Roboțelul de aur versus bula hipstărească

Documentarul Robotelul de Aur la One World Romania
Roboțelul de aur: Mihai Dragolea, Radu Mocanu si Steluța Duță
Ieri am ajuns din greșeală la documentarul românesc "Roboțelul de aur" din cadrul One World România, zic din greșeală pentru că de fapt alesesem random pentru seara aia alt documentar din cadrul festivalului, doar ca să fiu surprins un film bine făcut și chiar interesant.

Este vorba de povestea vieții multiplei campioane la box feminin Steluța Duță. Poveste care are un început trist cu abandon, orfelinat și sărăcie, dar care până la urmă se consolidează într-o reală poveste de succes. S-a suspinat pe alocuri în sală, dar s-a râs de cel putin 4 ori mai mult. Oamenii s-au bucurat pe bune de succesul Steluței. Din punctul ăsta de vedere documentarul a fost excelent și foarte bine realizat de niște băieți debutanți în ale documentarelor.

Ce m-a iritat cu adevărat au fost câteva întrebări în Q&A-ul de după. O gașcă de hipstărițe crescute în puf s-au revoltat puțin la cele prezentate. Una i-a reproșat Steluței că râdea prea mult în film de bătăile primite de la băieții din orfelinat când era mică. Alta a sfătuit-o să nu mai mulțumească niciodată statului român pentru că acesta n-a făcut nimic pentru ea, iar a 3-a le zicea regizorilor că următorul documentar tot despre poveștile de succes ale copiilor din orfelinate să fie în condițiile în care regizorii tot ii ziceau că nu despre asta e vorba.

Băi, de unde atât tupeu? Cum să vii să îi spui cuiva că atitudinea pe care o are acum nu se încadrează în tiparul pe care tu îl consideri corect pentru copiii crescuți în orfelinate. E prea fericită și asta nu e bine. Practic nu s-a ridicat la nivelul de traumă emoțională pe care tu îl așteptai și îl doreai. Ai plătit un ban să vezi lacrimi. Vrei să vezi povestea tristă a unor suflete nevinovate. #fuckyou

Ce este cu adevărat incredibil este că nici după ce li s-a zis atât de regizori cât și de Steluța că ce este ea în acest moment o definește mai mult decât trecutul ei, șușotelile hipstărești nu s-au potolit. Incredibil.

În rest, festivalul de documentare One World ține până duminica asta și am așa o senzație că își merită cei 10 lei/proiecție. Eu intenționez să mai bifez cel putin o seara de documentare.
Un produs Blogger.