Treceți la conținutul principal

Am descoperit secretul unui cappuccino bun

Am descoperit secretul unui cappuccino bun

Acum doi ani am luat unul dintre cele mai ieftine espressoare de Black Friday-ul eMAG. Țin minte că prețurile începeau undeva de la 250 de lei și ajungeau până pe la 1200 de lei în oferta anului respectiv. Cele mai ieftine erau cele cu capsule, dar eu am vrut în mod special să fie manual. Am dat vreo  300 de lei la ofertă și vreme de un an și ceva m-am chinuit cu el să fac cafea la fel de bună ca la hipsteri.

Nu mi-a ieșit, deși urmam cu sfințenie rețeta unui espresso ca la carte: 7 grame de cafea la o presiune de 15 bari timp de 25 de secunde. Ceva lipsea espressoului/cappuccinoului făcut. Era bun la gust, dar nu avea crema cum trebuie și îi lipsea și aroma aia puternică pe care o cunoșteam de la cafenelele hipsterești. Multă vreme am dat vina pe espressor - ce să te aștepți la unul de 300 de lei când în cafenele sunt de 2000+?

De fapt problema era o multitudine de factori dintre care doi erau vitali: cafeaua și laptele nu erau ceea ce trebuiau să fie. Laptele pentru că am fost o fetiță și foloseam unul cu puțină grăsime (1.5%), iar cafeaua pentru că nu era proaspăt măcinată.

Dacă despre lapte nu am prea multe lucruri de zis pentru că e ușor de înlocuit cu unul mai gras (folosesc 3.5% acum), despre cafea se pot scrie pagini întregi despre origini și modul în care este prăjită. Nu o să exagerez și o să fiu concis: boabe proaspăt măcinate (ultimele 7 zile maxim) și râșnirea lor înainte de fiecare cafea.

Este altceva. Brusc nu mă mai simt limitat de espressorul ieftin ci de tehnică. Vorbeam cu Radu, care aș putea spune că mi-a fost un fel de mentor al cafelei în ăștia doi ani, despre cum provocarea actuală e să facem latte art. Următorul nivel în materie de exhibiționism pe bază de cofeină.

Investiția pentru a ajunge la un nivel la care pot spune cu mândrie că pot rivaliza cu unele dintre cele mai hipsterești cafenele s-a ridicat undeva la 200 de lei. Am luat o râșniță manuală cu pedigree japonez și o latieră micuță. Atât. Cafeaua boabe proaspăt prăjită și laptele mai gras nu am cum să le pun în aceeași oală că sunt consumabile - aici vă descurcați fiecare cum poate.

M-am lungit eu, dar tot acest articol se putea rezuma într-o singură frază: espressorul tău e mai mult decât capabil să facă un espresso sau cappuccino bun, trebuie doar să ai cafea proaspăt măcinată și laptele care trebuie.

Sper că ajută pe cineva asta.

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

În ultimul an am mers pe jos cam 2480 de km

Zilele astea s-a împlinit un an de când am început să port o brățară de fitness. E vorba de un Garmin Vivofit 2 pe care nu l-am dat niciodată jos în ultimele 365 de zile - doar de curiozitate de a vedea cât merg pe jos într-un an. Răspunsul a fost puțin dezamăgitor:

Cam 2480 de kilometri parcurși pe jos într-un an.

Zic dezamăgitor pentru că speram să trec de 2500 până când scriu însemnarea asta.

Aplicația a contorizat doar vreo 2430 pentru că vreo 5-6 zile extrem de active au reprezentat erori de sincronizare și tot ce am făcut în zilele respective s-a pierdut în neant. Estimez eu că e vorba de vreo 50 de kilometri maxim.

În rest, cam așa arată treaba ca în imaginea de mai jos. Trei milioane și ceva de pași, o medie de 6.8 kilometri parcurși zilnic pe jos și un record de aproape 18 km într-o zi călduroasă de mai.


Problema este că deși valorile par mari, cu siguranță peste media bucureșteană, realitatea e că denotă sedentarismul modern. Citeam acum ceva vreme un studiu similar făcut p…

Deschidere: Shoteria Stația Fantastică

Generația nouă de petrecăreți din Centrul Vechi a dat naștere unui concept interesant: fast bar-ul. Locul unde ajungi să bei ceva cu niște prieteni înainte de poposi într-un club. Așa de încălzit puțin și de intrat în spiritul de petrecere. E locul unde n-ai scaune să te parchezi la povești sau să zăbovești cu orele. Totul e pe repede înainte.

E suficient să ajungi o seară în Shoteria 1 - Stația de primă alcoolizare - să simți pe pielea ta cât de bine a prins. Grupuri și grupuri de oameni care vin să dea un shot - două înainte de a se duce regulamentar la 23:00 în club. Ajută și faptul că au varietate de shot-uri pentru toate gusturile, așa că nu mare e mirarea să vezi grupuri de fete cot la cot shot la shot cu grupuri de băieți.

Lucrurile au mers atât de bine în ăștia 2 ani de Shoteria 1 încât vineri au mai deschis un loc. De data asta s-au concentrat pe long drinks sau shotail-uri cum le zic ei. Un loc puțin mai măricel ca primul, dar sub același concept-umbrelă. Un loc unde să pet…

S-a întâmplat nefăcuta: Chefi la cuțite e mai digerabil ca MasterChef

Nu credeam că o să zic asta vreodată, dar Chefii la cuțite s-au transformat încet, încet într-un fel de Top Gear culinar. Prietenia dintre ei a început să își spună cuvântul și întreg show-ul a devenit mult mai ușor de digerat chit că nu este produs la nivelul calitativ MC.

Între timp au renunțat și la jignirile gratuite, doar de dragul de a fi, așa că întreaga experiență este una care binedispune. Știu că elitismul culinar își face cruce în acest moment, dar nici Chefii și nici MasterChefii n-au emisiuni care să aibă legătură cu gătitul.

M-am uitat la 4 episoade și nici snopit în bătaie moldovenească n-aș putea să îmi aduc aminte de vreun preparat care m-a impresionat sau o tehnică pe care am deprins-o.

Emisiunile sunt pe zona pur de entertainment, iar Chefii fac asta mai bine printr-o carismă tip grup de prieteni. Chit că e pe glume de cartier, recunosc că m-am uitat și am râs de multe ori la emisiunea lor. E posibil ca ăsta să fie un prin semn de stockholm syndrome.

Cu toate asta …