Treceți la conținutul principal

"Visul unei nopţi de vară" în regia lui Tim Robbins

"Visul unei nopţi de vară" în regia lui Tim Robbins

De 6 ani merg la Festivalul International de Teatru de la Sibiu și de fiecare dată prind un spectacol care chiar mă impresionează. E spectacolul setează tonul întregii experiențe sibiene și cel care mă face vorbăreț pe subiectul teatru. Anul acesta "Visul..." lui Tim Robbins a fost acel spectacol despre care simt cumva nevoia să aștern câteva rânduri.

E un maraton shakespearian de aproape 3 ore care își arată clasa în fiecare clipă. M-a făcut să simt că am văzut în sfârșit acel teatru britanic despre care tot am văzut prin filme. Acel spectacol care vorbește direct spectatorilor și care pune accent doar pe talentul actorilor și puterea vocilor acestora.

Efectele speciale și decorul sunt aproape inexistente - semn că reinterpretarea vrea să țină tot timpul publicul cu ochii pe actori. Sau poate e doar o tentativă de a se duce mai mult în zona teatrului de acum sute de ani - n-aș putea spune, dar rezultatul pare atât de natural încât mă face să mă întreb de ce n-am văzut mai multe astfel de piese de teatru.

Spectacolul este captivant, dar și dificil de urmărit pentru cei care nu sunt prea prietenoși cu limba engleză. Cu toate că până la sfârșit te obișnuiești, prima parte din spectacol poate părea copleșitoare.

Piesa se mai joacă miercuri, joi și vineri la Teatrul de Comedie din București, dar e la fel de sold out ca la Sibiu așa că nu pot să închei cu recomandarea du-te să o vezi că s-ar putea să fie puțin peste mână. Cu toate astea, pot să vin cu o recomandare după 6 ediții de FITS: în iunie e bine să bifezi puțin teatru!

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

În ultimul an am mers pe jos cam 2480 de km

Zilele astea s-a împlinit un an de când am început să port o brățară de fitness. E vorba de un Garmin Vivofit 2 pe care nu l-am dat niciodată jos în ultimele 365 de zile - doar de curiozitate de a vedea cât merg pe jos într-un an. Răspunsul a fost puțin dezamăgitor:

Cam 2480 de kilometri parcurși pe jos într-un an.

Zic dezamăgitor pentru că speram să trec de 2500 până când scriu însemnarea asta.

Aplicația a contorizat doar vreo 2430 pentru că vreo 5-6 zile extrem de active au reprezentat erori de sincronizare și tot ce am făcut în zilele respective s-a pierdut în neant. Estimez eu că e vorba de vreo 50 de kilometri maxim.

În rest, cam așa arată treaba ca în imaginea de mai jos. Trei milioane și ceva de pași, o medie de 6.8 kilometri parcurși zilnic pe jos și un record de aproape 18 km într-o zi călduroasă de mai.


Problema este că deși valorile par mari, cu siguranță peste media bucureșteană, realitatea e că denotă sedentarismul modern. Citeam acum ceva vreme un studiu similar făcut p…

S-a întâmplat nefăcuta: Chefi la cuțite e mai digerabil ca MasterChef

Nu credeam că o să zic asta vreodată, dar Chefii la cuțite s-au transformat încet, încet într-un fel de Top Gear culinar. Prietenia dintre ei a început să își spună cuvântul și întreg show-ul a devenit mult mai ușor de digerat chit că nu este produs la nivelul calitativ MC.

Între timp au renunțat și la jignirile gratuite, doar de dragul de a fi, așa că întreaga experiență este una care binedispune. Știu că elitismul culinar își face cruce în acest moment, dar nici Chefii și nici MasterChefii n-au emisiuni care să aibă legătură cu gătitul.

M-am uitat la 4 episoade și nici snopit în bătaie moldovenească n-aș putea să îmi aduc aminte de vreun preparat care m-a impresionat sau o tehnică pe care am deprins-o.

Emisiunile sunt pe zona pur de entertainment, iar Chefii fac asta mai bine printr-o carismă tip grup de prieteni. Chit că e pe glume de cartier, recunosc că m-am uitat și am râs de multe ori la emisiunea lor. E posibil ca ăsta să fie un prin semn de stockholm syndrome.

Cu toate asta …

Deschidere: Shoteria Stația Fantastică

Generația nouă de petrecăreți din Centrul Vechi a dat naștere unui concept interesant: fast bar-ul. Locul unde ajungi să bei ceva cu niște prieteni înainte de poposi într-un club. Așa de încălzit puțin și de intrat în spiritul de petrecere. E locul unde n-ai scaune să te parchezi la povești sau să zăbovești cu orele. Totul e pe repede înainte.

E suficient să ajungi o seară în Shoteria 1 - Stația de primă alcoolizare - să simți pe pielea ta cât de bine a prins. Grupuri și grupuri de oameni care vin să dea un shot - două înainte de a se duce regulamentar la 23:00 în club. Ajută și faptul că au varietate de shot-uri pentru toate gusturile, așa că nu mare e mirarea să vezi grupuri de fete cot la cot shot la shot cu grupuri de băieți.

Lucrurile au mers atât de bine în ăștia 2 ani de Shoteria 1 încât vineri au mai deschis un loc. De data asta s-au concentrat pe long drinks sau shotail-uri cum le zic ei. Un loc puțin mai măricel ca primul, dar sub același concept-umbrelă. Un loc unde să pet…