Treceți la conținutul principal

Top 5 cei mai frumoși burgeri de la Burgerfest 2016

Grivita Pub & Grill

După o călătorie de trezire la realitate cu tramvaiul 5, ieri pe la ora patru ajungeam la Burgerfest 2016. Chiar la țanc cât să îmi iau o bere și să mă adăpostesc de ploaia de vara ce urmărise tramvaiul încă de la Ștefan cel Mare. Berea era un jeton jumătate, iar jetonul era cinci lei. Nici ieftin, nici scump.

Am dat o tură de recunoaștere să văd cum se prezintă treaba.

Burger House – Cluj 

15+ restaurante, food truck-uri și bistrouri au venit să arate ce înseamnă un burger bun. Din experiența de anul trecut știam că nu trebuie să vin cu foamea'n gât că nu e genul ăla de festival. E mai pe hipsterism, mai pe craftsmanship și experiența culinară întru totul. Adică pe burgeri mai micuți și cu prețuri începând de la 15 lei - deși cred că e mai cinstit să spun că mai toți se învârteau pe la 17.5-20.

Dar se știe că dimensiunea nu e totul, nu?

La Strada Bistro – Timisoara

Cu toate că am avut mână largă și voința necesară, nu era chip și pace să bifezi toți micuții care îți făceau cu ochiul. Așa că am decis să fac un experiment: cât de mare e diferența între cel burgerul de la coada cea mai mare și cel de la coada cea mai mica.

Printr-o coincidentă, dughenele erau alăturate așa că timp de o ora - cât a fost coada cea mai mare în momentul ăla - am putut îmi imaginez ce aș scrie despre fiecare. Unul trebuia să fie foarte bun ca să merite toată așteptarea asta, iar ălalalt de-a dreptul grețos ca să explice lipsa interesului hipsterimii.

Speram totuși la o descoperire șoc cu titlu de clickbait pe care să o tronez pe blog, dar n-a fost să fie. Burgerul de la coada de o oră a fost mai bun ca cel de la coada de 0 minute - chit că ăsta a fost mai medium-rare.

Norma lui Sissoko

De fapt întreg experimentul se poate rezuma la doar câteva cuvinte: cel mai important lucru dintr-un burger este chifla. Și e păcat că prea mulți oameni îi acordă prea puțină importanță. Lasă că merge și așa dacă e carnea bună și ingredientele proaspete. Băi, nu prea. Toată lumea are astea. Nu așa faci diferența. Nu așa faci un burger bun.

În schimb cu o chiflă bună (inside-out) și niște sosuri interesante.... #telingipedegete

Old Brick Pub  (parcă)
Așa că din lipsă de material pentru o recomandare pe gust, am dat-o în frumusețe. Cei de la Grivița mi-au plăcut cel mai mult cum arătau pentru că nu erau frankensteinii ăștia de burgeri cu care te lupți pentru a îi mânca cu o singură mână.

Poate e întâmplător sau nu, 3 înscriși din acest top ad hoc umblă cu chiflele unse pentru un gust și contrast sporit. Eeeee?!! Tot la chiflă ne întoarcem până la urmă. Poate se învață cândva lecția asta.

Cam ăsta a fost Burgerfest 2016 (13-15 mai), mulți oameni, burgeri buni, vreme excelentă, atmosferă de festival. Totul la doar 15 lei intrarea. Merită. Dacă n-aș merge azi la grătar probabil că aș mai da o fugă.

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Era un bar mișto, dar problema era că mai venea și patronul...

Știți barul ăla făcut de patron în momentul în care a ajuns la 40 de ani și i-a dat cu virgulă bucket listul? Nu? Hai să vă zic cum stă treaba. Toată viața a visat să își deschidă un bar, dar n-a avut timp/bani/motivare. Asta până de curând când s-a dus ca berbecul.

L-a deschis. E mic, simpatic, are un specific bine delimitat, a mers chiar bine la început, dar acum începe să scârțâie. Și ăsta nu înțelege de ce. De ce în fiecare lună vin din ce în ce mai puțini clienți și încasează tot mai pe negativ.

Păi problema majoră e că patronul și-a dorit bar, dar nu și clienți. Am fost în vreo câteva locuri din astea unde noi îl deranjam pe patron. Omul era cu paharul de vin în față, cu gașca de prieteni și cu muzica la maxim. Erau pe distracție și trebuia să o mai pună pe pauză să ne aducă meniurile, să dea muzica mai încet, să ne aducă băutura și la final să ne ia banii.

Omul nu avea chef de noi, chiar dacă eram singurii plătitori de consumație din bar. N-ai cum să ceri prietenilor bani pe c…

Ieri le-am arătat Bucureștiul celor 5 noi beri aduse în România de URBB

De două zile timeline-ul meu s-a umplut de bloggeri care primiseră pachetul din imagine. Poze din toate unghiurile, selfie-uri, nebunie. Eu cred că am primit ultimul lădița care avea frumos atașat următorul mesaj: "Descoperă Europa cu berea care ți se potrivește! #beertrip", așa că presiunea a fost maximă.

Eu ce fel de poză pot să pun ce deja n-a fost făcută de ceilalți? Pe drumul spre casă, ajutat și de constituția specifică de blogger ce trebuia să care 6 kilograme, mi-am zis să fiu o gazdă primitoare și să le arăt celor 5 beri noi o fărâmă de București.

Și pentru că tot zic de ele, dar nu le-am numit, acestea sunt: Grimbergen Ambreé, Kronenbourg 1664 Blanc, Angelo Poretti 4 Luppoli Original, Angelo Poretti 5 Luppoli Bock Chiara și Angelo Poretti 6 Luppoli Bock Rossa.

Alături de ele au fost două mutat aici de ceva vreme: Guinness și Weihenstephaner Hefe Weissbier.

Rezultatul este mai jos.














Problema unui food truck făcut din pasiune e că nu se ia niciodată în serios

Sâmbătă am fost la aniversarea celor de la Ground Zero la Verde Stop - un loc ce a văzut de-a lungul timpului câteva street food festivals. Am ajuns regulamentar la 2, mi-am luat o bere și m-am tolănit regulamentar pe iarbă. Deja de la a 2-a bere au început șoriceii să danseze prin stomac așa că am făcut un tur al food truck-urilor prezente.

La BurgerVan timpul de așteptare era de peste 45 de minute, la Pește Pâine nici nu deschiseseră la aproape 3 ore de când începuse evenimentul, iar la Dianei 4 norocul a făcut să aibă gulașul făcut dinainte așa că puteai să mănânci pe loc. Nu zic că m-am resemnat, că au un gulaș bun, dar speram să bag niște cartofi prăjiți de la Pește Pâine.

Au deschis și ei jumătate de oră mai târziu și imediat s-a făcut o coadă care s-a împrăștiat repede. N-am înțeles de ce, dar mi-am zis că ăsta e momentul să merg să iau niște cartofi. Țeapă. Urmau să îi facă în 30 de minute după spusele lor. Mmda. Bine.


Am mai zăbovit ceva timp la niște vorbe și bere, dar am z…