Treceți la conținutul principal

Warcraft: Începutul - învrăjbitorul de tocilari


Cu o întârziere regulamentară de 10 minute, am fost ultimul care a intrat la avanpremiera de presă de aseară. Sală plină, medie de vârstă mai scăzută ca la alte filme, așteptări variate.  Am stat în rândul patru așa că orcii mi s-au gigantici (big like) și fix cum trebuie, ironic oarecum având în vedere că atunci când am văzut trailerul am râs de colții lor care păreau să compenseze pentru altceva.

În funcție de cât de bine cunoști universul Warcraft, filmul este bun sau o dezamăgire cruntă și asta pentru ca gamerii fac cunoștință cu un fenomen întâlnit des la cei care citesc mult: filmul nu o să fie ca ceea ce ți-ai imaginat atunci când ai citit cartea. Extrapolăm asta la Warcraft I și avem fix aceeași situație. Nici faptul că au trecut 5-10-20 de ani de atunci nu prea ajută să te emoționeze ca odinioară.

Eu n-am fost #fandemic al acestui univers și mie mi-a plăcut filmul. M-am jucat toate jocurile și mmo-ul, dar doar la nivelul extrem de casual. Suficient cât să înțeleg și să am o micro istorie a personajelor - pentru că filmul nu se chinuie prea mult în zona asta de construcție a lor.

În schimb se chinuie pe zona de efecte speciale și îi dă un aspect cartoonish care mi se pare extrem de potrivit. Prima jumătate de film am stat și m-am gândit ce bine le-au ieșit efectele speciale (în special 3D-ul) chiar dacă o dădeau de gard de fiecare data când băgau un zoom out - fetișul regizorului probabil.

Povestea este una simplistă și actorii cam șterși, dar filmul reușește să facă ceea ce și-a propus: să deschidă calea pentru filmele Warcraft 2,3,4,5 și așa mai departe. Filme pe care eu le suspectez că au potențial să fie peste acesta, dacă mai țin eu mine bine povestea din joc.

Nu are rost să zic că recomand filmul pentru cei care au jucat jocurile, ei oricum se vor duce să îl vadă măcar pentru a se poziționa în tabăra pro sau contra. Pentru cei care n-au jucat cred că o să fie o experiență plăcută - doar dacă n-au așteptări de Lord of the Rings. Filmul este ok.

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

În ultimul an am mers pe jos cam 2480 de km

Zilele astea s-a împlinit un an de când am început să port o brățară de fitness. E vorba de un Garmin Vivofit 2 pe care nu l-am dat niciodată jos în ultimele 365 de zile - doar de curiozitate de a vedea cât merg pe jos într-un an. Răspunsul a fost puțin dezamăgitor:

Cam 2480 de kilometri parcurși pe jos într-un an.

Zic dezamăgitor pentru că speram să trec de 2500 până când scriu însemnarea asta.

Aplicația a contorizat doar vreo 2430 pentru că vreo 5-6 zile extrem de active au reprezentat erori de sincronizare și tot ce am făcut în zilele respective s-a pierdut în neant. Estimez eu că e vorba de vreo 50 de kilometri maxim.

În rest, cam așa arată treaba ca în imaginea de mai jos. Trei milioane și ceva de pași, o medie de 6.8 kilometri parcurși zilnic pe jos și un record de aproape 18 km într-o zi călduroasă de mai.


Problema este că deși valorile par mari, cu siguranță peste media bucureșteană, realitatea e că denotă sedentarismul modern. Citeam acum ceva vreme un studiu similar făcut p…

S-a întâmplat nefăcuta: Chefi la cuțite e mai digerabil ca MasterChef

Nu credeam că o să zic asta vreodată, dar Chefii la cuțite s-au transformat încet, încet într-un fel de Top Gear culinar. Prietenia dintre ei a început să își spună cuvântul și întreg show-ul a devenit mult mai ușor de digerat chit că nu este produs la nivelul calitativ MC.

Între timp au renunțat și la jignirile gratuite, doar de dragul de a fi, așa că întreaga experiență este una care binedispune. Știu că elitismul culinar își face cruce în acest moment, dar nici Chefii și nici MasterChefii n-au emisiuni care să aibă legătură cu gătitul.

M-am uitat la 4 episoade și nici snopit în bătaie moldovenească n-aș putea să îmi aduc aminte de vreun preparat care m-a impresionat sau o tehnică pe care am deprins-o.

Emisiunile sunt pe zona pur de entertainment, iar Chefii fac asta mai bine printr-o carismă tip grup de prieteni. Chit că e pe glume de cartier, recunosc că m-am uitat și am râs de multe ori la emisiunea lor. E posibil ca ăsta să fie un prin semn de stockholm syndrome.

Cu toate asta …

Deschidere: Shoteria Stația Fantastică

Generația nouă de petrecăreți din Centrul Vechi a dat naștere unui concept interesant: fast bar-ul. Locul unde ajungi să bei ceva cu niște prieteni înainte de poposi într-un club. Așa de încălzit puțin și de intrat în spiritul de petrecere. E locul unde n-ai scaune să te parchezi la povești sau să zăbovești cu orele. Totul e pe repede înainte.

E suficient să ajungi o seară în Shoteria 1 - Stația de primă alcoolizare - să simți pe pielea ta cât de bine a prins. Grupuri și grupuri de oameni care vin să dea un shot - două înainte de a se duce regulamentar la 23:00 în club. Ajută și faptul că au varietate de shot-uri pentru toate gusturile, așa că nu mare e mirarea să vezi grupuri de fete cot la cot shot la shot cu grupuri de băieți.

Lucrurile au mers atât de bine în ăștia 2 ani de Shoteria 1 încât vineri au mai deschis un loc. De data asta s-au concentrat pe long drinks sau shotail-uri cum le zic ei. Un loc puțin mai măricel ca primul, dar sub același concept-umbrelă. Un loc unde să pet…