Treceți la conținutul principal

Cel mai ieftin mod de a cumpăra like-uri pe Facebook!

Mă uitam zilele astea la toată nebunia cu Brâncuși pe Facebook. Poze peste poze cu sms-uri de 2 euro, posturi pe blog-uri care condamnă donatul sau încurajează oamenii să doneze și ei - fiecare are o părere și mai toate părerile bune deja au fost scrise. Cum să mulg și eu puțin subiectul ăsta? M-am trezit mult prea târziu să iau o poziție. Poziție care oricum a venit doar așa pentru că efect de turmă și până la urmă sunt doar 2 euro.

Apoi m-a trăznit.

La 8.90 lei, sms-ul pentru Cumințenia Pământului este cel mai eficient mod de a strânge like-uri pe Facebook. La mine a venit cam 0.74 lei pe like. M-am uitat prin ce am mai postat înainte și am cam așa:

  • gulaș de porc gătit la slow cooker - 1.07 lei pe like doar pentru ingrediente
  • pulled pork slow cooked hipstărește - 1.74 lei pe like (două sandvișuri și 3 beri)
  • event cu chef Foa - 5 lei pe like (mâncare, băutură + transport la event)
  • Street Food Festival - 2.18 lei (bilet, mâncare, băutură & transport)
  • luna pozată pe litoralul bulgăresc - 2.61 lei (cazare, drum și d-ale gurii)
  • Summerwell Festival - 2.64 pe like pentru poze multiple
  • papanași la un restaurant - 2.20 lei (mâncare și băutură)

Și exemplele pot continua la nesfârșit. 

Asta ca să nu iau în considerare hardware-ul (un Panasonic LX100) pe ultimile 200 de imagini uploadate pe Facebook care ar adăuga din start 15.5 lei la costul fiecărei poze. Să zicem că ăla e inclus. 

În condițiile astea e lesne de înțeles că un sms de 2 euro la 8833 este de departe cel mai eficient mod de a strânge like-uri pe Facebook. Nici măcar cei care critică nevoia de donații nu au cum să nege acest argument. 

Dacă mă mai întreabă careva de ce am donat asta o să le zic. Pentru like-uri și pentru că este ieftin. 


A photo posted by Daria (@dariastoian) on

Nici nu vreau să mă gândesc cât costă pe like imaginea de mai sus: acuarele, pensule, studio și ore de experiență...

Mai bine dona.

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Și au trăit fericiți până la adânci bătrâneți și nici unul n-a învățat vreodată să gătească

Am o chestie care mă bâzâie recent: oamenii care nu știu să gătească și se laudă cu asta. Sunt mândri și înfumurați de această realizare. Parcă sunt mai buni decât noi ăștia fraierii care ne mai băgam ocazional mâinile prin ulei și grăsimi de animal. Și mă uit la ei și mai că îmi vine să le zic că sunt niște idioți.

Este imposibil să zici că nu știi să gătești. Aaah. Majoritatea tentativelor s-au terminat cu ceva ce nu putea să fie mâncat? Se întâmplă și data viitoare o să iasă mai bine că ai tras niște învățăminte. Dar de aici până la a te alinta și lăuda că nu tu nu știi să faci nimic - e drum lung.

Pui niște ulei în tigaie, arunci o mână de cartofi în uleiul încins, îi învârți până sunt galbeni-maronii - ai cartofi prăjiți. Spargi două ouă deasupra și le amesteci preț de câteva secunde până au aceeași culoare cu cartofii - bum! cartofi prăjiți cu omletă. Hai dă-o dracu că nu e greu.

Dacă ai mâncat vreodată mâncare gătită, șansele sunt de vreo 75% să o poți reproduce doar amestecân…

Povești adevărate: cum am m-am transformat din impostor în expert... de multifuncționale

Povestea este destul de amuzantă și cumva pleacă de la zicala corporatistă "Spune-mi câți oameni se pot uita în ecranul tău de la muncă ca să îți spun cât de nou ești în firmă". Ghinionul de neșansă a făcut ca vreo 2 ani să fiu poziționat fix în punctul cel mai traficat din open space: lângă multifuncționala ce deservea 60+ oameni.

Vrând, nevrând, toată lumea ajungea cel puțin odată pe săptămână la monstruozitatea mecanică de un metru jumătate înălțime ce ocazional mai dădea și gherle. Se uitau lung la ea, apăsau niște butoane cu vizibilă disperare și apoi se întorceau spre mine să mă întrebe dacă știu ce are de nu merge.

Acum ca să înțelegeți puțin nivelul meu expertiză în multifuncționale, trebuie să spun că până să ajung la jobul ăsta aveam o medie de o foaie printată pe an, iar asta nu este exagerare. De scanat nici nu are rost să zic ceva pentru că nu cred că am avut ocazia să fac asta înainte. Practic am putea spune că aveam atât de multă experiență în subiectul acest…

Carrier has arrived: Starcraft Remastered

Când prin martie anunțam că cei de la Blizzard vor scoate în vară Starcraft Remastered, același joc ca acum 19 cu o grafică mai buna, trebuie să recunosc că m-am bucurat ca o școlăriță. Primul meu joc pe care l-am jucat vreodată în multiplayer urma să primească o a doua șansă.

Ier s-a lansat pentru cei cu precomandă, nu îmi dau seama exact ce înseamnă asta, dar cert e că azi de dimineață am băgat un meci. Și cum mai bine să testez dacă Remastered-ul ăsta mă poartă pe rush-ul nostalgiei dacă nu cu un free for all vs 7 calculatoare pe Big Game Hunter?

A fost o nebunie, mă jur! Este fix același lucru ca acum aproape 20 de ani. A durat o eternitate să scot toate cele 7 calculatoare, 45 de minute la vârsta asta se simt altfel ca la 12-13 ani, dar a meritat! M-am simțit ca în '98 în acel net cafe mucegăit de pe lângă generală unde aveai experții în spatele tău care își dădeau cu părerea ce ar trebui și ce n-ar trebui să faci. #dăsătetreceu

Strategia aplicată a fost cea clasică care mie…