Mă uitam aseară la meci și mă gândeam că poți pierde și cu capul ridicat!

Chiar dacă Dumnezeu n-a fost islandez sau ăia și-au dorit mai mult victoria, poți juca în așa fel încât peluza ta să te aplaude ca pe un învingător. Nu e nicio rușine să pierzi în fața unui adversar mai bun cât timp ai dat tot ce aveai mai bun din tine. Măcar ai încercat. Ai sperat.

E chiar admirabil să nu îți pierzi speranța când ești condus cu 4 goluri și joci ca și cum meciul abia a început. Să nu lași garda jos. Să nu te resemnezi. Să nu te ascunzi în fața unor scuze. Sunt lucruri pe care ai noștri bravi fotbaliști nu le înțeleg pentru că la noi nu contează asta. Își iau niște înjurături vreo săptămână, dar apoi sunt iertați. Iar sunt vedete ce atrag priviri pline de admirații și cozi de autografe. #pentrucămerită


Mai sus sunt câteva secunde cu ce s-a întâmplat după meciul cu Franța unde galeria i-a aplaudat vreo 20 de minute încontinuu chiar dacă rezultatul pare unul dezastruos pe hârtie: 5:2. Dar n-au făcut asta pentru rezultat, ci pentru ce au văzut pe teren.

Bravo Islanda!

Niciun comentariu:

Un produs Blogger.