Treceți la conținutul principal

Summer Well 2016 - primul festival cu o medie de vârstă de 21 de ani

Summer Well 2016
În timpul The Chemical Brothers

În weekend am mers și eu ca tot studentul la Summer Well să văd Years & Years. Nu chiar. Am mers pentru Chemical Brothers, dar cred că am fost în minoritate. Sau cel puțin așa cred după chiuiturile adolescentine care au însoțit tot concertul celor de la Years & Years - despre care pot spune cu o vizibilă urmă de rușine că eu nu știam cine sunt. Am ascultat și eu ca tot omul King, dar nu pot spune că m-a interesat exact cine o cântă.

Dar să începem cu începutul.

Summer Well 2016
În afară de niște fani adevărați care erau în fața scenei, toată lumea era pe chill. 

Am ajuns la festival cu Uberul (38-40 de lei) pentru că m-am simțit prea bătrân pentru coada de la autobuzele puse la dispoziție de organizatori și sponsori. Coadă care se mișca repede, dar perspectiva a 30-40 de minute de stat în picioare nu mă atrăgea.

Odată intrat, am recunoscut aranjamentul de anul trecut: zonele de shopping, chill și food erau în același loc. Am purces, cu ajutorul experienței acumulate, să îmi iau cardul contactless de la niște gherete mai ferite unde coada era aproape inexistentă. În mai puțin de 10 minute de la intrare deja stăteam pe iarbă cu o bere-n mână (poza de mai jos). Excelent!

Summer Well 2016
Cam același aranjament ca anul trecut, deși părea să fie mai puțin lat. 

Am întins o păturică la o distanța convenabilă de bar și am purces la a urmări ce se întâmpla în depărtare pe scenă: formații micuțe care își făceau numărul cu o răceală tipică celor care au scos doar un hit în toată cariera lor. Trend care a continuat cu mici excepții (Crystal Fighters) pe tot parcursul primei zile.

Chiar și Hurts au fost de o plictiseală maximă - probabil cel mai neinteresant main act pe care l-am văzut vreodată la un festival. Și nu pentru că n-au încercat, dar stilul lor muzical parcă nu se leagă prea bine de un live act. Eh.

A doua zi mă așteptam să fie semnificativ mai puțini oameni dat fiind marele concert din Piața Constituției, dar am fost surprins să văd chiar mai multi ca în prima zi. Au venit pentru Chemical, mi-am spus eu în sinea mea. Băi să vezi că nu. Veniseră pentru Years & Years. O parte chiar au plecat înainte să înceapă The Chemical Brothers.

Summer Well 2016
În labirintul gonflabil.

Frații au băgat binișor, dar și aici am vreo două cârcoteli. N-au zis și ei un Bună seara Budapesta acolo. Și-au văzut exemplar de mixat, dar puteau la fel de ușor să cânte la o nuntă prin Călărași sau în fața a 100 000 de oameni pe Wembley. Asta e. Anul ăsta Summer Well nu m-a nimerit prea bine la muzică.

Totuși, au compensat cu multe alte lucruri. Zona de mâncare a fost mai bine închegată și cu o varietate mai bogată. Activările sponsorilor au fost interesante și suficient de variate încât să te țină ocupat o bună perioadă de timp.

Despre baruri și noua metodă de plată contactless nu am nici lucruri bune și nici lucruri rele de spus. A funcționat ireproșabil, dar tot e mai înceată ca jetonul clasic. Cozi s-au format, mai ales la barul din zona de concert, dar și alea s-au mișcat relativ repede.

Un fan fact e că atunci când erau The Chemical Brothers pe scenă nu era nimeni la coadă pentru bere pentru că priorități și muzică bună.

Summer Well 2016
 În drum spre ziua 0 
În ansamblu festivalul a fost ceea ce trebuie. Un weekend de muzică și chill. Iar față de anii trecuți, cu mult mai puțini copilași și mult mai mulți liceeni/studenți. Și nu pot să închei fără să nu zic ceva de prețul abonamentelor care mi se pare că s-a mărit foarte mult față de anul trecut (260 ron vs 380) fără să simt că e justificat cumva. Probabil că formațiile au fost mai scumpe, dar cel puțin așa din exterior pot spune că am primit aceeași experiență excelentă ca și în anii trecuți.

Ca disclamer la acest articol, invitația mea dublă a fost oferită de Unicredit.

Închei cu un singur gând: Bucureștiul are nevoie de mai multe festivaluri de genul ăsta. N-am nimic cu cele din Cluj - fac o treabă excelentă - dar aș vrea și eu mai multe mai aproape de casă. Măcar două - trei!

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Diablo 3: Rise of the Necromancer a ieșit fix cum trebuia să fie

Versiunea scurtă la ce vreau să zic este deja în titlu.

Versiunea lungă este că după vreo 2-3 ore jucate pot spune cu mâna pe inimă că îmi place necromanul mai mult decât jumătate din clasele din Diablo 3. Aduce destul de mult a ceea ce am jucat aproape obsesiv în Diablo 2 și lucrul ăsta nu poate decât să mă bucure. Nu la fel de mult ca anunțul unei versiuni remastered D2, dar p-acolo.

De fapt DLC-ul ăsta este atât de bine închegat încât singurul reproș pe care îl am este referitor la decizia de a aduce necromancerul în universul Diablo 3 printr-un DLC și nu o expansiune. Blizzard fiind printre puținele companii care ignoraseră modul ăsta de muls bani. Ei lucrau 2-3 ani, făceau o expansiune, îi trânteau un preț de 60 de euro și știam că am o grămadă de conținut de care pot să mă bucur.

Pachetul ăsta digital e relativ ieftin pentru un DLC, doar 15 euro, dar s-ar putea să fie primul dintr-o întreagă serie. Lucru care sincer nu mă coafează. Nu pentru că sunt scârțar, dar pentru că DLC-u…

Strongbow - de ceva vreme lansata si la noi in 3 sortimente

Lansarea efectiva a fost acum vreo 3-4 saptamani, dar am evitat sa scriu despre asta inainte sa o localizez offline intr-un supermarket. Oho si cat de greu a fost sa fac asta. Am vanat in Carrefour-ul si Mega Image-ul de la Piata Unirii de parca viata mea depindea de asta.

Cred ca m-ati vazut p-acolo. Cu ochii mijiti, eram cel nehotarat la raionul de beri de import. Ocazional faceam 13-14 si pe la cele cu arome si chiar pe la sucuri - de unde sa stiu unde naiba ar pune ei cidrul (mai are rost sa zic si de mere?).

Gata cu panica! intr-un tarziu au bagat si la mine in cartier cidru Strongbow.


Ce as putea sa zic despre Strongbow? Este un hard cider (4.5% alcool) si la noi in tara vine in trei variante: gold apple, red berries si elderflower. Gold e cel clasic de care probabil ai mai baut prin irish pub-uri, cel de soc nu este pentru toata lumea datorita aromei puternice, iar cel de fructe de padure pare o varianta mai domolita a unui Framboise.

Dupa ce am testat intensiv toate variantele…

Era un băiat bun, da' nu dona zilnic la ONG-uri

Zilnic trăiesc rușinea aceasta: Sunt puțin întârziat spre birou și trebuie să trec printr-o gașcă de tineri energici îmbrăcați relativ la fel care îmi pun de fiecare dată aceeași întrebare.

- Bună! Vrei să faci o faptă bună?

Ce să le răspund? Că nu am timp? Că deja am întârziat la birou? Că am donat relativ recent? Am folosit deja toate scuzele. Îi văd zilnic în același loc prin care din păcate trebuie să trec pentru a ajunge la birou. Nu pot să donez zilnic.

Am ajuns să consider o zi bună atunci când bag privirea în pământ, trec pe lângă ei și nu se lipește niciunul de mine să mă întrebe cum mă cheamă, unde lucrez și dacă aș vrea să fac o faptă bună. Trăiesc cu frică, pe bune.

Frică pentru că nu vreau să fiu răutăcios cu ei și să le știrbesc entuziasmul pentru voluntariat, dar vreau să pot merge în fiecare dimineață la birou fără să ajung să mă întreb dacă sunt o persoană bună sau nu. Știu că sunt.

Ce mișto ar fi dacă cineva care îi organizează pe copiii ăștia nu i-ar mai trimite să…