Treceți la conținutul principal

Deschidere: Shoteria Stația Fantastică

Shoteria Stația Fantastică

Generația nouă de petrecăreți din Centrul Vechi a dat naștere unui concept interesant: fast bar-ul. Locul unde ajungi să bei ceva cu niște prieteni înainte de poposi într-un club. Așa de încălzit puțin și de intrat în spiritul de petrecere. E locul unde n-ai scaune să te parchezi la povești sau să zăbovești cu orele. Totul e pe repede înainte.

E suficient să ajungi o seară în Shoteria 1 - Stația de primă alcoolizare - să simți pe pielea ta cât de bine a prins. Grupuri și grupuri de oameni care vin să dea un shot - două înainte de a se duce regulamentar la 23:00 în club. Ajută și faptul că au varietate de shot-uri pentru toate gusturile, așa că nu mare e mirarea să vezi grupuri de fete cot la cot shot la shot cu grupuri de băieți.

Lucrurile au mers atât de bine în ăștia 2 ani de Shoteria 1 încât vineri au mai deschis un loc. De data asta s-au concentrat pe long drinks sau shotail-uri cum le zic ei. Un loc puțin mai măricel ca primul, dar sub același concept-umbrelă. Un loc unde să petreci o oră înainte de a ajunge în club sau acasă.

Eu trebuie să recunosc că Shoteria 2 - Stația Fantastică - e mult mai mult pe gustul meu. Nu vreau să dau vina pe vârstă, dar shot-urile intră din ce în ce mai greu după 30, așa că prefer să mă odihnesc la un long drink cu pedigree în mixologie.

Stația Fantastică e la două aruncături de băț de prima Shoterie. Fix lângă gyros, la numărul 3 pe strada Șelari. Prețurile sunt mai mult decât decente pentru Centrul Vechi, majoritatea shotail-urilor costă 17 lei. #ieftin

Meniu prețuri Shoteria Stația Fantastică

Meniu prețuri Shoteria Stația Fantastică

Meniul este unul variat și interesant de combinat. Practic îți alegi personajul și starea lui de spirit. Smart. Cu toate astea, neinițiații vor avea senzația că pentru prețul ăla vor primi doar un long drink amestecat din cele două ingrediente, iar adevărul e că rezultatul e cu o treaptă mai sus în materie de mixologie. Eu l-am sugerat să aibă și niște poze pentru a înțelege omul ce e un shotail, dar până atunci se merge pe curiozitate.

Nu știu dacă am convins pe cineva să dea o fugă, dar eu cu siguranță o să parchez câte o oră pe acolo de câteva ori pe luna. Prefer să stau în picioare pe stradă și să beau ceva decât să fiu asaltat de muzică proastă, înghesuială și comenzi întârziate cu sferturi academice cum se mai întâmplă pe la multe locuri din Centrul Vechi.

Comoditatea asta e lucru greu de cărat în spate.

Comentarii

  1. E chiar fantastica, nu am nevoie de google maps stiu exact unde sa ajung.

    RăspundețiȘtergere

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

S-a întâmplat nefăcuta: Chefi la cuțite e mai digerabil ca MasterChef

Nu credeam că o să zic asta vreodată, dar Chefii la cuțite s-au transformat încet, încet într-un fel de Top Gear culinar. Prietenia dintre ei a început să își spună cuvântul și întreg show-ul a devenit mult mai ușor de digerat chit că nu este produs la nivelul calitativ MC.

Între timp au renunțat și la jignirile gratuite, doar de dragul de a fi, așa că întreaga experiență este una care binedispune. Știu că elitismul culinar își face cruce în acest moment, dar nici Chefii și nici MasterChefii n-au emisiuni care să aibă legătură cu gătitul.

M-am uitat la 4 episoade și nici snopit în bătaie moldovenească n-aș putea să îmi aduc aminte de vreun preparat care m-a impresionat sau o tehnică pe care am deprins-o.

Emisiunile sunt pe zona pur de entertainment, iar Chefii fac asta mai bine printr-o carismă tip grup de prieteni. Chit că e pe glume de cartier, recunosc că m-am uitat și am râs de multe ori la emisiunea lor. E posibil ca ăsta să fie un prin semn de stockholm syndrome.

Cu toate asta …

Monitoarele de gaming, 9 ani mai târziu

Săptămâna trecută am dat o fugă să văd cele mai noi monitoare de gaming de la Samsung și mi-am adus aminte de o întâmplare la un lan party de acum 9 ani. Ne-am strâns noi în sufrageria unui prieten și ne-am chinuit regulamentar să facem rețeaua să meargă. Pe vremea aia așa stăteau lucrurile, te strângeai, băgai niște bere și vreo 5 ore te chinuiai să vă vadă rețeaua pe toți.

Octavian Fulger de la WASD primise un monitor de gaming în teste și l-a adus la micul nostru lan party. Ca să înțelegeți ce însemna atunci un monitor de gaming, noi majoritatea încă eram pe monitoare cu tub. Era science fiction ideea de monitor led de gaming.

Ăsta mai avea în plus și comenzile pe touch. Incredibil. Nici nu apăruse prima generație de Iphone, touch-ul era la nivelul fantezist de tehnologie. Eh. Pleacă Fulger să ia niște ceva și ne lasă pe noi, maimuțele, cu monitorul cu touch.

Nu exagerez, cred că 30-40 de minute ne-am chinuit să îl pornim. Ceva nu se lega. Încercam să îl atingem în toate felurile …