Treceți la conținutul principal

Overwatch - jocul noii generații de gameri

Overwatch - jocul noii generații de gameri

Sunt ferm convins că sunt oameni care vor contra afirmația din titlu, da' cu League of Legends ce facem?, dar Overwatch reprezintă pentru mine primul joc gândit special pentru generația asta nouă de gameri. Generația asta pe care nu o mai dai gata cu o grafică frumoasă, o poveste bună și un gameplay excelent.

Nu! Copiii ăștia noi sunt mai impresionați de meme-uri, cosplay și complexitate personajelor din joc în care oarecum se regăsesc. Mă tot uit la tot ce s-a întâmplat de la lansarea Overwatch de acum 2 săptămâni și mă minunez de cât conținut pe lângă joc a produs Blizzard:  un turneu, 3 scurt metraje și figurine de 5 metri.

E drept că au și vândut 7+ milioane de exemplare, dar mai impresionantă e reacția fanilor care s-au pus pe generat conținut. Deja există cel puțin o variantă de benzi desenate și parcă citisem ceva și de un board game. Ca să nu mai vorbesc de zeci de desene, tablouri și tentative de cosplay. Și nici n-au trecut mai bine două săptămâni.

Practic pentru această generație noua jocul în sine s-a transformat dintr-un obiect de entertainment într-un instrument creativ. Da, League of Legends și Team Fortress au fost primele care au făcut trecerea asta ulterior, dar Overwatch este primul joc de care știu care începe direct așa.

În rest, singurul lucru care s-a schimbat din review-ul pe care l-am avut după closed beta e că tot extra conținutul adăugat a început să justifice prețul de 230 de lei. Vorba aia "7 milioane de oameni nu pot să se înșele".

Închei cu o știre la cald - Facebook și Blizzard tocmai au anunțat un parteneriat prin care vor să aduca prin Facebook Live-uri jocurile în timeline-ul oamenilor. Poate să fie lovitura care va îngenunchea în sfârșit bătrânul Twitch. E de urmărit exact ce se va întâmpla când vor da drumul în curând.

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

În ultimul an am mers pe jos cam 2480 de km

Zilele astea s-a împlinit un an de când am început să port o brățară de fitness. E vorba de un Garmin Vivofit 2 pe care nu l-am dat niciodată jos în ultimele 365 de zile - doar de curiozitate de a vedea cât merg pe jos într-un an. Răspunsul a fost puțin dezamăgitor:

Cam 2480 de kilometri parcurși pe jos într-un an.

Zic dezamăgitor pentru că speram să trec de 2500 până când scriu însemnarea asta.

Aplicația a contorizat doar vreo 2430 pentru că vreo 5-6 zile extrem de active au reprezentat erori de sincronizare și tot ce am făcut în zilele respective s-a pierdut în neant. Estimez eu că e vorba de vreo 50 de kilometri maxim.

În rest, cam așa arată treaba ca în imaginea de mai jos. Trei milioane și ceva de pași, o medie de 6.8 kilometri parcurși zilnic pe jos și un record de aproape 18 km într-o zi călduroasă de mai.


Problema este că deși valorile par mari, cu siguranță peste media bucureșteană, realitatea e că denotă sedentarismul modern. Citeam acum ceva vreme un studiu similar făcut p…

S-a întâmplat nefăcuta: Chefi la cuțite e mai digerabil ca MasterChef

Nu credeam că o să zic asta vreodată, dar Chefii la cuțite s-au transformat încet, încet într-un fel de Top Gear culinar. Prietenia dintre ei a început să își spună cuvântul și întreg show-ul a devenit mult mai ușor de digerat chit că nu este produs la nivelul calitativ MC.

Între timp au renunțat și la jignirile gratuite, doar de dragul de a fi, așa că întreaga experiență este una care binedispune. Știu că elitismul culinar își face cruce în acest moment, dar nici Chefii și nici MasterChefii n-au emisiuni care să aibă legătură cu gătitul.

M-am uitat la 4 episoade și nici snopit în bătaie moldovenească n-aș putea să îmi aduc aminte de vreun preparat care m-a impresionat sau o tehnică pe care am deprins-o.

Emisiunile sunt pe zona pur de entertainment, iar Chefii fac asta mai bine printr-o carismă tip grup de prieteni. Chit că e pe glume de cartier, recunosc că m-am uitat și am râs de multe ori la emisiunea lor. E posibil ca ăsta să fie un prin semn de stockholm syndrome.

Cu toate asta …

Deschidere: Shoteria Stația Fantastică

Generația nouă de petrecăreți din Centrul Vechi a dat naștere unui concept interesant: fast bar-ul. Locul unde ajungi să bei ceva cu niște prieteni înainte de poposi într-un club. Așa de încălzit puțin și de intrat în spiritul de petrecere. E locul unde n-ai scaune să te parchezi la povești sau să zăbovești cu orele. Totul e pe repede înainte.

E suficient să ajungi o seară în Shoteria 1 - Stația de primă alcoolizare - să simți pe pielea ta cât de bine a prins. Grupuri și grupuri de oameni care vin să dea un shot - două înainte de a se duce regulamentar la 23:00 în club. Ajută și faptul că au varietate de shot-uri pentru toate gusturile, așa că nu mare e mirarea să vezi grupuri de fete cot la cot shot la shot cu grupuri de băieți.

Lucrurile au mers atât de bine în ăștia 2 ani de Shoteria 1 încât vineri au mai deschis un loc. De data asta s-au concentrat pe long drinks sau shotail-uri cum le zic ei. Un loc puțin mai măricel ca primul, dar sub același concept-umbrelă. Un loc unde să pet…