The Fourth Phase

Au trecut 5 ani de când făceam o vizionare în gașcă a filmului de snowboarding The Art of Flight. Ne-am strâns vreo 5-6 amețiți să salivăm la ce nebunii fac băieții din afară. O nebunie totală - elicoptere, peisaje de îți fac inima cât un purice, powder neatins și desigur prosteală masivă a unor idioți. Ce n-am fi dat și noi să fim în locul lor.

Dar am îmbătrânit și cumva unii dintre noi s-au îndepărtat de zona asta, pe când alții au luat-o mai în serios. Eu n-aș putea spune că fac parte din a doua categorie, dar cu toate astea am fost aseară la plaja H2O să văd premiera globală a părții a doua: The Fourth Phase.

După 4 ani de filmări, nenumărate drone pierdute și accidente puțin mai serioase, Travis Rice a îmbătrânit și el. Căutarea continuă a locurilor neatinse de om a fost înlocuită cu reîntoarcerea la o bună parte din vârfurile din primul film. Prosteala s-a schimbat într-o nevoie obsesivă de dat și filmat.

720p-ul s-a preschimbat în 4k din drone, dar fără efectul ăla de gură deschisa și băluțe la colțuri. Ceva parca n-a mai fost ca acum 5 ani. Cu siguranță n-am mai fost eu la fel, dar nici Travis nu pare că o să mai facă încă un film de gen. Nu e o problemă. Alții cu siguranță îl vor înlocui - doar a inspirat o generație întreagă de 20-something.



Cu toate astea, filmul e de văzut. Doar să faceți puțin abstracție de ciclul hidrologic despre care tot insistă în film. Preferam să văd niște idioți în locul unor false discuții filozofice.

Versiunea full HD e aproape 12 euro și se poate închiria de aici.