Treceți la conținutul principal

Ziua Porților Deschise la Fabrica de Ciment Holcim de la Câmpulung

Fabrica de Ciment Campulung - Holcim

În weekend am dat o fugă până în Câmpulung la fabrica Holcim să experimentez pe pielea mea un veritabil How It's Made. Am petrecut vreo 4-5 ore prin fabrică, am vizitat mai tot ce se putea vizita în siguranță și am tot ascultat cu atenție fiecare șef de departament ce a avut de zis despre porțiunea lui.

Este impresionant ce se întâmplă într-o astfel de fabrică și totul este la un ordin de mărime pe care cu greu îl pot percepe. Fie că e vorba de cele 3 role de 50 de tone folosite pentru măcinarea calcarului, cele 1450 de grade din cuptor, cei 426 de parametri care trebuie urmăriți sau cei 1440 de paleți care sunt împachetați zilnic; întregul proces funcționează aproape fără intervenție umană.

Fabrica de Ciment Campulung - Holcim

Totuși, cele mai impresionante lucruri sunt schimbările în sustenabilitate din ultimii 25-30 de ani în zona asta industrială. Directorul fabricii Holcim (Cornel Banu) spunea că a început în fabrică prin 83, dacă nu mă înșel, ca măturător și strângător de praf. N-a rezistat mult și-a a fugit la facultate. Pe vremea aia pentru fiecare tonă de ciment se produceau la coș 1000 de miligrame de praf. Azi miligramele alea sunt 3.

La nivel de industrie a cimentului  în România lucrurile se duc pe un făgaș normal:

Comparativ cu 1990 emisiile de praf produse de industria cimentului din România au fost reduse cu 95%, iar cantitățile de oxid de azot și dioxid de sulf au scăzut cu 50%. (green-report.ro)
Procentul este impresionant că tehnologia folosită până atunci era una depășită, dar și așa n-ai cum să nu fii puțin impresionant de ce înseamnă un proces de fabricare modern.

Fabrica de Ciment Campulung - Holcim

De fapt cam ăsta a fost al doilea marele subiect al vizitei mele la Holcim - sustenabilitatea. Principalul subiect a fost siguranța lucrătorilor și prevenirea accidentelor de muncă, dar despre ăsta nu am prea multe de zis având în vedere că rezultatele se văd cu precădere în interiorul fabricii.

Pe scurt Holcim își propune ca până în 2030 să reducă cu 40% emisiile nete de CO2 pe tona de ciment în comparație cu 1990 (lucru ușor pentru ei că în 90 încă tehnologia tot aia din anii '70), să folosească cu 30% mai puțină apa și să folosească în procesul de producție la nivel global 80 de milioane de tone de deșeuri.

Fabrica de Ciment Campulung - Holcim


Ca să fiu sincer, Mi-a plăcut pasiunea pe care o Cornel Banu o avea când vorbea despre co-processing și nevoia românilor de a recicla mai mult. E lesne de înțeles când te gândești că deșeurile reciclate pot să fie folosite în proporție de 100% în procesul de realizarea a cimentului. Pentru ei este o situație de câștig oricum ai da-o, dar fac abstracție de cinismul ăsta și mă gândesc că e un lucru bun pentru toată lumea. Dar din păcate lucrurile la noi se mișcă mai greu pe treaba asta cu reciclatul.

Închei spunând că dacă aveți ocazia să vizitați vreo fabrică de orice fel, să nu o ratați. E fascinant din toate punctele de vedere pentru cineva care muncește într-un birou cu un calculator în față. Am mers în turul ăla de fabrică vreo 7 km pe jos - ceva mai bine decât fac în mod la birou j/k.

[variațiuni pe tema porților deschise din weekend găsiți și la Sabina, Cetin, Mihai, Mariciu și Panduțu - ultimile două fiind vloguri ]

Comentarii

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Și au trăit fericiți până la adânci bătrâneți și nici unul n-a învățat vreodată să gătească

Am o chestie care mă bâzâie recent: oamenii care nu știu să gătească și se laudă cu asta. Sunt mândri și înfumurați de această realizare. Parcă sunt mai buni decât noi ăștia fraierii care ne mai băgam ocazional mâinile prin ulei și grăsimi de animal. Și mă uit la ei și mai că îmi vine să le zic că sunt niște idioți.

Este imposibil să zici că nu știi să gătești. Aaah. Majoritatea tentativelor s-au terminat cu ceva ce nu putea să fie mâncat? Se întâmplă și data viitoare o să iasă mai bine că ai tras niște învățăminte. Dar de aici până la a te alinta și lăuda că nu tu nu știi să faci nimic - e drum lung.

Pui niște ulei în tigaie, arunci o mână de cartofi în uleiul încins, îi învârți până sunt galbeni-maronii - ai cartofi prăjiți. Spargi două ouă deasupra și le amesteci preț de câteva secunde până au aceeași culoare cu cartofii - bum! cartofi prăjiți cu omletă. Hai dă-o dracu că nu e greu.

Dacă ai mâncat vreodată mâncare gătită, șansele sunt de vreo 75% să o poți reproduce doar amestecân…

Carrier has arrived: Starcraft Remastered

Când prin martie anunțam că cei de la Blizzard vor scoate în vară Starcraft Remastered, același joc ca acum 19 cu o grafică mai buna, trebuie să recunosc că m-am bucurat ca o școlăriță. Primul meu joc pe care l-am jucat vreodată în multiplayer urma să primească o a doua șansă.

Ier s-a lansat pentru cei cu precomandă, nu îmi dau seama exact ce înseamnă asta, dar cert e că azi de dimineață am băgat un meci. Și cum mai bine să testez dacă Remastered-ul ăsta mă poartă pe rush-ul nostalgiei dacă nu cu un free for all vs 7 calculatoare pe Big Game Hunter?

A fost o nebunie, mă jur! Este fix același lucru ca acum aproape 20 de ani. A durat o eternitate să scot toate cele 7 calculatoare, 45 de minute la vârsta asta se simt altfel ca la 12-13 ani, dar a meritat! M-am simțit ca în '98 în acel net cafe mucegăit de pe lângă generală unde aveai experții în spatele tău care își dădeau cu părerea ce ar trebui și ce n-ar trebui să faci. #dăsătetreceu

Strategia aplicată a fost cea clasică care mie…

Povești adevărate: cum am m-am transformat din impostor în expert... de multifuncționale

Povestea este destul de amuzantă și cumva pleacă de la zicala corporatistă "Spune-mi câți oameni se pot uita în ecranul tău de la muncă ca să îți spun cât de nou ești în firmă". Ghinionul de neșansă a făcut ca vreo 2 ani să fiu poziționat fix în punctul cel mai traficat din open space: lângă multifuncționala ce deservea 60+ oameni.

Vrând, nevrând, toată lumea ajungea cel puțin odată pe săptămână la monstruozitatea mecanică de un metru jumătate înălțime ce ocazional mai dădea și gherle. Se uitau lung la ea, apăsau niște butoane cu vizibilă disperare și apoi se întorceau spre mine să mă întrebe dacă știu ce are de nu merge.

Acum ca să înțelegeți puțin nivelul meu expertiză în multifuncționale, trebuie să spun că până să ajung la jobul ăsta aveam o medie de o foaie printată pe an, iar asta nu este exagerare. De scanat nici nu are rost să zic ceva pentru că nu cred că am avut ocazia să fac asta înainte. Practic am putea spune că aveam atât de multă experiență în subiectul acest…