Treceți la conținutul principal

Postări

Se afișează postări din mai, 2016

Mi și Mu - fastfood hipsteresc cu mici și muștar

De vreo 3-4 luni era în Centrul Vechi (vis a vis de biserica Sf. Gheorghe) un fast food pe care îl tot așteptam să se deschidă pentru că aveam un motto cam tupeist: "Tradiționali mici aduși la nivel de artă". Păi cum? Micii tradițional sunt în esență o expresie cultural-artistică cu suficientă maturitate încât cu greu cred că cineva poate să îi ducă pe noi culmi ale gustului.

Dar motto-ul și-a făcut treaba și m-a făcut curios încât să trec de câteva ori prin zonă doar să văd dacă s-a deschis sau nu. Nu se deschisese și nici nu părea că lucrurile avansau în vreun fel înauntru. Am presupun că a venit criza mai devreme peste ei și o să fie genul ăla de loc care nu se deschide vreodată.


Vineri pe 25 au deschis oficial și eu abia doar peste weekend am aflat, așa că ieri m-am dus glonț să văd despre ce e vorba. Din afară arată bine, chiar dacă este la nivelul 8/10 de hipsterism. Lemn vopsit în culori stridente, două măsuțe incomode în stradă și puțin motiv românesc cât să fie pl…

Reklama: Chinezii nici rasismul nu l-au copiat cum trebuie

Dacă reclama ta nu ofensează puțin niște puritani, atunci n-ai făcut vreo brânză. Cam așa stă și cu reclamele astea două - originalul italian și fake-ul chinezesc - te uiți prin comentariile de pe YouTube și te crucești. Luptătorii dreptății din spatele tastaturii deja se declară scârbiți de nivelul neacceptat de rasism afișat pe Internetul anului 2016.


Dar nu e posibil așa ceva domnule!



#incredibil

Oricum, amuzante. Aleg oricând puțin rasism la mâna a doua în defavoarea tembelismului lipsit de creativitate.

Am ajuns să plac eMAG-ul mai mult decât trebuia

Mai mult decât trebuia? Păi cât de mult să placi un magazin online?

Marțea trecută, la ceas de seară, ajungeam undeva pe Calea Floreasca la o întâlnire ca între prieteni cu marele șef de trib de la eMAG: Iulian Stanciu. Nu știam exact la ce să mă aștept așa că am presupus că ăsta e noul concept de conferință de presă: stăm la masă și „vorbim” în jurul unui ppt. Ne-am și așezat la masa cumva ca să respectăm acest gând neverbalizat de nimeni: jurnaliștii pe-o parte a mesei, bloggerii pe cealaltă – așa ca odinioară. Dar lucrurile n-au fost cum mă așteptam.

Nu s-au prezentat rezultate spectaculoase, ci probleme avute cu timpii de livrare. Nu s-a vorbit despre planurile de viitor ci de ceea ce vor să facă acum până în toamna. N-a fost un monolog ci un dialog. Un Q&A lung de peste 3 ore în care nu existau întrebări prea grele sau prea ușoare. Trei ore în care Iulian a apărat împreună cu Tudor Manea, director general eMAG și Bogdan Axinia, VP Platforms & Technology tot ce s-a șutat…

Tutorial suedez despre cum poți să muți un întreg oraș

Ceaușescu ar râde la tot efortul ăsta depus de a păstra sufletul orașului intact și de a mulțumi oamenii, iar toți ecologiștii de Facebook s-ar arăta indignați de nevoia mutării unei părți din oraș pentru a face loc unei mine de fier. Dar realitatea este că se poate face și oamenii înțeleg nevoia unei astfel de schimbări.

Nici nu vreau să mă gândesc ce scandal ar ieși la noi.


#salvațiKiruna

Top 5 cei mai frumoși burgeri de la Burgerfest 2016

După o călătorie de trezire la realitate cu tramvaiul 5, ieri pe la ora patru ajungeam la Burgerfest 2016. Chiar la țanc cât să îmi iau o bere și să mă adăpostesc de ploaia de vara ce urmărise tramvaiul încă de la Ștefan cel Mare. Berea era un jeton jumătate, iar jetonul era cinci lei. Nici ieftin, nici scump.

Am dat o tură de recunoaștere să văd cum se prezintă treaba.


15+ restaurante, food truck-uri și bistrouri au venit să arate ce înseamnă un burger bun. Din experiența de anul trecut știam că nu trebuie să vin cu foamea'n gât că nu e genul ăla de festival. E mai pe hipsterism, mai pe craftsmanship și experiența culinară întru totul. Adică pe burgeri mai micuți și cu prețuri începând de la 15 lei - deși cred că e mai cinstit să spun că mai toți se învârteau pe la 17.5-20.

Dar se știe că dimensiunea nu e totul, nu?


Cu toate că am avut mână largă și voința necesară, nu era chip și pace să bifezi toți micuții care îți făceau cu ochiul. Așa că am decis să fac un experiment: cât de…

De-motivaționalul de vineri: nu e posibil chiar totul

Știu că sunt băieți pe coaching care spun că dacă îți dorești cu adevărat, lucrurile se vor întâmpla. Că totul este posibil. Că totul e doar în mintea ta. Că nu trebuie să renunți niciodată în ceea ce crezi pentru ca mai devreme sau mai târziu lucrurile se vor așeza fix cum vrei tu. Dar se înșeală. Există lucruri care nu sunt posibile. Totul are o limită.

Videoul de mai jos fix asta demonstrează chiar dacă în 2-5000 de ani se va face mișto crunt de el.




În altă ordinde de idei, am băgat Stellaris (primul 4X în spațiu făcut de Paradox) aseară până la 2 dimineața. Bun joc la început, dar după vreo 5 ore intră în monotonie. Sau e pentru că am fost eu prea pacifist? Hmm. Poate revin cu un review în câteva zile.

De ce e atât de scump biletul de avion?

Pentru că taxe.

În filmulețul de mai jos băiatul ăsta explică costurile aferente unui zbor cu avionul. E amuzant că zice scump pentru un zbor de doar 80 de dolari, dar să îl iertăm că e american și că s-a chinuit vreo 30 de ore să facă filmulețul ăsta.

Folosește ca exemplu un A320 plin și o distantă (NY-DC) de 330 de km. Automat prețul este puțin eronat că nici o companie nu își face calculele cu avioane pline. În plus, Reddit-ul l-a atenționat că a stâlcit puțin salariile personalului de bord, dar în ansamblu prețul calculat de el este unul corect pentru respectiva distanță unde există un grad ridicat de competivitate.



Atunci cum există ofertele alea la prețuri de nimic?

Păi au cumpărat avioane eficiente la prețuri scăzute (Ryanair și-a făcut flota după 11 septembrie când nimeni nu cumpăra avioane)Zboară către aeroporturi (secundare) cu taxe mai scăzute de aterizare/decolareAu mai multe curse în aceeași zi și nu plătesc cazare pentru personal Nu oferă mâncare sau băutură gratuită în t…

Art Safari 2016 în 6 imagini (aproape) reprezentative

Nici nu s-a încheiat bine a 3-a zi de Art Safari că sar și eu cu doua trei idei aruncate la repezeală pe blog. Prima este că am fost surprins plăcut să stau la coadă pentru a intra la doar 7 minute după ce se deschisese în această zi de duminică. Eram doar vreo 30 de amatori, dar este oricum impresionant -  mai ales că biletul era 50 de lei pe zi la fața locului.


Al doilea lucru nu pot spune că este o surpriză mare, dar cel puțin în prima parte a zilei media de vârstă era undeva peste 40 de ani. Profesori de artă, intelectuali, pensionari în căutarea unei gratuități, nu știu. Toți erau la Art Safari și priveau cu aceeași sete dadaismele expuse. Între noi fie vorba pe zona asta era o diferența de la cer la pământ între exponatele artiștilor străini și cei autohtoni. Nu prea am înțeles noi cum trebuie curentul ăsta.


Și pentru că tot am ajuns la capitolul #oareceavrutsăzicăartistul, o bună parte din cele 7000 de exponate erau mediocre cel mult, iar o categorie aparte din astea erau pur …

Mixul de joi: Usturoi, Bucharest Gentleman, Spotlight și Asus ROG 10

Ai program de seară? Na că vin cu niște recomandări:

După ce a vândut mai bine de 18 000 de bilete de la începutul anului, filmul Usturoi ajunge in zona pay per view pe Vimeo pentru 2 euroi. Mă bucur pentru Groparu pentru că știu cât s-a chinuit acum câțiva ani ca să realizeze filmul ăsta.  Filmul are 8.3 pe Imdb și cu rușine spun că nu l-am văzut până acum. Îl bifez în weekend #fărăgrijă

Zilele astea a apărut Bucharest Gentleman – o revistă care se autointitulează “vocea modernă a Bucureștiului elegant ” – și dintr-un motiv de neînțeles (#tshirtguy) mi-au trimis și mie revista. E interesantă, dar nu mă regăsesc în zona asta de eleganță masculină. Este drept că look-ul ăsta de skaterboy în mizerie s-a degradat masiv de-a lungul timpului, nu cred că sunt încă pregătit să fac pasul în zona sacoului și a pantofilor. Cu toate astea, revista am găsit-o interesantă pe alocuri. Bucharest Gentleman 22 de lei și vine într-un format classic de “spionat fata de vis a vis din spatele cearceafulu…

Povestea blogului în 17 rânduri

Mâine, poimâine se fac 11 ani de când blogul ăsta există într-o formă sau alta și n-am scris nicăieri povestea acestei jucării pe care am început-o din plictiseală. Pe 7 iunie 2005 scriam cu picioarele o însemnare despre cum e trendy să ai blog și despre cum am cedat acestui efect de turmă. Făceam referință la mai mulți cunoscuți de pe forumul ComputerGames.ro care părăsiseră incinta organizată și luaseră calea blogurilor: Zoso și Pigbrother sunt cei pe care îi țin minte acum, dar sunt sigur că erau și alții.

M-am gândit că dacă ei pot să facă asta, atunci cu siguranță pot să o fac și eu. O gândire sănătoasă și tipică vârstei de 20 de ani. Așa că am purces și mi-am luat un domeniu gratuit și spațiu pe server la lx.ro. În nici 2 luni cred că îmi depășisem traficul maxim alocat pe lună. Am fost forțat astfel să trec pe nihasa.xhost.ro pentru că oferea mai multă flexibilitate. Am stat acolo câteva luni până când și această nouă casă s-a dovedit insuficientă.



Prin noiembrie 2005 am trecut…

Un simplu truc ca să îți alegi o parolă sigură și ușor de ținut minte!

Cel mai păgubos lucru în era Internetului e că trebuie să îmi aduc aminte o grămadă de parole. Parole care de multe ori sunt de-a dreptul imposibil de ținut minte pentru că acum 15 ani am citit că trebuie să ai o litera mare care de preferabil să nu fie la început, să aibă minim 6-8 caractere, un simbol special și niște cifre p-acolo ca să fie bine. Oare ce am pus la contul de pe site-ul ăsta pe care intru o dată la 3 luni? p@ro1Ă34 sau era ...?

Din fericire pentru mine, acum vreo 5-6 ani am văzut pe XKCD comic-ul de mai jos. Cât de simplu și elegant se rezolvă problema unui atac prin forță brută cu o parolă care este semnificativ mai ușor de ținut minte. Parolă ce este își asigură utilitatea în mod special prin nonsens și lungime.

Deci iepurele bisericos cumpara astrologie e o parolă care ar putea să fie spartă în doar aproximativ 3 x 10 la puterea 30 miliarde de ani? Perfect. Cred că sunt în siguranță.


Singurul truc e de fapt că propoziția pe care o folosesc să nu aibă vreo logică s…