Treceți la conținutul principal

Am ajuns să plac eMAG-ul mai mult decât trebuia


Mai mult decât trebuia? Păi cât de mult să placi un magazin online?

Marțea trecută, la ceas de seară, ajungeam undeva pe Calea Floreasca la o întâlnire ca între prieteni cu marele șef de trib de la eMAG: Iulian Stanciu. Nu știam exact la ce să mă aștept așa că am presupus că ăsta e noul concept de conferință de presă: stăm la masă și „vorbim” în jurul unui ppt. Ne-am și așezat la masa cumva ca să respectăm acest gând neverbalizat de nimeni: jurnaliștii pe-o parte a mesei, bloggerii pe cealaltă – așa ca odinioară. Dar lucrurile n-au fost cum mă așteptam.

Nu s-au prezentat rezultate spectaculoase, ci probleme avute cu timpii de livrare. Nu s-a vorbit despre planurile de viitor ci de ceea ce vor să facă acum până în toamna. N-a fost un monolog ci un dialog. Un Q&A lung de peste 3 ore în care nu existau întrebări prea grele sau prea ușoare. Trei ore în care Iulian a apărat împreună cu Tudor Manea, director general eMAG și Bogdan Axinia, VP Platforms & Technology tot ce s-a șutat la poartă. Și credeți-mă că ăl de sus nu prea a ținut cu roș albaștri.

Mare mi-a fost surpriza să mă trezesc participând activ la ceva ce pot numi doar cea mai interesantă discuție avută vreodată la bere cu un CEO. Bine, bine, lista este extrem de scurtă, dar și așa. Jos pălăria. Mi s-a părut că Iulian aducea puțin a Obama în siguranța cu care răspundea la orice voleu aruncat. Începe să sune a man-crush, dar mi-a plăcut modul ăsta de „chill the $%&# out, I got this!” în care controla discuția. M-am uitat de câteva ori către cei de la PR (care erau la o masă vecină) să văd au inima cât un purice la întrebările mai grele, dar păreau să fie extrem de relaxați. #nusuntsingurul

Ce s-a discutat a fost acoperit cu succes de nwradu, iar Lucian Mândruță a descris mai bine întreaga atmosferă a serii respective. Eu doar am simțit nevoia să scriu puțin despre cât de bine mi s-a părut că a ieșit această întreagă experiență pentru toată lumea - atât pentru eMAG (cumva îi văd mai prietenoși acum și prietenii își iartă unele lucruri) cât și pentru jurnaliști-bloggeri (cred că toată lumea a plecat cu niște informații valoroase pe zona de ecommerce).

Acestea fiind zise, aștept cu interes momentul în care eMAG ajunge va ajunge un love brand. Poate nu în 2-3 ani, dar în 5 această însemnare o să fie extrem de interesantă prin acuratețe sau doză de ficțiune.

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Deschidere: Shoteria Stația Fantastică

Generația nouă de petrecăreți din Centrul Vechi a dat naștere unui concept interesant: fast bar-ul. Locul unde ajungi să bei ceva cu niște prieteni înainte de poposi într-un club. Așa de încălzit puțin și de intrat în spiritul de petrecere. E locul unde n-ai scaune să te parchezi la povești sau să zăbovești cu orele. Totul e pe repede înainte.

E suficient să ajungi o seară în Shoteria 1 - Stația de primă alcoolizare - să simți pe pielea ta cât de bine a prins. Grupuri și grupuri de oameni care vin să dea un shot - două înainte de a se duce regulamentar la 23:00 în club. Ajută și faptul că au varietate de shot-uri pentru toate gusturile, așa că nu mare e mirarea să vezi grupuri de fete cot la cot shot la shot cu grupuri de băieți.

Lucrurile au mers atât de bine în ăștia 2 ani de Shoteria 1 încât vineri au mai deschis un loc. De data asta s-au concentrat pe long drinks sau shotail-uri cum le zic ei. Un loc puțin mai măricel ca primul, dar sub același concept-umbrelă. Un loc unde să pet…

S-a întâmplat nefăcuta: Chefi la cuțite e mai digerabil ca MasterChef

Nu credeam că o să zic asta vreodată, dar Chefii la cuțite s-au transformat încet, încet într-un fel de Top Gear culinar. Prietenia dintre ei a început să își spună cuvântul și întreg show-ul a devenit mult mai ușor de digerat chit că nu este produs la nivelul calitativ MC.

Între timp au renunțat și la jignirile gratuite, doar de dragul de a fi, așa că întreaga experiență este una care binedispune. Știu că elitismul culinar își face cruce în acest moment, dar nici Chefii și nici MasterChefii n-au emisiuni care să aibă legătură cu gătitul.

M-am uitat la 4 episoade și nici snopit în bătaie moldovenească n-aș putea să îmi aduc aminte de vreun preparat care m-a impresionat sau o tehnică pe care am deprins-o.

Emisiunile sunt pe zona pur de entertainment, iar Chefii fac asta mai bine printr-o carismă tip grup de prieteni. Chit că e pe glume de cartier, recunosc că m-am uitat și am râs de multe ori la emisiunea lor. E posibil ca ăsta să fie un prin semn de stockholm syndrome.

Cu toate asta …

Monitoarele de gaming, 9 ani mai târziu

Săptămâna trecută am dat o fugă să văd cele mai noi monitoare de gaming de la Samsung și mi-am adus aminte de o întâmplare la un lan party de acum 9 ani. Ne-am strâns noi în sufrageria unui prieten și ne-am chinuit regulamentar să facem rețeaua să meargă. Pe vremea aia așa stăteau lucrurile, te strângeai, băgai niște bere și vreo 5 ore te chinuiai să vă vadă rețeaua pe toți.

Octavian Fulger de la WASD primise un monitor de gaming în teste și l-a adus la micul nostru lan party. Ca să înțelegeți ce însemna atunci un monitor de gaming, noi majoritatea încă eram pe monitoare cu tub. Era science fiction ideea de monitor led de gaming.

Ăsta mai avea în plus și comenzile pe touch. Incredibil. Nici nu apăruse prima generație de Iphone, touch-ul era la nivelul fantezist de tehnologie. Eh. Pleacă Fulger să ia niște ceva și ne lasă pe noi, maimuțele, cu monitorul cu touch.

Nu exagerez, cred că 30-40 de minute ne-am chinuit să îl pornim. Ceva nu se lega. Încercam să îl atingem în toate felurile …