Treceți la conținutul principal

De ce ar fi o rușine să mănânci salate?

Salatele Eisberg #nueorusine

Umblă o vorbă prin târg că bărbaților le e cam frică de salate. Că se rușinează la vederea lor și că nu le mănâncă nici în ruptul capului pentru că nu e un gest bărbătesc. Așa zic studiile și cei de la salatele Eisberg - care m-au și provocat săptămâna asta fac lucruri mai neobișnuite pentru un bărbat.

Ca să arăt că #nueorusine nici să te ocupi de relaxarea ta, de curățenia din casă și nici să mănânci salate. N-am văzut de ce e rușinos vreunul din lucrurile astea așa că m-am distrat cu pozele pe care le-am pus hashtagul campaniei. Mai sus e una dintre ele făcută pe terasa blocului.

Și ca să ne întoarcem la nelămurirea din titlu. O salată bună completează cu succes orice fel de mâncare, iar uneori pe căldurile astea chiar poate să îl înlocuiască cu succes. Carnivor convins, nu de puține ori m-am trezit vara asta la prânz că aș vrea ceva mai ușurel și mai răcoritor. Și aici intervine atuul salatelor preambalate care te scutesc de cumpărături multiple: ai în ambalaj totul spălat, porționat și amestecat. În particular, cei de la Eisberg pun separat sosul pentru salată - util pentru cei care poate nu-l doresc.

Dar am vorbit atât de mult despre salate încât parcă s-a făcut puțină poftă, așa că vă propun un concurs cu salate. Lăsați un comentariu cu ce ingredient nu ar lipsi niciodată din salata voastră perfectă, iar eu peste weekend aleg random 3 câștigători care vor primi premii de la Eisberg. Este evident că e vorba de multe salate, nu?

Dacă ar fi să particip și eu, aș spune ceapa. Aș pune ceapă în orice și în mod special în salată. N-ai cum să dai greș cu niște ceapă. #fanceapă

[Leter Edit] Am și cei 3 câștigători: Roxana Peti, mikel și Lara Neacsu. Extragerea poate să fie văzută aici. Felicitări!

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Era un bar mișto, dar problema era că mai venea și patronul...

Știți barul ăla făcut de patron în momentul în care a ajuns la 40 de ani și i-a dat cu virgulă bucket listul? Nu? Hai să vă zic cum stă treaba. Toată viața a visat să își deschidă un bar, dar n-a avut timp/bani/motivare. Asta până de curând când s-a dus ca berbecul.

L-a deschis. E mic, simpatic, are un specific bine delimitat, a mers chiar bine la început, dar acum începe să scârțâie. Și ăsta nu înțelege de ce. De ce în fiecare lună vin din ce în ce mai puțini clienți și încasează tot mai pe negativ.

Păi problema majoră e că patronul și-a dorit bar, dar nu și clienți. Am fost în vreo câteva locuri din astea unde noi îl deranjam pe patron. Omul era cu paharul de vin în față, cu gașca de prieteni și cu muzica la maxim. Erau pe distracție și trebuia să o mai pună pe pauză să ne aducă meniurile, să dea muzica mai încet, să ne aducă băutura și la final să ne ia banii.

Omul nu avea chef de noi, chiar dacă eram singurii plătitori de consumație din bar. N-ai cum să ceri prietenilor bani pe c…

Ieri le-am arătat Bucureștiul celor 5 noi beri aduse în România de URBB

De două zile timeline-ul meu s-a umplut de bloggeri care primiseră pachetul din imagine. Poze din toate unghiurile, selfie-uri, nebunie. Eu cred că am primit ultimul lădița care avea frumos atașat următorul mesaj: "Descoperă Europa cu berea care ți se potrivește! #beertrip", așa că presiunea a fost maximă.

Eu ce fel de poză pot să pun ce deja n-a fost făcută de ceilalți? Pe drumul spre casă, ajutat și de constituția specifică de blogger ce trebuia să care 6 kilograme, mi-am zis să fiu o gazdă primitoare și să le arăt celor 5 beri noi o fărâmă de București.

Și pentru că tot zic de ele, dar nu le-am numit, acestea sunt: Grimbergen Ambreé, Kronenbourg 1664 Blanc, Angelo Poretti 4 Luppoli Original, Angelo Poretti 5 Luppoli Bock Chiara și Angelo Poretti 6 Luppoli Bock Rossa.

Alături de ele au fost două mutat aici de ceva vreme: Guinness și Weihenstephaner Hefe Weissbier.

Rezultatul este mai jos.














Problema unui food truck făcut din pasiune e că nu se ia niciodată în serios

Sâmbătă am fost la aniversarea celor de la Ground Zero la Verde Stop - un loc ce a văzut de-a lungul timpului câteva street food festivals. Am ajuns regulamentar la 2, mi-am luat o bere și m-am tolănit regulamentar pe iarbă. Deja de la a 2-a bere au început șoriceii să danseze prin stomac așa că am făcut un tur al food truck-urilor prezente.

La BurgerVan timpul de așteptare era de peste 45 de minute, la Pește Pâine nici nu deschiseseră la aproape 3 ore de când începuse evenimentul, iar la Dianei 4 norocul a făcut să aibă gulașul făcut dinainte așa că puteai să mănânci pe loc. Nu zic că m-am resemnat, că au un gulaș bun, dar speram să bag niște cartofi prăjiți de la Pește Pâine.

Au deschis și ei jumătate de oră mai târziu și imediat s-a făcut o coadă care s-a împrăștiat repede. N-am înțeles de ce, dar mi-am zis că ăsta e momentul să merg să iau niște cartofi. Țeapă. Urmau să îi facă în 30 de minute după spusele lor. Mmda. Bine.


Am mai zăbovit ceva timp la niște vorbe și bere, dar am z…