Treceți la conținutul principal

True Artisan Café în 7 imagini aproape reprezentative

35 ml of hard work

Ieri am fost târgul de cafea True Artisan Café să asist puțin la Concursul Național de Aeropress, dar și să bifez primul meu târg de cafea. M-am dus de la 11:00 cu destul de multă curiozitate și am fost surprins să văd că deja era o mulțime deja formata în locul relativ micuț în care a avut loc (The Ark).

M60 @ True Artisan Cafe
Ca idee - ce e surprins în poza asta reprezintă cam 20% din tot spațiul unde a avut loc târgul
Primul lucru care aș putea spune că m-a surprins a fost lipsa de dorința a vizitatorilor de a experimenta ceva nou. În biletul de intrare de 10 lei erau incluse 2 băuturi la alegere și mai toată lumea se ducea le ia de la M60 sau Origo. La băieții din Cluj sau la cei din Amsterdam cozile erau de 3-4 ori mai mici.  

Claro Cafe - Ruanda Kigeyo Organic
Asta e cafeaua cu care cei de la standul Claro Cafe își preparau băturuile
Claro Cafe - Ruanda Kigeyo Organic
Iar asta e rezultatul: un espresso cu o crema discretă și un after-taste puternic de fructe tropicale și cola sau un cappuccino extrem de dulce și în opinia mea cam cu prea mult lapte. 

Al doilea lucru care m-a surprins a fost ca niciun concurent de la Concursul Național de Aeropress nu avea aceeași tehnica de preparare a cafelei la Aeropress. Chit că unii erau amatori, iar alții profesioniști din cafenele, procesul de bază varia destul de mult. Așa că n-am putut să fur meserie. 

True Artisan Cafe - Aeropress
Fiecare participant avea 8 minute să impresioneze cei 4 jurați
În plus, am fost surprins să văd că nu puteai să testezi cafea făcută la Aeropress. Toate standurile vindeau cam același lucru - cred. Olandezii fiind singurii care afișau ce poți să îți cumperi de la ei, restul standurilor erau mai mult pe dibuite. Sper să nu mă înșel și speram să și gust o cafea la Aeropress făcută cum trebuie. Din păcate n-a fost să fie.

Espresso olandez de la True Artisan Cafe
Espresso-ul celor din Amsterdam a fost foarte bun, dar n-am idee din ce cafea era făcut. 
Bandezzi - lapte special pentru cappuccino
E mai ușor să faci o spumă bună când ai un lapte special pentru asta

Cu toate astea mi-a plăcut experiența. Cafeaua a fost bună, oamenii foarte relaxați și atmosfera a fost prietenoasă. Chiar și între concurenți lucrurile păreau să fie foarte amicale. N-am rămas până la final, dar cel puțin în faza grupelor așa stătea treaba. Am înțeles că un clujean a câștigat competiția. Felicitări și sper să aud vești de bine de la Campionatul Mondial de la Dublin.

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Era un bar mișto, dar problema era că mai venea și patronul...

Știți barul ăla făcut de patron în momentul în care a ajuns la 40 de ani și i-a dat cu virgulă bucket listul? Nu? Hai să vă zic cum stă treaba. Toată viața a visat să își deschidă un bar, dar n-a avut timp/bani/motivare. Asta până de curând când s-a dus ca berbecul.

L-a deschis. E mic, simpatic, are un specific bine delimitat, a mers chiar bine la început, dar acum începe să scârțâie. Și ăsta nu înțelege de ce. De ce în fiecare lună vin din ce în ce mai puțini clienți și încasează tot mai pe negativ.

Păi problema majoră e că patronul și-a dorit bar, dar nu și clienți. Am fost în vreo câteva locuri din astea unde noi îl deranjam pe patron. Omul era cu paharul de vin în față, cu gașca de prieteni și cu muzica la maxim. Erau pe distracție și trebuia să o mai pună pe pauză să ne aducă meniurile, să dea muzica mai încet, să ne aducă băutura și la final să ne ia banii.

Omul nu avea chef de noi, chiar dacă eram singurii plătitori de consumație din bar. N-ai cum să ceri prietenilor bani pe c…

Ieri le-am arătat Bucureștiul celor 5 noi beri aduse în România de URBB

De două zile timeline-ul meu s-a umplut de bloggeri care primiseră pachetul din imagine. Poze din toate unghiurile, selfie-uri, nebunie. Eu cred că am primit ultimul lădița care avea frumos atașat următorul mesaj: "Descoperă Europa cu berea care ți se potrivește! #beertrip", așa că presiunea a fost maximă.

Eu ce fel de poză pot să pun ce deja n-a fost făcută de ceilalți? Pe drumul spre casă, ajutat și de constituția specifică de blogger ce trebuia să care 6 kilograme, mi-am zis să fiu o gazdă primitoare și să le arăt celor 5 beri noi o fărâmă de București.

Și pentru că tot zic de ele, dar nu le-am numit, acestea sunt: Grimbergen Ambreé, Kronenbourg 1664 Blanc, Angelo Poretti 4 Luppoli Original, Angelo Poretti 5 Luppoli Bock Chiara și Angelo Poretti 6 Luppoli Bock Rossa.

Alături de ele au fost două mutat aici de ceva vreme: Guinness și Weihenstephaner Hefe Weissbier.

Rezultatul este mai jos.














Problema unui food truck făcut din pasiune e că nu se ia niciodată în serios

Sâmbătă am fost la aniversarea celor de la Ground Zero la Verde Stop - un loc ce a văzut de-a lungul timpului câteva street food festivals. Am ajuns regulamentar la 2, mi-am luat o bere și m-am tolănit regulamentar pe iarbă. Deja de la a 2-a bere au început șoriceii să danseze prin stomac așa că am făcut un tur al food truck-urilor prezente.

La BurgerVan timpul de așteptare era de peste 45 de minute, la Pește Pâine nici nu deschiseseră la aproape 3 ore de când începuse evenimentul, iar la Dianei 4 norocul a făcut să aibă gulașul făcut dinainte așa că puteai să mănânci pe loc. Nu zic că m-am resemnat, că au un gulaș bun, dar speram să bag niște cartofi prăjiți de la Pește Pâine.

Au deschis și ei jumătate de oră mai târziu și imediat s-a făcut o coadă care s-a împrăștiat repede. N-am înțeles de ce, dar mi-am zis că ăsta e momentul să merg să iau niște cartofi. Țeapă. Urmau să îi facă în 30 de minute după spusele lor. Mmda. Bine.


Am mai zăbovit ceva timp la niște vorbe și bere, dar am z…