Treceți la conținutul principal

Summer Well 2016 - primul festival cu o medie de vârstă de 21 de ani

Summer Well 2016
În timpul The Chemical Brothers

În weekend am mers și eu ca tot studentul la Summer Well să văd Years & Years. Nu chiar. Am mers pentru Chemical Brothers, dar cred că am fost în minoritate. Sau cel puțin așa cred după chiuiturile adolescentine care au însoțit tot concertul celor de la Years & Years - despre care pot spune cu o vizibilă urmă de rușine că eu nu știam cine sunt. Am ascultat și eu ca tot omul King, dar nu pot spune că m-a interesat exact cine o cântă.

Dar să începem cu începutul.

Summer Well 2016
În afară de niște fani adevărați care erau în fața scenei, toată lumea era pe chill. 

Am ajuns la festival cu Uberul (38-40 de lei) pentru că m-am simțit prea bătrân pentru coada de la autobuzele puse la dispoziție de organizatori și sponsori. Coadă care se mișca repede, dar perspectiva a 30-40 de minute de stat în picioare nu mă atrăgea.

Odată intrat, am recunoscut aranjamentul de anul trecut: zonele de shopping, chill și food erau în același loc. Am purces, cu ajutorul experienței acumulate, să îmi iau cardul contactless de la niște gherete mai ferite unde coada era aproape inexistentă. În mai puțin de 10 minute de la intrare deja stăteam pe iarbă cu o bere-n mână (poza de mai jos). Excelent!

Summer Well 2016
Cam același aranjament ca anul trecut, deși părea să fie mai puțin lat. 

Am întins o păturică la o distanța convenabilă de bar și am purces la a urmări ce se întâmpla în depărtare pe scenă: formații micuțe care își făceau numărul cu o răceală tipică celor care au scos doar un hit în toată cariera lor. Trend care a continuat cu mici excepții (Crystal Fighters) pe tot parcursul primei zile.

Chiar și Hurts au fost de o plictiseală maximă - probabil cel mai neinteresant main act pe care l-am văzut vreodată la un festival. Și nu pentru că n-au încercat, dar stilul lor muzical parcă nu se leagă prea bine de un live act. Eh.

A doua zi mă așteptam să fie semnificativ mai puțini oameni dat fiind marele concert din Piața Constituției, dar am fost surprins să văd chiar mai multi ca în prima zi. Au venit pentru Chemical, mi-am spus eu în sinea mea. Băi să vezi că nu. Veniseră pentru Years & Years. O parte chiar au plecat înainte să înceapă The Chemical Brothers.

Summer Well 2016
În labirintul gonflabil.

Frații au băgat binișor, dar și aici am vreo două cârcoteli. N-au zis și ei un Bună seara Budapesta acolo. Și-au văzut exemplar de mixat, dar puteau la fel de ușor să cânte la o nuntă prin Călărași sau în fața a 100 000 de oameni pe Wembley. Asta e. Anul ăsta Summer Well nu m-a nimerit prea bine la muzică.

Totuși, au compensat cu multe alte lucruri. Zona de mâncare a fost mai bine închegată și cu o varietate mai bogată. Activările sponsorilor au fost interesante și suficient de variate încât să te țină ocupat o bună perioadă de timp.

Despre baruri și noua metodă de plată contactless nu am nici lucruri bune și nici lucruri rele de spus. A funcționat ireproșabil, dar tot e mai înceată ca jetonul clasic. Cozi s-au format, mai ales la barul din zona de concert, dar și alea s-au mișcat relativ repede.

Un fan fact e că atunci când erau The Chemical Brothers pe scenă nu era nimeni la coadă pentru bere pentru că priorități și muzică bună.

Summer Well 2016
 În drum spre ziua 0 
În ansamblu festivalul a fost ceea ce trebuie. Un weekend de muzică și chill. Iar față de anii trecuți, cu mult mai puțini copilași și mult mai mulți liceeni/studenți. Și nu pot să închei fără să nu zic ceva de prețul abonamentelor care mi se pare că s-a mărit foarte mult față de anul trecut (260 ron vs 380) fără să simt că e justificat cumva. Probabil că formațiile au fost mai scumpe, dar cel puțin așa din exterior pot spune că am primit aceeași experiență excelentă ca și în anii trecuți.

Ca disclamer la acest articol, invitația mea dublă a fost oferită de Unicredit.

Închei cu un singur gând: Bucureștiul are nevoie de mai multe festivaluri de genul ăsta. N-am nimic cu cele din Cluj - fac o treabă excelentă - dar aș vrea și eu mai multe mai aproape de casă. Măcar două - trei!

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

În ultimul an am mers pe jos cam 2480 de km

Zilele astea s-a împlinit un an de când am început să port o brățară de fitness. E vorba de un Garmin Vivofit 2 pe care nu l-am dat niciodată jos în ultimele 365 de zile - doar de curiozitate de a vedea cât merg pe jos într-un an. Răspunsul a fost puțin dezamăgitor:

Cam 2480 de kilometri parcurși pe jos într-un an.

Zic dezamăgitor pentru că speram să trec de 2500 până când scriu însemnarea asta.

Aplicația a contorizat doar vreo 2430 pentru că vreo 5-6 zile extrem de active au reprezentat erori de sincronizare și tot ce am făcut în zilele respective s-a pierdut în neant. Estimez eu că e vorba de vreo 50 de kilometri maxim.

În rest, cam așa arată treaba ca în imaginea de mai jos. Trei milioane și ceva de pași, o medie de 6.8 kilometri parcurși zilnic pe jos și un record de aproape 18 km într-o zi călduroasă de mai.


Problema este că deși valorile par mari, cu siguranță peste media bucureșteană, realitatea e că denotă sedentarismul modern. Citeam acum ceva vreme un studiu similar făcut p…

S-a întâmplat nefăcuta: Chefi la cuțite e mai digerabil ca MasterChef

Nu credeam că o să zic asta vreodată, dar Chefii la cuțite s-au transformat încet, încet într-un fel de Top Gear culinar. Prietenia dintre ei a început să își spună cuvântul și întreg show-ul a devenit mult mai ușor de digerat chit că nu este produs la nivelul calitativ MC.

Între timp au renunțat și la jignirile gratuite, doar de dragul de a fi, așa că întreaga experiență este una care binedispune. Știu că elitismul culinar își face cruce în acest moment, dar nici Chefii și nici MasterChefii n-au emisiuni care să aibă legătură cu gătitul.

M-am uitat la 4 episoade și nici snopit în bătaie moldovenească n-aș putea să îmi aduc aminte de vreun preparat care m-a impresionat sau o tehnică pe care am deprins-o.

Emisiunile sunt pe zona pur de entertainment, iar Chefii fac asta mai bine printr-o carismă tip grup de prieteni. Chit că e pe glume de cartier, recunosc că m-am uitat și am râs de multe ori la emisiunea lor. E posibil ca ăsta să fie un prin semn de stockholm syndrome.

Cu toate asta …

Deschidere: Shoteria Stația Fantastică

Generația nouă de petrecăreți din Centrul Vechi a dat naștere unui concept interesant: fast bar-ul. Locul unde ajungi să bei ceva cu niște prieteni înainte de poposi într-un club. Așa de încălzit puțin și de intrat în spiritul de petrecere. E locul unde n-ai scaune să te parchezi la povești sau să zăbovești cu orele. Totul e pe repede înainte.

E suficient să ajungi o seară în Shoteria 1 - Stația de primă alcoolizare - să simți pe pielea ta cât de bine a prins. Grupuri și grupuri de oameni care vin să dea un shot - două înainte de a se duce regulamentar la 23:00 în club. Ajută și faptul că au varietate de shot-uri pentru toate gusturile, așa că nu mare e mirarea să vezi grupuri de fete cot la cot shot la shot cu grupuri de băieți.

Lucrurile au mers atât de bine în ăștia 2 ani de Shoteria 1 încât vineri au mai deschis un loc. De data asta s-au concentrat pe long drinks sau shotail-uri cum le zic ei. Un loc puțin mai măricel ca primul, dar sub același concept-umbrelă. Un loc unde să pet…