Campionatul de trecut pe roșu
E o dimineață ca oricare alta și eu iar am prins semaforul de la fântânile de la Unirii. Mă uit în jur și încerc să dibuiesc cine o să fie marele câștigător de azi. E greu, par să fie mai mulți pretendenți ca niciodată. Îi studiez cu interes. Oare care dintre ei o să fie campionul de azi? Corporatistul căruia nu i-a sunat alarma când trebuie? Gagicuța cu fustiță scurtă care tremură ca o piftie? sau băiatul care mestecă o sămânță în timp ce face o combinată la telefon cu ceva casetofon bengos? Traficul se mai domolește și încep să treacă mașini din ce în ce mai rar, dar și mult mai repede. Acum e momentul să vedem cine are tupeu. Din grup se desprinde în sfârșit cel care nu mai poate să aștepte 10 secunde. Este exact cel la care mă așteptam. Cel care a venit ultimul la semafor. Cel mai bătrân, cel mai încet și cel cu handicapul locomotor cel mai evident dintre noi toți cei care așteptăm omulețul verde. Cu bastonul tremurând se lansează cu viteza melcului turbat către refugiul d