml de apă în loc de 300-350 cât recomandă restul. Eu aș recomanda să se folosească mai puțină apa ca să găsești fideaua mai compactă. Overall - parcă tot Rollton-ul mi-a plăcut mai mult.

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Era un bar mișto, dar problema era că mai venea și patronul...

Știți barul ăla făcut de patron în momentul în care a ajuns la 40 de ani și i-a dat cu virgulă bucket listul? Nu? Hai să vă zic cum stă treaba. Toată viața a visat să își deschidă un bar, dar n-a avut timp/bani/motivare. Asta până de curând când s-a dus ca berbecul.

L-a deschis. E mic, simpatic, are un specific bine delimitat, a mers chiar bine la început, dar acum începe să scârțâie. Și ăsta nu înțelege de ce. De ce în fiecare lună vin din ce în ce mai puțini clienți și încasează tot mai pe negativ.

Păi problema majoră e că patronul și-a dorit bar, dar nu și clienți. Am fost în vreo câteva locuri din astea unde noi îl deranjam pe patron. Omul era cu paharul de vin în față, cu gașca de prieteni și cu muzica la maxim. Erau pe distracție și trebuia să o mai pună pe pauză să ne aducă meniurile, să dea muzica mai încet, să ne aducă băutura și la final să ne ia banii.

Omul nu avea chef de noi, chiar dacă eram singurii plătitori de consumație din bar. N-ai cum să ceri prietenilor bani pe c…

Ieri le-am arătat Bucureștiul celor 5 noi beri aduse în România de URBB

De două zile timeline-ul meu s-a umplut de bloggeri care primiseră pachetul din imagine. Poze din toate unghiurile, selfie-uri, nebunie. Eu cred că am primit ultimul lădița care avea frumos atașat următorul mesaj: "Descoperă Europa cu berea care ți se potrivește! #beertrip", așa că presiunea a fost maximă.

Eu ce fel de poză pot să pun ce deja n-a fost făcută de ceilalți? Pe drumul spre casă, ajutat și de constituția specifică de blogger ce trebuia să care 6 kilograme, mi-am zis să fiu o gazdă primitoare și să le arăt celor 5 beri noi o fărâmă de București.

Și pentru că tot zic de ele, dar nu le-am numit, acestea sunt: Grimbergen Ambreé, Kronenbourg 1664 Blanc, Angelo Poretti 4 Luppoli Original, Angelo Poretti 5 Luppoli Bock Chiara și Angelo Poretti 6 Luppoli Bock Rossa.

Alături de ele au fost două mutat aici de ceva vreme: Guinness și Weihenstephaner Hefe Weissbier.

Rezultatul este mai jos.














Problema unui food truck făcut din pasiune e că nu se ia niciodată în serios

Sâmbătă am fost la aniversarea celor de la Ground Zero la Verde Stop - un loc ce a văzut de-a lungul timpului câteva street food festivals. Am ajuns regulamentar la 2, mi-am luat o bere și m-am tolănit regulamentar pe iarbă. Deja de la a 2-a bere au început șoriceii să danseze prin stomac așa că am făcut un tur al food truck-urilor prezente.

La BurgerVan timpul de așteptare era de peste 45 de minute, la Pește Pâine nici nu deschiseseră la aproape 3 ore de când începuse evenimentul, iar la Dianei 4 norocul a făcut să aibă gulașul făcut dinainte așa că puteai să mănânci pe loc. Nu zic că m-am resemnat, că au un gulaș bun, dar speram să bag niște cartofi prăjiți de la Pește Pâine.

Au deschis și ei jumătate de oră mai târziu și imediat s-a făcut o coadă care s-a împrăștiat repede. N-am înțeles de ce, dar mi-am zis că ăsta e momentul să merg să iau niște cartofi. Țeapă. Urmau să îi facă în 30 de minute după spusele lor. Mmda. Bine.


Am mai zăbovit ceva timp la niște vorbe și bere, dar am z…