Treceți la conținutul principal

Mesaj pentru noul Top Gear: Cristi! Bă, Cristi! Du-te acasă!

Îmi aduc aminte că era o perioada când *probabil* jumătate din traficul de internet făcut duminica seara era cel mai nou episod Top Gear. De la ora 22:00 tot online-ul românesc amorțea de râs în fața celor 3 lovable idiots cu valențe de experți în bolizi de lux.

Duminica asta online-ul a amorțit din nou, dar de data asta așteptând să vadă ce vrăji a mai făcut John Snow. N-am văzut nici măcar o referință la noul sezon Top Gear - zic asta pentru că abia cândva marți pe la prânz s-a strecurat o veste prin zona mea de interes că a avut loc premiera noului sezon Top Gear în formatul nou. 

Prima emisiune din noul Top Gear

Azi de dimineață m-am uitat la el și tot ce pot să spune este: "Chris, du-te acasă!". Strici întreaga emisiune. Încerci atât de mult să te diferențiezi de Clarkson încât ajungi să faci exact opusul: să arăți ca un stângaci Clarkson wannabe. Și se vede asta. Până și puștiul din imaginea de mai sus și-a dat seama de asta. Te chinui prea mult și este jenant. Totul pare forțat la tine. Este extrem de jenant până la nivelul de #facepalm. Și care e faza cu țipatul? Relaxează-te boss. 

Și este păcat pentru că Matt LeBlanc (Joey din Friends) chiar are ceea ce trebuie pentru a fii un prezentator bun de Top Gear. Este natural și joacă un rol care nu este o copie chinezească a vechiului format. Este credibil. Este atât de credibil încât l-aș prefera pe el, pe Chandler și Ross în locul lui Chris Evans-ului britanic. Măcar ei aveau chimie - Matt și Chris par să nu se suporte IRL.

În rest, emisiunea pare neschimbată. Același Stig. Aceleași competiții idioate. Aceleași super mașini prezentate în modul exagerate doar pentru că this is what Top Gear does. Și cu toate astea, a fost o emisiune atât de diferită față de ce știam. Aș putea să învăț să o îndrăgesc, dar cu siguranță nu cu istericul de Cristi. Nu de alta, dar îmi cam taie orice chef de râs chicken little ăsta.

Du-te acasă!

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Și au trăit fericiți până la adânci bătrâneți și nici unul n-a învățat vreodată să gătească

Am o chestie care mă bâzâie recent: oamenii care nu știu să gătească și se laudă cu asta. Sunt mândri și înfumurați de această realizare. Parcă sunt mai buni decât noi ăștia fraierii care ne mai băgam ocazional mâinile prin ulei și grăsimi de animal. Și mă uit la ei și mai că îmi vine să le zic că sunt niște idioți.

Este imposibil să zici că nu știi să gătești. Aaah. Majoritatea tentativelor s-au terminat cu ceva ce nu putea să fie mâncat? Se întâmplă și data viitoare o să iasă mai bine că ai tras niște învățăminte. Dar de aici până la a te alinta și lăuda că nu tu nu știi să faci nimic - e drum lung.

Pui niște ulei în tigaie, arunci o mână de cartofi în uleiul încins, îi învârți până sunt galbeni-maronii - ai cartofi prăjiți. Spargi două ouă deasupra și le amesteci preț de câteva secunde până au aceeași culoare cu cartofii - bum! cartofi prăjiți cu omletă. Hai dă-o dracu că nu e greu.

Dacă ai mâncat vreodată mâncare gătită, șansele sunt de vreo 75% să o poți reproduce doar amestecân…

Avem sute de mii de abonați, dar ce le vindem?

Săptămâna trecută am fost la prezentarea studiului InfluenceMe: A 360 Perspective on Romanian Influencers (comunicat de presa & infografic) unde prin spatele sălii se mustăcea când se vorbea de sutele de mii de views, afișări și abonați pe care influențatorii autohtoni le au. Nu pentru că e ceva în neregulă cu aceste cifre, ci pentru că grosul acestor cifre reprezintă o generație căreia îi este greu să vinzi ceva.

Azi de dimineață un reportaj de pe Pro Tv vorbea despre procentul de 23% dintre tinerii între 20 și 24 de ani care preferă să nu își continue studiile sau să nu se angajeze pentru că le este mai comod să stea pe ajutoare de la stat sau pe banii părințiilor.

Cred că acum o lună vedeam pe Facebook pe un prieten care se plângea de al 3-lea caz de tânăr care a renunțat la job în prima zi de muncă și încerca să înțeleagă ce naiba era în capul lor de au cedat atât de repede mai ales că job-ul era în zona de IT.

Pui toate astea cap la cap și începi să îți faci griji ca om de m…

Carrier has arrived: Starcraft Remastered

Când prin martie anunțam că cei de la Blizzard vor scoate în vară Starcraft Remastered, același joc ca acum 19 cu o grafică mai buna, trebuie să recunosc că m-am bucurat ca o școlăriță. Primul meu joc pe care l-am jucat vreodată în multiplayer urma să primească o a doua șansă.

Ier s-a lansat pentru cei cu precomandă, nu îmi dau seama exact ce înseamnă asta, dar cert e că azi de dimineață am băgat un meci. Și cum mai bine să testez dacă Remastered-ul ăsta mă poartă pe rush-ul nostalgiei dacă nu cu un free for all vs 7 calculatoare pe Big Game Hunter?

A fost o nebunie, mă jur! Este fix același lucru ca acum aproape 20 de ani. A durat o eternitate să scot toate cele 7 calculatoare, 45 de minute la vârsta asta se simt altfel ca la 12-13 ani, dar a meritat! M-am simțit ca în '98 în acel net cafe mucegăit de pe lângă generală unde aveai experții în spatele tău care își dădeau cu părerea ce ar trebui și ce n-ar trebui să faci. #dăsătetreceu

Strategia aplicată a fost cea clasică care mie…