O boală de care suferă majoritatea scurtmetrajelor românești de animatie

Scurtmetrajele romanesti de la Animest 2016

Aseară m-am încărcat iar cu multă răbdare să văd ce minunății a mai produs școala românească de animație prezentă la Anim'est. Știam din anii precedenți că n-ar trebui să am așteptări prea mari, dar mi-am zis că poate anul ăsta este mai bine. N-a fost.

Primul scurtmetraj a fost o prăjeala maximă de aproape 18 minute la care cică s-a muncit 5 4 ani. Nu contest munca, judec doar lipsa unei povești ce aștepta să fie spusă în cele 7-8 stiluri diferite de animație folosită. Un fel de animație cu de toate care te lasă cu un regret după ce o savurezi. Stai și te uiți ca vițelul la poarta 9 și nu înțelegi ce a vrut să zică autorul.

Asta e boala de care au suferit majoritate animaților văzute aseară: animăm dar nu știm ce sau de ce. Ce am vrea să transmitem publicului. Care e povestea din spate. Sau dacă trăirea noastră ca autor e una care să rezoneze și cu alți oameni care sunt prea leneși să caute semnificații ascunse în opera noastră.

A fost atât de dezamăgitor ce am văzut că nici n-am putut să o judec pe doamna din fața mea care o bună parte din timp a ales să stea pe telefon scrollând de vreo 6-7 ori fără perspectivă prin același newsfeed neschimbat de Facebook.

Mie îmi place să cred că dacă tot te înhami la 3-6-8-60 de luni de lucru la acest proiect, ai în cap o finalitate care să fie entertaining. Care să aibă o logică ușor de dibuit de cineva care nu te cunoaște. Dar nu. Bătaia pe spate din partea prietenilor prea rușinați să zică băi, dar n-am înțeles nimic pare că este suficient pentru acești animatori aspiranți.

Este păcat și cumva cred că ar trebuie să le fie și rușine în momentul în care văd producțiile internaționale participante la Anim'est. Și aici nu vorbesc de animația în sine și cât de bine este sau nu făcută, vorbesc de concept. De poveste. De lucrul ăla care stârnește emoție. Ăsta ar trebui să consume mare parte din timpul efectiv de producție a scurtmetrajului. Nu munca de zilier în animație.

Poate citește cineva asta înainte să pornească următorul proiect de animație pentru competiția națională Anim'est din 2017. Mi-ar plăcea să nu-mi mai dau mental facepalm-uri la proiecția de anul viitor. Sau să aplaud de rușinea celor din sală. Aș vrea să mă ridic în picioare și să fluier ca un țăran. Să ma duc după proiecție să strâng mâna autorului și să îi zic Excelent făcut! Poate la anu...

Niciun comentariu:

Un produs Blogger.