Treceți la conținutul principal

O boală de care suferă majoritatea scurtmetrajelor românești de animatie

Scurtmetrajele romanesti de la Animest 2016

Aseară m-am încărcat iar cu multă răbdare să văd ce minunății a mai produs școala românească de animație prezentă la Anim'est. Știam din anii precedenți că n-ar trebui să am așteptări prea mari, dar mi-am zis că poate anul ăsta este mai bine. N-a fost.

Primul scurtmetraj a fost o prăjeala maximă de aproape 18 minute la care cică s-a muncit 5 4 ani. Nu contest munca, judec doar lipsa unei povești ce aștepta să fie spusă în cele 7-8 stiluri diferite de animație folosită. Un fel de animație cu de toate care te lasă cu un regret după ce o savurezi. Stai și te uiți ca vițelul la poarta 9 și nu înțelegi ce a vrut să zică autorul.

Asta e boala de care au suferit majoritate animaților văzute aseară: animăm dar nu știm ce sau de ce. Ce am vrea să transmitem publicului. Care e povestea din spate. Sau dacă trăirea noastră ca autor e una care să rezoneze și cu alți oameni care sunt prea leneși să caute semnificații ascunse în opera noastră.

A fost atât de dezamăgitor ce am văzut că nici n-am putut să o judec pe doamna din fața mea care o bună parte din timp a ales să stea pe telefon scrollând de vreo 6-7 ori fără perspectivă prin același newsfeed neschimbat de Facebook.

Mie îmi place să cred că dacă tot te înhami la 3-6-8-60 de luni de lucru la acest proiect, ai în cap o finalitate care să fie entertaining. Care să aibă o logică ușor de dibuit de cineva care nu te cunoaște. Dar nu. Bătaia pe spate din partea prietenilor prea rușinați să zică băi, dar n-am înțeles nimic pare că este suficient pentru acești animatori aspiranți.

Este păcat și cumva cred că ar trebuie să le fie și rușine în momentul în care văd producțiile internaționale participante la Anim'est. Și aici nu vorbesc de animația în sine și cât de bine este sau nu făcută, vorbesc de concept. De poveste. De lucrul ăla care stârnește emoție. Ăsta ar trebui să consume mare parte din timpul efectiv de producție a scurtmetrajului. Nu munca de zilier în animație.

Poate citește cineva asta înainte să pornească următorul proiect de animație pentru competiția națională Anim'est din 2017. Mi-ar plăcea să nu-mi mai dau mental facepalm-uri la proiecția de anul viitor. Sau să aplaud de rușinea celor din sală. Aș vrea să mă ridic în picioare și să fluier ca un țăran. Să ma duc după proiecție să strâng mâna autorului și să îi zic Excelent făcut! Poate la anu...

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

15 minute de palme transpirate: cum s-a aterizat ieri pe aeroportul din Düsseldorf

Zborul a devenit atât de tehnologizat că atunci când spui pilot te gândești la un gigel ce face integrame pe toată durata zborului. Păi nu mai e ca acum 40-50 de ani când să fii pilot însemna ceva. Acum te urci în avion, apeși câteva butoane și calculatorul face totul. Apoi te trântește la pământ un video ca cel de mai sus unde te uiți ca vițelul la poartă.

Filmul e de ieri din timpul furtunii Friederike, cea mai puternică din ultimii 11 ani, care s-a făcut remarcată prin vânturi de până la 140km/h - asta dacă n-am greșit eu conversia din noduri în km/h.

Mă gândeam că la astfel de vânturi se închide aeroportul, dar s-ar părea că băieții ăștia experți în rebusuri și integrame se pricep și la a pune avionul pe pistă în siguranță. Aici a mai contat și scula cu care lucrau că unora le-au trebuit câte 3 încercări, dar majoritatea și-au adus pasagerii în siguranță în aeroportul în care trebuiau să ajungă.

Câteva highlight-uri din filmuleț:

13:40 - băi băiete, cred că au dus avionul direct …

O campanie pe care aș vrea să o văd: la 20 de pet-uri goale primești unul gratis

Cam așa arăta Dâmbovița azi pe la 9:30 după ce în ultima săptămână s-a lucrat intens la curățarea ei și a casetei de sub Piața Unirii. Ar fi ușor să dau vina pe gigeii ăia care au curățat, dar i-am văzut zi și noapte cum s-au chinuit. Au curățat și ei cât au putut, dar ușor să mai pierzi câteva zeci de kilograme de pet-uri când ai de curățat tone de căcaturi pe care le-au aruncat bucureștenii de-a lungul anului. În topul celor mai ciudate lucruri văzute anul ăsta sunt un scaun de birou și o canapea mai mică - asta așa să vă faceți o idee ce au trebui să scoată gigeii ăia.

Dar să ne întoarcem la imaginea de mai sus unde 90% din masa plutitoare era compusă din pet-uri de 2-2.5 litri. Pet-uri care sunt apreciate, în general, de niște gigei cu mustață și tricouri polo - dacă e să ne luăm după reclame. Gigei pe care nu îi poți atinge cu povești frumoase despre reciclare și binele planetei. Poate cu niște amenzi usturătoare, dar e un chin logistic să faci asta.

În schimb, poți să îi atingi…

HBO Go, Netflix și Amazon Prime Video la început de 2017

Cumva am început să consum mai multe seriale la final de an. A ajutat și concediul avut de sărbători, dar cumva am început să prefer din ce în ce mai mult serile liniștite acasă în fața unui serial foarte bun sau măcar mediocru. În ultimile luni am tot testat platforme de video on demand și mă gândeam să aștern câteva idei pentru cei care sunt în căutare unui mod legal de a savura seriale și filme.

Amazon Prime Video e cea mai recentă platformă testată și a fost o dezamăgire cruntă. Poate n-am făcut eu ce trebuie, mi-am activat prime-ul din contul de amazon.com și co.uk, dar am acces doar la 18 seriale. E drept că două dintre ele sunt The Grand Tour (care și-a mai revenit nițel prin episodul al 4-lea) și The Man In The High Castle, dar asta nu mă va face să îmi prelungesc abonamentul. Puțin e prea puțin.

Bonus - nici nu-mi merge să pun îl pe Chromecast direct de pe telefon. Trebuie prin Chrome-ul de pe desktop printr-o extensie. E cam multă bătaie de cap pentru soluția click to play p…