Treceți la conținutul principal

Am descoperit secretul unui cappuccino bun

Am descoperit secretul unui cappuccino bun

Acum doi ani am luat unul dintre cele mai ieftine espressoare de Black Friday-ul eMAG. Țin minte că prețurile începeau undeva de la 250 de lei și ajungeau până pe la 1200 de lei în oferta anului respectiv. Cele mai ieftine erau cele cu capsule, dar eu am vrut în mod special să fie manual. Am dat vreo  300 de lei la ofertă și vreme de un an și ceva m-am chinuit cu el să fac cafea la fel de bună ca la hipsteri.

Nu mi-a ieșit, deși urmam cu sfințenie rețeta unui espresso ca la carte: 7 grame de cafea la o presiune de 15 bari timp de 25 de secunde. Ceva lipsea espressoului/cappuccinoului făcut. Era bun la gust, dar nu avea crema cum trebuie și îi lipsea și aroma aia puternică pe care o cunoșteam de la cafenelele hipsterești. Multă vreme am dat vina pe espressor - ce să te aștepți la unul de 300 de lei când în cafenele sunt de 2000+?

De fapt problema era o multitudine de factori dintre care doi erau vitali: cafeaua și laptele nu erau ceea ce trebuiau să fie. Laptele pentru că am fost o fetiță și foloseam unul cu puțină grăsime (1.5%), iar cafeaua pentru că nu era proaspăt măcinată.

Dacă despre lapte nu am prea multe lucruri de zis pentru că e ușor de înlocuit cu unul mai gras (folosesc 3.5% acum), despre cafea se pot scrie pagini întregi despre origini și modul în care este prăjită. Nu o să exagerez și o să fiu concis: boabe proaspăt măcinate (ultimele 7 zile maxim) și râșnirea lor înainte de fiecare cafea.

Este altceva. Brusc nu mă mai simt limitat de espressorul ieftin ci de tehnică. Vorbeam cu Radu, care aș putea spune că mi-a fost un fel de mentor al cafelei în ăștia doi ani, despre cum provocarea actuală e să facem latte art. Următorul nivel în materie de exhibiționism pe bază de cofeină.

Investiția pentru a ajunge la un nivel la care pot spune cu mândrie că pot rivaliza cu unele dintre cele mai hipsterești cafenele s-a ridicat undeva la 200 de lei. Am luat o râșniță manuală cu pedigree japonez și o latieră micuță. Atât. Cafeaua boabe proaspăt prăjită și laptele mai gras nu am cum să le pun în aceeași oală că sunt consumabile - aici vă descurcați fiecare cum poate.

M-am lungit eu, dar tot acest articol se putea rezuma într-o singură frază: espressorul tău e mai mult decât capabil să facă un espresso sau cappuccino bun, trebuie doar să ai cafea proaspăt măcinată și laptele care trebuie.

Sper că ajută pe cineva asta.

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Trigger words la Poșta Română

Pentru că tot m-am întors de 10 minute de la un oficiu poștal unde în teorie trebuia să ridic niște tricouri venite de pe threadless.com, lucru care nu s-a întâmplat dintr-un motiv care îmi e străin, am zis să fac un scurt ghid despre ce cuvinte ar trebui evitate atunci când vorbești la ghișeu.

Primul a fost curier. E posibil ca toată lumea să râdă de mine că nu știam acest trigger word de bază, dar în simplitatea mea, numesc curieri toți cei care vor să îmi livreze ceva. Eu o țineam pe a mea că m-a sunat curierul Poștei Române să îmi livreze ceva vineri, ea tot îmi spunea că Poșta Română nu are curieri și poate altcineva a încercat să îmi livreze ceva.

Ba că e agentul poștal, ba că e nu mai știu ce poștal, dar cu siguranță nu e curier. Bine. Fie ca voi. Am continuat să îi zic reprezentantul Poștei, dar nici așa n-am avut succes. Dacă nu știu titulatura lui exactă, n-au cum să își dea seama cine și ce a vrut să îmi livreze. Mai că îmi venea să zic ca Despot Tricouri în...

Al doilea c…

Condimental de Calif vis a vis de Camera de Comerț

Când sfânta treime a rotisorului din Centrul Vechi s-a destrămat, atunci când Calif și Divan și-au luat tălpășița că erau în clădiri cu risc seismic, am trăit o adevărată dramă. Unde îmi voi rezolva eu poftele nocturne? Mai ales că și Dristorul de la Budapesta a făcut ceva pași spre Tineretului.

Cumva parcă toți s-au vorbit și m-au părăsit. Am mai încercat eu din când în când să îi mai vizitez pe la Iancului, Romană și Tineretului, dar de multe ori era peste mână. Trebuia să mă duc special pentru ei în zona aia, lucru care cam știrbea din pofta ad hoc a kebabului.

 Soarele a venit și pe strada mea. Acum vreo săptămână am văzut un Condimental de Calif la 2-3 minute de mine și n-am știut de unde să îl apuc că era închis și nu părea să fie operațional încă. Norocul mi-a surâs ca aseară să îl găsesc deschis și i-am trecut pragul cu emoția unul prichindel în prima zi de școală.


Am luat un Dill Kebab de vită, un Kebun și o limonadă. Un ce? Un Kebun - chestia din poza de mai sus: pui, humus…

Era un om simplu, nu știa să îți desființeze achiziția Vector Watch în 5 minute....

Îmi imaginez că asta o să fie scris pe piatra mea de mormânt și n-am cum să schimb acest fapt. Am ajuns la concluzia asta în weekend în timp ce mă îndopam cu fasole bătută mânjită cu niște ardei copt și ceapă. Ăla a fost momentul când am realizat că orice aș face, nu voi face parte din elita țării ăsteia - vecina de la masa alăturată m-a convins de acest lucru.

Eu, om simplu, am venit la terasă să bag bere ieftină la halbă și ceva în ghiozdan că era fomiță, ea a venit la date-ul ei să vorbească despre cât de nepregătiți sunt pe LinkedIn oamenii de HR ce o abordează, achiziția Vector Watch de către Fitbit pe bani puțini pentru că se știa că n-are viitor, atacurile cibernetice recente și, desigur, o analiză a posibilităților de extindere a campusurilor universitare Oxford și Cambridge. Toate astea în decurs de nicio oră și doar din gura ei.

Îmi este și rușine să zic despre ce vorbeam noi la masa noastră în acea zi toridă de duminică la o bere pe terasă.  N-ai cu cine. Și m-am simțit at…