Treceți la conținutul principal

Review după 7 zile de Asus Zenfone 3 (ZE552KL)


De mai bine de o săptămână mi-am schimbat Zenfone 2-ul cu abia apărutul Zenfone 3. Nu s-a stricat, nu asta a fost pe to do-ul meu de anul ăsta, n-am așteptat cu sufletul la gură noul model, dar s-a întâmplat așa că m-am gândit să îi fac un mic review mai mult comparativ cu Zenfone 2.

Versiunea scurtă e cam așa: Zenfone 3 e mai subțire, puțin mai rapid, baterie mult mai bună și camera semnificativ mai performantă ca modelul de anul trecut. Lucruri care erau oarecum de la sine înțelese că de asta scoți un model nou de telefon.

Cât de mari sunt diferențele? Hai să exemplific pentru fiecare:

E mai subțire că au renunțat la cocoașa de pe spate. Acum are spatele drept și din sticlă - fapt care, cel puțin în mâinile mele, îl face extrem de alunecos. Foarte alunecos. Atât de alunecos încât pentru prima oara în viața mea am luat o husă de telefon ca să scap de un stres că îl voi scăpa din mână prea ușor. Husa hard-core aleasă l-a făcut destul de butucănos - lucru care nu mă deranjează în niciun fel - și între noi fie vorba preferam să fie așa din prima.

Odată ce am trecut de aspect am descoperit că Zenfone 3-ul e o țâră mai rapid ca vechiul Zenfone 2. Nu vorbesc de teste sintetice ci de modul în care se comportă în lucrurile de zi de zi. Se mișcă mai bine și asta este evident imediat ce pui mâna pe el. Poate e de la Android-ul 6, poate e procesorul mai bun, nu contează. E puțin mai rapid.

Până aici nu sunt diferențe extrem de mari între Zenfone 3 și 2. Abia când ajungi la baterie, diferențele chiar devin uriașe. Cu aceleași setări, am reușit să scot 2:00-2:30 ore în plus de screen on time față de fostul telefon - folosindu-l într-un mod similar. E drept că unul e nou și altul a fost fast charge-uit de sute de ori, dar diferențele au fost enorme.

Pe zona de fotografie, Zenfone 3 este mai potent ca versiunea a 2-a. De fapt întreg motto-ul celor de la Asus e un telefon făcut pentru fotografie așa că nu e mare surpriză că au lucrat pe zona asta. Am încercat să exemplific acest lucru mai jos într-un mic test ad hoc în balcon.  Ambele poze sunt făcute la 6 mp cu totul pe auto într-o lumină urâtă de dimineață înnorată de toamnă.

Aici sunt imaginile originalele: zf2 / zf3.



Bunicel, dar tot nu se apropie de ce poate scoate un point and shoot mai avansat. Totuși, comparația nu este una cinstită (camera e de 2 ori mai scumpă și rezoluția e aproape 12 mp), dar o fac doar pentru cei care au impresia că telefoanele actuale bat dslr-urile la fund. Nu e așa. Imediat ce calitatea luminii scade se văd limitările senzorilor micuți de pe telefoane.

Dar m-am abătut de la ce subiect. Pe zona de foto și durată de viață a bateriei, Zenfone 3 este mai bun ca Zenfone 2. Merită asta diferența de 550 de lei între ele? Buzunarul fiecăruia probabil că e mai indicat să răspundă. Tot el e cel care probabil va răspunde la întrebarea de 1000 de puncte: merită să fac upgrade?  Eu am făcut-o pentru că a trebuit să cumpăr un telefon. În mod normal îmi plănuisem ciclurile de upgrade undeva la 20-22 de luni și abia trecuseră 13 de când luasem Zenfone 2-ul așa că pot spune că telefonul ăsta a fost un accident plăcut.

Închei spunând că un review mai tehnic se găsește la Radu pe blog.

Comentarii

  1. Ce pot face ca să mi-l dai mie pe Spock?

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Din păcate nu. Ar strica armonia dintre insignele Star Trek :)

      Ștergere
    2. Dă și insignele, mânca-ți-aș că prinde prafu'

      Ștergere
    3. Și pe mine cu ce mă mai îngroapă?

      Ștergere

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

În ultimul an am mers pe jos cam 2480 de km

Zilele astea s-a împlinit un an de când am început să port o brățară de fitness. E vorba de un Garmin Vivofit 2 pe care nu l-am dat niciodată jos în ultimele 365 de zile - doar de curiozitate de a vedea cât merg pe jos într-un an. Răspunsul a fost puțin dezamăgitor:

Cam 2480 de kilometri parcurși pe jos într-un an.

Zic dezamăgitor pentru că speram să trec de 2500 până când scriu însemnarea asta.

Aplicația a contorizat doar vreo 2430 pentru că vreo 5-6 zile extrem de active au reprezentat erori de sincronizare și tot ce am făcut în zilele respective s-a pierdut în neant. Estimez eu că e vorba de vreo 50 de kilometri maxim.

În rest, cam așa arată treaba ca în imaginea de mai jos. Trei milioane și ceva de pași, o medie de 6.8 kilometri parcurși zilnic pe jos și un record de aproape 18 km într-o zi călduroasă de mai.


Problema este că deși valorile par mari, cu siguranță peste media bucureșteană, realitatea e că denotă sedentarismul modern. Citeam acum ceva vreme un studiu similar făcut p…

S-a întâmplat nefăcuta: Chefi la cuțite e mai digerabil ca MasterChef

Nu credeam că o să zic asta vreodată, dar Chefii la cuțite s-au transformat încet, încet într-un fel de Top Gear culinar. Prietenia dintre ei a început să își spună cuvântul și întreg show-ul a devenit mult mai ușor de digerat chit că nu este produs la nivelul calitativ MC.

Între timp au renunțat și la jignirile gratuite, doar de dragul de a fi, așa că întreaga experiență este una care binedispune. Știu că elitismul culinar își face cruce în acest moment, dar nici Chefii și nici MasterChefii n-au emisiuni care să aibă legătură cu gătitul.

M-am uitat la 4 episoade și nici snopit în bătaie moldovenească n-aș putea să îmi aduc aminte de vreun preparat care m-a impresionat sau o tehnică pe care am deprins-o.

Emisiunile sunt pe zona pur de entertainment, iar Chefii fac asta mai bine printr-o carismă tip grup de prieteni. Chit că e pe glume de cartier, recunosc că m-am uitat și am râs de multe ori la emisiunea lor. E posibil ca ăsta să fie un prin semn de stockholm syndrome.

Cu toate asta …

Deschidere: Shoteria Stația Fantastică

Generația nouă de petrecăreți din Centrul Vechi a dat naștere unui concept interesant: fast bar-ul. Locul unde ajungi să bei ceva cu niște prieteni înainte de poposi într-un club. Așa de încălzit puțin și de intrat în spiritul de petrecere. E locul unde n-ai scaune să te parchezi la povești sau să zăbovești cu orele. Totul e pe repede înainte.

E suficient să ajungi o seară în Shoteria 1 - Stația de primă alcoolizare - să simți pe pielea ta cât de bine a prins. Grupuri și grupuri de oameni care vin să dea un shot - două înainte de a se duce regulamentar la 23:00 în club. Ajută și faptul că au varietate de shot-uri pentru toate gusturile, așa că nu mare e mirarea să vezi grupuri de fete cot la cot shot la shot cu grupuri de băieți.

Lucrurile au mers atât de bine în ăștia 2 ani de Shoteria 1 încât vineri au mai deschis un loc. De data asta s-au concentrat pe long drinks sau shotail-uri cum le zic ei. Un loc puțin mai măricel ca primul, dar sub același concept-umbrelă. Un loc unde să pet…