Treceți la conținutul principal

The Fourth Phase


Au trecut 5 ani de când făceam o vizionare în gașcă a filmului de snowboarding The Art of Flight. Ne-am strâns vreo 5-6 amețiți să salivăm la ce nebunii fac băieții din afară. O nebunie totală - elicoptere, peisaje de îți fac inima cât un purice, powder neatins și desigur prosteală masivă a unor idioți. Ce n-am fi dat și noi să fim în locul lor.

Dar am îmbătrânit și cumva unii dintre noi s-au îndepărtat de zona asta, pe când alții au luat-o mai în serios. Eu n-aș putea spune că fac parte din a doua categorie, dar cu toate astea am fost aseară la plaja H2O să văd premiera globală a părții a doua: The Fourth Phase.

După 4 ani de filmări, nenumărate drone pierdute și accidente puțin mai serioase, Travis Rice a îmbătrânit și el. Căutarea continuă a locurilor neatinse de om a fost înlocuită cu reîntoarcerea la o bună parte din vârfurile din primul film. Prosteala s-a schimbat într-o nevoie obsesivă de dat și filmat.

720p-ul s-a preschimbat în 4k din drone, dar fără efectul ăla de gură deschisa și băluțe la colțuri. Ceva parca n-a mai fost ca acum 5 ani. Cu siguranță n-am mai fost eu la fel, dar nici Travis nu pare că o să mai facă încă un film de gen. Nu e o problemă. Alții cu siguranță îl vor înlocui - doar a inspirat o generație întreagă de 20-something.



Cu toate astea, filmul e de văzut. Doar să faceți puțin abstracție de ciclul hidrologic despre care tot insistă în film. Preferam să văd niște idioți în locul unor false discuții filozofice.

Versiunea full HD e aproape 12 euro și se poate închiria de aici.

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Avem sute de mii de abonați, dar ce le vindem?

Săptămâna trecută am fost la prezentarea studiului InfluenceMe: A 360 Perspective on Romanian Influencers (comunicat de presa & infografic) unde prin spatele sălii se mustăcea când se vorbea de sutele de mii de views, afișări și abonați pe care influențatorii autohtoni le au. Nu pentru că e ceva în neregulă cu aceste cifre, ci pentru că grosul acestor cifre reprezintă o generație căreia îi este greu să vinzi ceva.

Azi de dimineață un reportaj de pe Pro Tv vorbea despre procentul de 23% dintre tinerii între 20 și 24 de ani care preferă să nu își continue studiile sau să nu se angajeze pentru că le este mai comod să stea pe ajutoare de la stat sau pe banii părințiilor.

Cred că acum o lună vedeam pe Facebook pe un prieten care se plângea de al 3-lea caz de tânăr care a renunțat la job în prima zi de muncă și încerca să înțeleagă ce naiba era în capul lor de au cedat atât de repede mai ales că job-ul era în zona de IT.

Pui toate astea cap la cap și începi să îți faci griji ca om de m…

Mirajul legumelor și fructelor de la țăran

Dacă te-ai uita în gura Internetului, ai putea să te juri că nu există legumă mai bună ca cea de la țăran. Că ăla o crește cum se făcea odinioară - cu mâinile și multă trudă - și cel mai probabil bio pentru că nivelul de tehnologizare se știe că e la nivelul Marii Uniri. Ajută și că o mână de hipsteri s-au apucat de agricultură și acum vând roșii cu povești demne de Oscaruri.

Problema e că realitatea stă puțin diferit. E mai scump la țărani și legumele nu prea sunt demne de pozat pe Instagram. Și nici n-au tot timpul quinoa. Și parcă au și program scurt și nu îi găsești la 10 seara. Și parcă îți aduci aminte că ai găsit niște viermi în cireșele alea luate anul trecut. Și parcă nici nu ai chef de conversație și tocmeală. Și multe alte scuze.

Gustul diferit nu îl contest, deși dacă e să fiu sincer diferență e doar între legumele românești vs cele străine, iar aia e lesne de explicat prin climă, sol și soiuri diferite. Nu sunt absurd și înțeleg că e vorba de produse diferite, mai ales i…

Cifrele primelor 3 săptămâni cu un cățel

Pentru că tot mă luase puțin la mișto Vali că mi-am luat câine pentru like-uri și engagement pe rețelele sociale, m-am gândit să aștern pe blog niște numere referitoare la ce înseamnă să îți iei un câine.

Poate ajută pe careva, poate nu - este un exercițiu interesant.

Costul inițial: cumpărat câine și niște basic stuff pe care să le aibă prin casă (mâncare pentru aproximativ 2 luni, pătură, țarc, castroane și pad-uri pe care să își facă nevoile): 3588 RON. O bună parte din costul ăsta reprezintă costul de achiziție în sine care poate să varieze în funcție de unde iei câine. Ca idee - diferența de preț între o canisă din Timișoara și una din București este de 1835 RON.

Costul cu entertainment pentru câine - jucărele, lesă și zgardă: 323 RON. Eu aici am avut noroc cu un prieten care mi-a dat o mulțime de prostioare care le-au rămas mici câinilor lui. În funcție de unde iei jucăriile respective, prețul poate să crească vertiginos. Când vine vorba de lesă și zgardă vă recomand să fiți zg…