Treceți la conținutul principal

De ce ar fi o rușine să mănânci salate?

Salatele Eisberg #nueorusine

Umblă o vorbă prin târg că bărbaților le e cam frică de salate. Că se rușinează la vederea lor și că nu le mănâncă nici în ruptul capului pentru că nu e un gest bărbătesc. Așa zic studiile și cei de la salatele Eisberg - care m-au și provocat săptămâna asta fac lucruri mai neobișnuite pentru un bărbat.

Ca să arăt că #nueorusine nici să te ocupi de relaxarea ta, de curățenia din casă și nici să mănânci salate. N-am văzut de ce e rușinos vreunul din lucrurile astea așa că m-am distrat cu pozele pe care le-am pus hashtagul campaniei. Mai sus e una dintre ele făcută pe terasa blocului.

Și ca să ne întoarcem la nelămurirea din titlu. O salată bună completează cu succes orice fel de mâncare, iar uneori pe căldurile astea chiar poate să îl înlocuiască cu succes. Carnivor convins, nu de puține ori m-am trezit vara asta la prânz că aș vrea ceva mai ușurel și mai răcoritor. Și aici intervine atuul salatelor preambalate care te scutesc de cumpărături multiple: ai în ambalaj totul spălat, porționat și amestecat. În particular, cei de la Eisberg pun separat sosul pentru salată - util pentru cei care poate nu-l doresc.

Dar am vorbit atât de mult despre salate încât parcă s-a făcut puțină poftă, așa că vă propun un concurs cu salate. Lăsați un comentariu cu ce ingredient nu ar lipsi niciodată din salata voastră perfectă, iar eu peste weekend aleg random 3 câștigători care vor primi premii de la Eisberg. Este evident că e vorba de multe salate, nu?

Dacă ar fi să particip și eu, aș spune ceapa. Aș pune ceapă în orice și în mod special în salată. N-ai cum să dai greș cu niște ceapă. #fanceapă

[Leter Edit] Am și cei 3 câștigători: Roxana Peti, mikel și Lara Neacsu. Extragerea poate să fie văzută aici. Felicitări!

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Și au trăit fericiți până la adânci bătrâneți și nici unul n-a învățat vreodată să gătească

Am o chestie care mă bâzâie recent: oamenii care nu știu să gătească și se laudă cu asta. Sunt mândri și înfumurați de această realizare. Parcă sunt mai buni decât noi ăștia fraierii care ne mai băgam ocazional mâinile prin ulei și grăsimi de animal. Și mă uit la ei și mai că îmi vine să le zic că sunt niște idioți.

Este imposibil să zici că nu știi să gătești. Aaah. Majoritatea tentativelor s-au terminat cu ceva ce nu putea să fie mâncat? Se întâmplă și data viitoare o să iasă mai bine că ai tras niște învățăminte. Dar de aici până la a te alinta și lăuda că nu tu nu știi să faci nimic - e drum lung.

Pui niște ulei în tigaie, arunci o mână de cartofi în uleiul încins, îi învârți până sunt galbeni-maronii - ai cartofi prăjiți. Spargi două ouă deasupra și le amesteci preț de câteva secunde până au aceeași culoare cu cartofii - bum! cartofi prăjiți cu omletă. Hai dă-o dracu că nu e greu.

Dacă ai mâncat vreodată mâncare gătită, șansele sunt de vreo 75% să o poți reproduce doar amestecân…

Carrier has arrived: Starcraft Remastered

Când prin martie anunțam că cei de la Blizzard vor scoate în vară Starcraft Remastered, același joc ca acum 19 cu o grafică mai buna, trebuie să recunosc că m-am bucurat ca o școlăriță. Primul meu joc pe care l-am jucat vreodată în multiplayer urma să primească o a doua șansă.

Ier s-a lansat pentru cei cu precomandă, nu îmi dau seama exact ce înseamnă asta, dar cert e că azi de dimineață am băgat un meci. Și cum mai bine să testez dacă Remastered-ul ăsta mă poartă pe rush-ul nostalgiei dacă nu cu un free for all vs 7 calculatoare pe Big Game Hunter?

A fost o nebunie, mă jur! Este fix același lucru ca acum aproape 20 de ani. A durat o eternitate să scot toate cele 7 calculatoare, 45 de minute la vârsta asta se simt altfel ca la 12-13 ani, dar a meritat! M-am simțit ca în '98 în acel net cafe mucegăit de pe lângă generală unde aveai experții în spatele tău care își dădeau cu părerea ce ar trebui și ce n-ar trebui să faci. #dăsătetreceu

Strategia aplicată a fost cea clasică care mie…

Povești adevărate: cum am m-am transformat din impostor în expert... de multifuncționale

Povestea este destul de amuzantă și cumva pleacă de la zicala corporatistă "Spune-mi câți oameni se pot uita în ecranul tău de la muncă ca să îți spun cât de nou ești în firmă". Ghinionul de neșansă a făcut ca vreo 2 ani să fiu poziționat fix în punctul cel mai traficat din open space: lângă multifuncționala ce deservea 60+ oameni.

Vrând, nevrând, toată lumea ajungea cel puțin odată pe săptămână la monstruozitatea mecanică de un metru jumătate înălțime ce ocazional mai dădea și gherle. Se uitau lung la ea, apăsau niște butoane cu vizibilă disperare și apoi se întorceau spre mine să mă întrebe dacă știu ce are de nu merge.

Acum ca să înțelegeți puțin nivelul meu expertiză în multifuncționale, trebuie să spun că până să ajung la jobul ăsta aveam o medie de o foaie printată pe an, iar asta nu este exagerare. De scanat nici nu are rost să zic ceva pentru că nu cred că am avut ocazia să fac asta înainte. Practic am putea spune că aveam atât de multă experiență în subiectul acest…