Treceți la conținutul principal

Am inventat un nou curent: reciclatul retroactiv


Weekend-ul ăsta m-am gândit că îmi era prea ușor, trebuia să merg la un super LAN Party #blp13, așa că am decis ad-hoc să îmi complic viața: parcă ar merge să fac puțină ordine în boxă. Maxim jumătate de oră maxim și totul e isprăvit - mi-am spus în gând când am coborât sâmbătă dimineața pe la 10. Eh...

Patru ore jumătate mai târziu, eram înfrânt. Obosit, cu început de febră musculară și cu doar o treime din munca necesară, am făcut o românească și am lăsat pe duminică restul. Ca să înțelegeți ce am găsit acolo, imaginați-vă că am descoperit rezerva strategică de borcane și sticle goale a nației noastre de români - pentru că se știe că un borcan nu se aruncă niciodată. Se ține acolo pentru altădată.

Sute de sticle și borcane frumos păstrate pentru acel moment când o să fie nevoie de ele.

Ei bine, n-a mai fost nevoie de ele de o groază de ani, dar asta nu le-a împiedicat să se strângă frumos în cei 20-24 de metri pătrați ai boxei. N-ai de unde să știi când ai nevoie peste noapte de 500+ borcane și sticle.

Cam atât estimez că am dus la pubela de reciclare. Ia și cară de i-a dat pedometrului cu virgulă - aproape 9000 de pași făcuți pe același drum pe care puteam să îl fac cu ochii închiși după câteva ore.

Am senzația că ai mei n-au aruncat niciodată vreo sticlă goală sau un borcan. N-aveau cum. Odată ce arunci un borcan e mai ușor să îl arunci pe al doilea, pe al treilea și așa mai departe. Începi să îți faci un obicei. Nu domnule. Au păstrat toate pentru acel moment când o să fie nevoie.

Așa că eu practic în weekend-ul trecut am făcut reciclare retroactivă. Am reciclat ani, poate zeci de ani, de sticlărie. Resursă inepuizabilă pentru societate ce stătea blocată la mine în subsol.

Nu mă laud, că deja mi-am luat doza de apreciere socială într-o postare pe Facebook pusă la cald, voiam doar să se consemneze măreață zi de 4 martie 2017 ca ziua în care o mie de gospodine au oftat într-o singură răsuflare și au fost reduse la tăcere într-o clipă.

Închei citând o astfel de doamnă care m-a văzut la pubela de reciclare cum balotam borcane: "Da' de ce mamă le arunci? Că sunt bune pentru dulcețuri și murături..."

#masacrulborcanelor

Comentarii

  1. Apuca-te de facut dulceturi si pus muraturi, ca asa se pierd traditiile.

    RăspundețiȘtergere
  2. Nu mai bine fac eu niște bere bună de casă cu influențe belgiene?

    RăspundețiȘtergere
  3. Mai bine le donai unei gospodine!:D

    RăspundețiȘtergere

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Deschidere: Shoteria Stația Fantastică

Generația nouă de petrecăreți din Centrul Vechi a dat naștere unui concept interesant: fast bar-ul. Locul unde ajungi să bei ceva cu niște prieteni înainte de poposi într-un club. Așa de încălzit puțin și de intrat în spiritul de petrecere. E locul unde n-ai scaune să te parchezi la povești sau să zăbovești cu orele. Totul e pe repede înainte.

E suficient să ajungi o seară în Shoteria 1 - Stația de primă alcoolizare - să simți pe pielea ta cât de bine a prins. Grupuri și grupuri de oameni care vin să dea un shot - două înainte de a se duce regulamentar la 23:00 în club. Ajută și faptul că au varietate de shot-uri pentru toate gusturile, așa că nu mare e mirarea să vezi grupuri de fete cot la cot shot la shot cu grupuri de băieți.

Lucrurile au mers atât de bine în ăștia 2 ani de Shoteria 1 încât vineri au mai deschis un loc. De data asta s-au concentrat pe long drinks sau shotail-uri cum le zic ei. Un loc puțin mai măricel ca primul, dar sub același concept-umbrelă. Un loc unde să pet…

S-a întâmplat nefăcuta: Chefi la cuțite e mai digerabil ca MasterChef

Nu credeam că o să zic asta vreodată, dar Chefii la cuțite s-au transformat încet, încet într-un fel de Top Gear culinar. Prietenia dintre ei a început să își spună cuvântul și întreg show-ul a devenit mult mai ușor de digerat chit că nu este produs la nivelul calitativ MC.

Între timp au renunțat și la jignirile gratuite, doar de dragul de a fi, așa că întreaga experiență este una care binedispune. Știu că elitismul culinar își face cruce în acest moment, dar nici Chefii și nici MasterChefii n-au emisiuni care să aibă legătură cu gătitul.

M-am uitat la 4 episoade și nici snopit în bătaie moldovenească n-aș putea să îmi aduc aminte de vreun preparat care m-a impresionat sau o tehnică pe care am deprins-o.

Emisiunile sunt pe zona pur de entertainment, iar Chefii fac asta mai bine printr-o carismă tip grup de prieteni. Chit că e pe glume de cartier, recunosc că m-am uitat și am râs de multe ori la emisiunea lor. E posibil ca ăsta să fie un prin semn de stockholm syndrome.

Cu toate asta …

Monitoarele de gaming, 9 ani mai târziu

Săptămâna trecută am dat o fugă să văd cele mai noi monitoare de gaming de la Samsung și mi-am adus aminte de o întâmplare la un lan party de acum 9 ani. Ne-am strâns noi în sufrageria unui prieten și ne-am chinuit regulamentar să facem rețeaua să meargă. Pe vremea aia așa stăteau lucrurile, te strângeai, băgai niște bere și vreo 5 ore te chinuiai să vă vadă rețeaua pe toți.

Octavian Fulger de la WASD primise un monitor de gaming în teste și l-a adus la micul nostru lan party. Ca să înțelegeți ce însemna atunci un monitor de gaming, noi majoritatea încă eram pe monitoare cu tub. Era science fiction ideea de monitor led de gaming.

Ăsta mai avea în plus și comenzile pe touch. Incredibil. Nici nu apăruse prima generație de Iphone, touch-ul era la nivelul fantezist de tehnologie. Eh. Pleacă Fulger să ia niște ceva și ne lasă pe noi, maimuțele, cu monitorul cu touch.

Nu exagerez, cred că 30-40 de minute ne-am chinuit să îl pornim. Ceva nu se lega. Încercam să îl atingem în toate felurile …