Treceți la conținutul principal

Art Safari 2016 în 6 imagini (aproape) reprezentative



Nici nu s-a încheiat bine a 3-a zi de Art Safari că sar și eu cu doua trei idei aruncate la repezeală pe blog. Prima este că am fost surprins plăcut să stau la coadă pentru a intra la doar 7 minute după ce se deschisese în această zi de duminică. Eram doar vreo 30 de amatori, dar este oricum impresionant -  mai ales că biletul era 50 de lei pe zi la fața locului.


Al doilea lucru nu pot spune că este o surpriză mare, dar cel puțin în prima parte a zilei media de vârstă era undeva peste 40 de ani. Profesori de artă, intelectuali, pensionari în căutarea unei gratuități, nu știu. Toți erau la Art Safari și priveau cu aceeași sete dadaismele expuse. Între noi fie vorba pe zona asta era o diferența de la cer la pământ între exponatele artiștilor străini și cei autohtoni. Nu prea am înțeles noi cum trebuie curentul ăsta.


Și pentru că tot am ajuns la capitolul #oareceavrutsăzicăartistul, o bună parte din cele 7000 de exponate erau mediocre cel mult, iar o categorie aparte din astea erau pur și simplu mizerii. Prea multă metaforă și poveste de fundal necesară pentru a explica ce a vrut artistul să spună.


Nu sunt expert, dar cred că arta trebuie să facă ceva în tine să vibreze. Chiar dacă nu ne înțelegem pe aceeași limbă, aceeași operă de artă ar trebui să ne inspire același lucru. Să simțim și să trăim același lucru. Fapt care nu se întâmpla cu piesele expuse în camerele îngrămădite. Lucruri aruncate la întâmplare pe o pânză nu înseamnă artă. Visul tău de aseară nu este artă și în niciun caz nu merită 1600 de euro.


Cu toate astea am găsit și lucrări care mi-au plăcut și într-un mod fascinant au fost mai mult din zona contemporană sau mai bine spus din zona de street art (un exemplu e în imaginea de mai sus). Dar am vorbit prea mult despre exponate în sine și prea puțin despre oameni și locul în sine.

Este fascinant cum în anumite camere eram pălit de un miros RATB-istic de transpirație în condițiile în care biletul nu era neapărat ieftin. Mulți gură cască (categorie la care mă încadrez și eu cu succes) și multe habarniste selfiste. E cool să mergi la #artsafari2016! Uitați-vă pe hashtag dacă nu mă credeți.


Închei cu o mirare/observație. Probabil cel mai valoros exponat pentru noi ca popor e brâncușiul din imaginea de mai sus, dar cu toate astea cred că bucata de artă care a stârnit cel mai puțin interes. Situat fix la intrare, mulțimea de oameni se bulucea spre scări către etajele superioare. Nimeni nu îi acorda importanță și nimeni nu citea ce scria pe bucățica mult prea mică de hârtie. Dovadă stă și numărul de mențiuni pe hashtag. Sau Brâncuși nu mai e pe val acu?

Oricum. O să sune ciudat ca concluzie la ce am scris până acum, dar mi-a plăcut la Art Safari 2016. Mult prea multe exponate pentru a le acorda atenția pe care o doream, nu pe cea pe care o meritau, dar întreaga experiență a fost plăcută. Măcar din snobismul pe care pot să îl afișez ulterior și tot merita să vin la Art Safari și să arăt cu degetul poporul nespălat care se îngrămădea azi pe la prânz în Palatul Dacia (aparent clădirea aia din Centrul Vechi așa se numește).

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

O reclamă mișto cu care să începi ziua de luni

Internetul tinde să nu fie echilibrat în modul în care alege să își premieze favoriții. Un clip teribilist este scăldat în milioane de views, iar o bijuterie precum video-ul de mai sus se chinuie de 10 33 zile să strângă prima sută de mii de vizualizări juma de milion de afișări. Poate pentru că e reclamă, dar să fim serioși - mi-aș dori ca toate reclamele să fie ca ea.

Pe lângă cel mai mișto lucru din tot video-ul, gigelul care a filmat și regizat este tata' lor, suferă și el de molima asta care s-a abătut asupra YouTube-ului de ceva vreme: să punem un thumbnail cât mai incitat că așa oamenii vor da click.  N-au dat, surprinzător.

Oricum, am aberat mai mult decât trebuia pe tema asta pentru că de fapt tot ce doream să zic e să dați play, muzica mai tare și 6 minute să nu vă uitați la notificările de pe telefon. E o rețetă sigură pentru a însenina ziua.

[Later Edit] Ca să explic ce e cu tăieturile astea, video-ul inițial pe care l-am pus nu era originalul. Am remediat acum și i-a…

Spune-mi ce ți se fură din magazin că să îți zic în ce cartier ești

Inițial când mi-a trecut ideea asta prin cap am zis ca fac un research sănătos, dar s-a dovedit până la urmă că rutina învinge și cam prin aceleași 4-5 supermarket-uri ajung cu regularitate. N-am mai avut speranțe că pot să fac asta singur așa că am mai întrebat pe la colegele de birou și am reușit să strâng o mini listă aproape relevantă.

Premiza de la care am plecat este una destul de simplă, supermarket-urile nu pun de capul lor diferite produse în casetele acelea securizate de plastic. Dacă făceau asta, toate magazinele din același lanț aveau aceleași produse. Nu, se apucă sa securizeze produsele care se fură mai mult decât media altor produse. Așa că poți face un fel statistică cu ce preferă locuitorii respectivei zone să mai subtilizeze de prin supermarket.

Spirtoasele sunt o excepție, ele se fură la fel prin fiecare zonă așa că mai toate sunt securizate. Aceeași situație e și cu prezervativele în pachete de câte 15 bucăți. Automat pe astea le exclud pentru că niciun cartier nu…

O investiție în audiobooks și podcasturi: Audio-Technica ATH-ANC9, Noise canceling

Mi-am început aventura în lumea audiobooks-urilor cu niște căști de telefon. Totul bine și frumos până când am citit un studiu și mi-am dat seama că sunt predispus să îmi pierd o parte din auz din cauza volumului ridicat la care eram forțat să ascult datorită zgomotelor din metrou. Cam pe la 90-100% din ce putea scoate telefonul.

Am achiziționat o pereche de căști ieftine Sony (cred că au fost 70-80 de lei) over ear și deja scăzusem volumul la doar 75%, dar cu toate astea tot eram forțat să opresc cartea între Aurel Vlaicu și Victoriei pentru că zgomotul era prea puternic pentru a înțelege ceva. Am mers așa câteva luni până când, la o bere, am testat niște căști cu noise canceling ale unui prieten.

Băi, altceva. În momentul în care a activat NC-ul, terasa gălăgioasă la care eram s-a dus undeva în fundal. L-am întrebat cât costau și mi-a zis că erau undeva pe la 1600 de lei. Bose QC 20 25. Cam scump, dar mi-a rămas asta în cap cu noise canceling. De atunci mai cochetam din când în cân…