Treceți la conținutul principal

Review după 7 zile de Asus Zenfone 3 (ZE552KL)


De mai bine de o săptămână mi-am schimbat Zenfone 2-ul cu abia apărutul Zenfone 3. Nu s-a stricat, nu asta a fost pe to do-ul meu de anul ăsta, n-am așteptat cu sufletul la gură noul model, dar s-a întâmplat așa că m-am gândit să îi fac un mic review mai mult comparativ cu Zenfone 2.

Versiunea scurtă e cam așa: Zenfone 3 e mai subțire, puțin mai rapid, baterie mult mai bună și camera semnificativ mai performantă ca modelul de anul trecut. Lucruri care erau oarecum de la sine înțelese că de asta scoți un model nou de telefon.

Cât de mari sunt diferențele? Hai să exemplific pentru fiecare:

E mai subțire că au renunțat la cocoașa de pe spate. Acum are spatele drept și din sticlă - fapt care, cel puțin în mâinile mele, îl face extrem de alunecos. Foarte alunecos. Atât de alunecos încât pentru prima oara în viața mea am luat o husă de telefon ca să scap de un stres că îl voi scăpa din mână prea ușor. Husa hard-core aleasă l-a făcut destul de butucănos - lucru care nu mă deranjează în niciun fel - și între noi fie vorba preferam să fie așa din prima.

Odată ce am trecut de aspect am descoperit că Zenfone 3-ul e o țâră mai rapid ca vechiul Zenfone 2. Nu vorbesc de teste sintetice ci de modul în care se comportă în lucrurile de zi de zi. Se mișcă mai bine și asta este evident imediat ce pui mâna pe el. Poate e de la Android-ul 6, poate e procesorul mai bun, nu contează. E puțin mai rapid.

Până aici nu sunt diferențe extrem de mari între Zenfone 3 și 2. Abia când ajungi la baterie, diferențele chiar devin uriașe. Cu aceleași setări, am reușit să scot 2:00-2:30 ore în plus de screen on time față de fostul telefon - folosindu-l într-un mod similar. E drept că unul e nou și altul a fost fast charge-uit de sute de ori, dar diferențele au fost enorme.

Pe zona de fotografie, Zenfone 3 este mai potent ca versiunea a 2-a. De fapt întreg motto-ul celor de la Asus e un telefon făcut pentru fotografie așa că nu e mare surpriză că au lucrat pe zona asta. Am încercat să exemplific acest lucru mai jos într-un mic test ad hoc în balcon.  Ambele poze sunt făcute la 6 mp cu totul pe auto într-o lumină urâtă de dimineață înnorată de toamnă.

Aici sunt imaginile originalele: zf2 / zf3.



Bunicel, dar tot nu se apropie de ce poate scoate un point and shoot mai avansat. Totuși, comparația nu este una cinstită (camera e de 2 ori mai scumpă și rezoluția e aproape 12 mp), dar o fac doar pentru cei care au impresia că telefoanele actuale bat dslr-urile la fund. Nu e așa. Imediat ce calitatea luminii scade se văd limitările senzorilor micuți de pe telefoane.

Dar m-am abătut de la ce subiect. Pe zona de foto și durată de viață a bateriei, Zenfone 3 este mai bun ca Zenfone 2. Merită asta diferența de 550 de lei între ele? Buzunarul fiecăruia probabil că e mai indicat să răspundă. Tot el e cel care probabil va răspunde la întrebarea de 1000 de puncte: merită să fac upgrade?  Eu am făcut-o pentru că a trebuit să cumpăr un telefon. În mod normal îmi plănuisem ciclurile de upgrade undeva la 20-22 de luni și abia trecuseră 13 de când luasem Zenfone 2-ul așa că pot spune că telefonul ăsta a fost un accident plăcut.

Închei spunând că un review mai tehnic se găsește la Radu pe blog.

Comentarii

  1. Ce pot face ca să mi-l dai mie pe Spock?

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Din păcate nu. Ar strica armonia dintre insignele Star Trek :)

      Ștergere
    2. Dă și insignele, mânca-ți-aș că prinde prafu'

      Ștergere
    3. Și pe mine cu ce mă mai îngroapă?

      Ștergere

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

StarCraft Remastered se lansează la vara

Pe vremea mea, drama băieților de școala generală era că fetele din clasă nu prea se uitau la noi. Băieții de liceu erau pe radarul lor, iar noi practic nici nu existam. Lucrul ăsta s-a schimbat prin clasa a 8-a când toți ne-am înălțat și practic au început să se uite mai cu jind la noi, dar deja era prea târziu.

În '98 când se întâmpla asta, apăruse StarCraft și primele net cafe-uri de prin București, iar toată atenția noastră era captată de acest joc. În fiecare clipă din zi doar asta vorbeam: terrani, protoși și zergi.

StarCraft a fost pentru mine primul joc pe care l-am jucat vreodată în multiplayer. Nici nu aveam calculator acasă pe vremea aia, dar after school-ul îl petreceam în net cafe-uri - fie jucând, fie uitându-mă la alții cum se jucau.

Nu eram deloc bun la joc, îmi luam bătaie cu o precizie elvețiană. Poate și din cauză că singura strategie pe care o aplicam era să îmi fac turrele - câmpuri întregi de turrele, iar mârlanii mei de adversari veneau cu carriere invizibi…

Ieri le-am arătat Bucureștiul celor 5 noi beri aduse în România de URBB

De două zile timeline-ul meu s-a umplut de bloggeri care primiseră pachetul din imagine. Poze din toate unghiurile, selfie-uri, nebunie. Eu cred că am primit ultimul lădița care avea frumos atașat următorul mesaj: "Descoperă Europa cu berea care ți se potrivește! #beertrip", așa că presiunea a fost maximă.

Eu ce fel de poză pot să pun ce deja n-a fost făcută de ceilalți? Pe drumul spre casă, ajutat și de constituția specifică de blogger ce trebuia să care 6 kilograme, mi-am zis să fiu o gazdă primitoare și să le arăt celor 5 beri noi o fărâmă de București.

Și pentru că tot zic de ele, dar nu le-am numit, acestea sunt: Grimbergen Ambreé, Kronenbourg 1664 Blanc, Angelo Poretti 4 Luppoli Original, Angelo Poretti 5 Luppoli Bock Chiara și Angelo Poretti 6 Luppoli Bock Rossa.

Alături de ele au fost două mutat aici de ceva vreme: Guinness și Weihenstephaner Hefe Weissbier.

Rezultatul este mai jos.














Problema unui food truck făcut din pasiune e că nu se ia niciodată în serios

Sâmbătă am fost la aniversarea celor de la Ground Zero la Verde Stop - un loc ce a văzut de-a lungul timpului câteva street food festivals. Am ajuns regulamentar la 2, mi-am luat o bere și m-am tolănit regulamentar pe iarbă. Deja de la a 2-a bere au început șoriceii să danseze prin stomac așa că am făcut un tur al food truck-urilor prezente.

La BurgerVan timpul de așteptare era de peste 45 de minute, la Pește Pâine nici nu deschiseseră la aproape 3 ore de când începuse evenimentul, iar la Dianei 4 norocul a făcut să aibă gulașul făcut dinainte așa că puteai să mănânci pe loc. Nu zic că m-am resemnat, că au un gulaș bun, dar speram să bag niște cartofi prăjiți de la Pește Pâine.

Au deschis și ei jumătate de oră mai târziu și imediat s-a făcut o coadă care s-a împrăștiat repede. N-am înțeles de ce, dar mi-am zis că ăsta e momentul să merg să iau niște cartofi. Țeapă. Urmau să îi facă în 30 de minute după spusele lor. Mmda. Bine.


Am mai zăbovit ceva timp la niște vorbe și bere, dar am z…