Treceți la conținutul principal

Trei jocuri pe care le aștept în 2016

Trei jocuri asteptate in 2016
Overwatch's Reaper, Master of Orion for cat lovers and some darkish Camelot Unchained

Cred că din 2010 sau 2011 (Guild Wars 2) n-am mai așteptat cu real interes un joc să apară. Pur și simplu nu m-a prins hype train-ul pe segmentul meu de interes (jocuri axate în mod special pe multiplayer sau 4x/TBS). Plus că am mai și îmbătrânit. Am timp mai limitat acum. Eh. Scuze se tot găsesc. Anul ăsta în schimb vine cu interes pentru trei jocuri destul de diferite între ele.

Primul este Overwatch pe 24 mai - un fel de copil ilegitim al Team Fortress-ului si a League of Legends-ului. E cartoonish, rapid și destul de casual și distractiv încât să nu simți că joci un fps clasic. De la o vârstă încolo oricum nu mai sunt de tine fps-urile hardcoriste. Nu mai ai reflexele necesare. Din ce am jucat in closed betas, Overwatch e consolish fun.

Al doilea este Master of Orion 2016. Exact! 4X-ul din '93 se reîntoarce. Momentan este în early access pe Steam și din ce am văzut până acum mi-a plăcut ce au făcut cu el. Păstrează mult din ce au făcut MOO 1 & 2 faimoase și evită cu succes lucrurile care au făcut din MOO 3 o glumă între ochelariști. Mai aștept puțin înainte să-l cumpăr ca să văd dacă se duc în direcția corectă până la capăt.

Ultimul pe listă este Camelot Unchained -  un joc despre care nu știu foarte multe, dar am un prieten extrem de pasionat de el. Dacă o să fie măcar jumătate din ce a/au promis, o să fie noul meu joc de suflet. Am o slăbiciune pentru MMO-urile care implementează decent conceptul de PVP server vs server. Momentan e cu mulți poate și dacă: poate nu le iese cum doreau sau dacă îl lansează anul ăsta. Totuși, îl trec aici pe listă chiar și așa.

Asta e lista mea în acest moment. Poate nu e completă, la tine mă uit Civilization 6, dar față de anii trecuți, ea măcar există.

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

StarCraft Remastered se lansează la vara

Pe vremea mea, drama băieților de școala generală era că fetele din clasă nu prea se uitau la noi. Băieții de liceu erau pe radarul lor, iar noi practic nici nu existam. Lucrul ăsta s-a schimbat prin clasa a 8-a când toți ne-am înălțat și practic au început să se uite mai cu jind la noi, dar deja era prea târziu.

În '98 când se întâmpla asta, apăruse StarCraft și primele net cafe-uri de prin București, iar toată atenția noastră era captată de acest joc. În fiecare clipă din zi doar asta vorbeam: terrani, protoși și zergi.

StarCraft a fost pentru mine primul joc pe care l-am jucat vreodată în multiplayer. Nici nu aveam calculator acasă pe vremea aia, dar after school-ul îl petreceam în net cafe-uri - fie jucând, fie uitându-mă la alții cum se jucau.

Nu eram deloc bun la joc, îmi luam bătaie cu o precizie elvețiană. Poate și din cauză că singura strategie pe care o aplicam era să îmi fac turrele - câmpuri întregi de turrele, iar mârlanii mei de adversari veneau cu carriere invizibi…

Ieri le-am arătat Bucureștiul celor 5 noi beri aduse în România de URBB

De două zile timeline-ul meu s-a umplut de bloggeri care primiseră pachetul din imagine. Poze din toate unghiurile, selfie-uri, nebunie. Eu cred că am primit ultimul lădița care avea frumos atașat următorul mesaj: "Descoperă Europa cu berea care ți se potrivește! #beertrip", așa că presiunea a fost maximă.

Eu ce fel de poză pot să pun ce deja n-a fost făcută de ceilalți? Pe drumul spre casă, ajutat și de constituția specifică de blogger ce trebuia să care 6 kilograme, mi-am zis să fiu o gazdă primitoare și să le arăt celor 5 beri noi o fărâmă de București.

Și pentru că tot zic de ele, dar nu le-am numit, acestea sunt: Grimbergen Ambreé, Kronenbourg 1664 Blanc, Angelo Poretti 4 Luppoli Original, Angelo Poretti 5 Luppoli Bock Chiara și Angelo Poretti 6 Luppoli Bock Rossa.

Alături de ele au fost două mutat aici de ceva vreme: Guinness și Weihenstephaner Hefe Weissbier.

Rezultatul este mai jos.














Problema unui food truck făcut din pasiune e că nu se ia niciodată în serios

Sâmbătă am fost la aniversarea celor de la Ground Zero la Verde Stop - un loc ce a văzut de-a lungul timpului câteva street food festivals. Am ajuns regulamentar la 2, mi-am luat o bere și m-am tolănit regulamentar pe iarbă. Deja de la a 2-a bere au început șoriceii să danseze prin stomac așa că am făcut un tur al food truck-urilor prezente.

La BurgerVan timpul de așteptare era de peste 45 de minute, la Pește Pâine nici nu deschiseseră la aproape 3 ore de când începuse evenimentul, iar la Dianei 4 norocul a făcut să aibă gulașul făcut dinainte așa că puteai să mănânci pe loc. Nu zic că m-am resemnat, că au un gulaș bun, dar speram să bag niște cartofi prăjiți de la Pește Pâine.

Au deschis și ei jumătate de oră mai târziu și imediat s-a făcut o coadă care s-a împrăștiat repede. N-am înțeles de ce, dar mi-am zis că ăsta e momentul să merg să iau niște cartofi. Țeapă. Urmau să îi facă în 30 de minute după spusele lor. Mmda. Bine.


Am mai zăbovit ceva timp la niște vorbe și bere, dar am z…