Treceți la conținutul principal

Am descoperit secretul unui cappuccino bun

Am descoperit secretul unui cappuccino bun

Acum doi ani am luat unul dintre cele mai ieftine espressoare de Black Friday-ul eMAG. Țin minte că prețurile începeau undeva de la 250 de lei și ajungeau până pe la 1200 de lei în oferta anului respectiv. Cele mai ieftine erau cele cu capsule, dar eu am vrut în mod special să fie manual. Am dat vreo  300 de lei la ofertă și vreme de un an și ceva m-am chinuit cu el să fac cafea la fel de bună ca la hipsteri.

Nu mi-a ieșit, deși urmam cu sfințenie rețeta unui espresso ca la carte: 7 grame de cafea la o presiune de 15 bari timp de 25 de secunde. Ceva lipsea espressoului/cappuccinoului făcut. Era bun la gust, dar nu avea crema cum trebuie și îi lipsea și aroma aia puternică pe care o cunoșteam de la cafenelele hipsterești. Multă vreme am dat vina pe espressor - ce să te aștepți la unul de 300 de lei când în cafenele sunt de 2000+?

De fapt problema era o multitudine de factori dintre care doi erau vitali: cafeaua și laptele nu erau ceea ce trebuiau să fie. Laptele pentru că am fost o fetiță și foloseam unul cu puțină grăsime (1.5%), iar cafeaua pentru că nu era proaspăt măcinată.

Dacă despre lapte nu am prea multe lucruri de zis pentru că e ușor de înlocuit cu unul mai gras (folosesc 3.5% acum), despre cafea se pot scrie pagini întregi despre origini și modul în care este prăjită. Nu o să exagerez și o să fiu concis: boabe proaspăt măcinate (ultimele 7 zile maxim) și râșnirea lor înainte de fiecare cafea.

Este altceva. Brusc nu mă mai simt limitat de espressorul ieftin ci de tehnică. Vorbeam cu Radu, care aș putea spune că mi-a fost un fel de mentor al cafelei în ăștia doi ani, despre cum provocarea actuală e să facem latte art. Următorul nivel în materie de exhibiționism pe bază de cofeină.

Investiția pentru a ajunge la un nivel la care pot spune cu mândrie că pot rivaliza cu unele dintre cele mai hipsterești cafenele s-a ridicat undeva la 200 de lei. Am luat o râșniță manuală cu pedigree japonez și o latieră micuță. Atât. Cafeaua boabe proaspăt prăjită și laptele mai gras nu am cum să le pun în aceeași oală că sunt consumabile - aici vă descurcați fiecare cum poate.

M-am lungit eu, dar tot acest articol se putea rezuma într-o singură frază: espressorul tău e mai mult decât capabil să facă un espresso sau cappuccino bun, trebuie doar să ai cafea proaspăt măcinată și laptele care trebuie.

Sper că ajută pe cineva asta.

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Era un bar mișto, dar problema era că mai venea și patronul...

Știți barul ăla făcut de patron în momentul în care a ajuns la 40 de ani și i-a dat cu virgulă bucket listul? Nu? Hai să vă zic cum stă treaba. Toată viața a visat să își deschidă un bar, dar n-a avut timp/bani/motivare. Asta până de curând când s-a dus ca berbecul.

L-a deschis. E mic, simpatic, are un specific bine delimitat, a mers chiar bine la început, dar acum începe să scârțâie. Și ăsta nu înțelege de ce. De ce în fiecare lună vin din ce în ce mai puțini clienți și încasează tot mai pe negativ.

Păi problema majoră e că patronul și-a dorit bar, dar nu și clienți. Am fost în vreo câteva locuri din astea unde noi îl deranjam pe patron. Omul era cu paharul de vin în față, cu gașca de prieteni și cu muzica la maxim. Erau pe distracție și trebuia să o mai pună pe pauză să ne aducă meniurile, să dea muzica mai încet, să ne aducă băutura și la final să ne ia banii.

Omul nu avea chef de noi, chiar dacă eram singurii plătitori de consumație din bar. N-ai cum să ceri prietenilor bani pe c…

Ieri le-am arătat Bucureștiul celor 5 noi beri aduse în România de URBB

De două zile timeline-ul meu s-a umplut de bloggeri care primiseră pachetul din imagine. Poze din toate unghiurile, selfie-uri, nebunie. Eu cred că am primit ultimul lădița care avea frumos atașat următorul mesaj: "Descoperă Europa cu berea care ți se potrivește! #beertrip", așa că presiunea a fost maximă.

Eu ce fel de poză pot să pun ce deja n-a fost făcută de ceilalți? Pe drumul spre casă, ajutat și de constituția specifică de blogger ce trebuia să care 6 kilograme, mi-am zis să fiu o gazdă primitoare și să le arăt celor 5 beri noi o fărâmă de București.

Și pentru că tot zic de ele, dar nu le-am numit, acestea sunt: Grimbergen Ambreé, Kronenbourg 1664 Blanc, Angelo Poretti 4 Luppoli Original, Angelo Poretti 5 Luppoli Bock Chiara și Angelo Poretti 6 Luppoli Bock Rossa.

Alături de ele au fost două mutat aici de ceva vreme: Guinness și Weihenstephaner Hefe Weissbier.

Rezultatul este mai jos.














Problema unui food truck făcut din pasiune e că nu se ia niciodată în serios

Sâmbătă am fost la aniversarea celor de la Ground Zero la Verde Stop - un loc ce a văzut de-a lungul timpului câteva street food festivals. Am ajuns regulamentar la 2, mi-am luat o bere și m-am tolănit regulamentar pe iarbă. Deja de la a 2-a bere au început șoriceii să danseze prin stomac așa că am făcut un tur al food truck-urilor prezente.

La BurgerVan timpul de așteptare era de peste 45 de minute, la Pește Pâine nici nu deschiseseră la aproape 3 ore de când începuse evenimentul, iar la Dianei 4 norocul a făcut să aibă gulașul făcut dinainte așa că puteai să mănânci pe loc. Nu zic că m-am resemnat, că au un gulaș bun, dar speram să bag niște cartofi prăjiți de la Pește Pâine.

Au deschis și ei jumătate de oră mai târziu și imediat s-a făcut o coadă care s-a împrăștiat repede. N-am înțeles de ce, dar mi-am zis că ăsta e momentul să merg să iau niște cartofi. Țeapă. Urmau să îi facă în 30 de minute după spusele lor. Mmda. Bine.


Am mai zăbovit ceva timp la niște vorbe și bere, dar am z…