Treceți la conținutul principal

Top 5 cei mai frumoși burgeri de la Burgerfest 2016

Grivita Pub & Grill

După o călătorie de trezire la realitate cu tramvaiul 5, ieri pe la ora patru ajungeam la Burgerfest 2016. Chiar la țanc cât să îmi iau o bere și să mă adăpostesc de ploaia de vara ce urmărise tramvaiul încă de la Ștefan cel Mare. Berea era un jeton jumătate, iar jetonul era cinci lei. Nici ieftin, nici scump.

Am dat o tură de recunoaștere să văd cum se prezintă treaba.

Burger House – Cluj 

15+ restaurante, food truck-uri și bistrouri au venit să arate ce înseamnă un burger bun. Din experiența de anul trecut știam că nu trebuie să vin cu foamea'n gât că nu e genul ăla de festival. E mai pe hipsterism, mai pe craftsmanship și experiența culinară întru totul. Adică pe burgeri mai micuți și cu prețuri începând de la 15 lei - deși cred că e mai cinstit să spun că mai toți se învârteau pe la 17.5-20.

Dar se știe că dimensiunea nu e totul, nu?

La Strada Bistro – Timisoara

Cu toate că am avut mână largă și voința necesară, nu era chip și pace să bifezi toți micuții care îți făceau cu ochiul. Așa că am decis să fac un experiment: cât de mare e diferența între cel burgerul de la coada cea mai mare și cel de la coada cea mai mica.

Printr-o coincidentă, dughenele erau alăturate așa că timp de o ora - cât a fost coada cea mai mare în momentul ăla - am putut îmi imaginez ce aș scrie despre fiecare. Unul trebuia să fie foarte bun ca să merite toată așteptarea asta, iar ălalalt de-a dreptul grețos ca să explice lipsa interesului hipsterimii.

Speram totuși la o descoperire șoc cu titlu de clickbait pe care să o tronez pe blog, dar n-a fost să fie. Burgerul de la coada de o oră a fost mai bun ca cel de la coada de 0 minute - chit că ăsta a fost mai medium-rare.

Norma lui Sissoko

De fapt întreg experimentul se poate rezuma la doar câteva cuvinte: cel mai important lucru dintr-un burger este chifla. Și e păcat că prea mulți oameni îi acordă prea puțină importanță. Lasă că merge și așa dacă e carnea bună și ingredientele proaspete. Băi, nu prea. Toată lumea are astea. Nu așa faci diferența. Nu așa faci un burger bun.

În schimb cu o chiflă bună (inside-out) și niște sosuri interesante.... #telingipedegete

Old Brick Pub  (parcă)
Așa că din lipsă de material pentru o recomandare pe gust, am dat-o în frumusețe. Cei de la Grivița mi-au plăcut cel mai mult cum arătau pentru că nu erau frankensteinii ăștia de burgeri cu care te lupți pentru a îi mânca cu o singură mână.

Poate e întâmplător sau nu, 3 înscriși din acest top ad hoc umblă cu chiflele unse pentru un gust și contrast sporit. Eeeee?!! Tot la chiflă ne întoarcem până la urmă. Poate se învață cândva lecția asta.

Cam ăsta a fost Burgerfest 2016 (13-15 mai), mulți oameni, burgeri buni, vreme excelentă, atmosferă de festival. Totul la doar 15 lei intrarea. Merită. Dacă n-aș merge azi la grătar probabil că aș mai da o fugă.

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Deschidere: Shoteria Stația Fantastică

Generația nouă de petrecăreți din Centrul Vechi a dat naștere unui concept interesant: fast bar-ul. Locul unde ajungi să bei ceva cu niște prieteni înainte de poposi într-un club. Așa de încălzit puțin și de intrat în spiritul de petrecere. E locul unde n-ai scaune să te parchezi la povești sau să zăbovești cu orele. Totul e pe repede înainte.

E suficient să ajungi o seară în Shoteria 1 - Stația de primă alcoolizare - să simți pe pielea ta cât de bine a prins. Grupuri și grupuri de oameni care vin să dea un shot - două înainte de a se duce regulamentar la 23:00 în club. Ajută și faptul că au varietate de shot-uri pentru toate gusturile, așa că nu mare e mirarea să vezi grupuri de fete cot la cot shot la shot cu grupuri de băieți.

Lucrurile au mers atât de bine în ăștia 2 ani de Shoteria 1 încât vineri au mai deschis un loc. De data asta s-au concentrat pe long drinks sau shotail-uri cum le zic ei. Un loc puțin mai măricel ca primul, dar sub același concept-umbrelă. Un loc unde să pet…

S-a întâmplat nefăcuta: Chefi la cuțite e mai digerabil ca MasterChef

Nu credeam că o să zic asta vreodată, dar Chefii la cuțite s-au transformat încet, încet într-un fel de Top Gear culinar. Prietenia dintre ei a început să își spună cuvântul și întreg show-ul a devenit mult mai ușor de digerat chit că nu este produs la nivelul calitativ MC.

Între timp au renunțat și la jignirile gratuite, doar de dragul de a fi, așa că întreaga experiență este una care binedispune. Știu că elitismul culinar își face cruce în acest moment, dar nici Chefii și nici MasterChefii n-au emisiuni care să aibă legătură cu gătitul.

M-am uitat la 4 episoade și nici snopit în bătaie moldovenească n-aș putea să îmi aduc aminte de vreun preparat care m-a impresionat sau o tehnică pe care am deprins-o.

Emisiunile sunt pe zona pur de entertainment, iar Chefii fac asta mai bine printr-o carismă tip grup de prieteni. Chit că e pe glume de cartier, recunosc că m-am uitat și am râs de multe ori la emisiunea lor. E posibil ca ăsta să fie un prin semn de stockholm syndrome.

Cu toate asta …

Monitoarele de gaming, 9 ani mai târziu

Săptămâna trecută am dat o fugă să văd cele mai noi monitoare de gaming de la Samsung și mi-am adus aminte de o întâmplare la un lan party de acum 9 ani. Ne-am strâns noi în sufrageria unui prieten și ne-am chinuit regulamentar să facem rețeaua să meargă. Pe vremea aia așa stăteau lucrurile, te strângeai, băgai niște bere și vreo 5 ore te chinuiai să vă vadă rețeaua pe toți.

Octavian Fulger de la WASD primise un monitor de gaming în teste și l-a adus la micul nostru lan party. Ca să înțelegeți ce însemna atunci un monitor de gaming, noi majoritatea încă eram pe monitoare cu tub. Era science fiction ideea de monitor led de gaming.

Ăsta mai avea în plus și comenzile pe touch. Incredibil. Nici nu apăruse prima generație de Iphone, touch-ul era la nivelul fantezist de tehnologie. Eh. Pleacă Fulger să ia niște ceva și ne lasă pe noi, maimuțele, cu monitorul cu touch.

Nu exagerez, cred că 30-40 de minute ne-am chinuit să îl pornim. Ceva nu se lega. Încercam să îl atingem în toate felurile …