Treceți la conținutul principal

Am inventat un nou curent: reciclatul retroactiv


Weekend-ul ăsta m-am gândit că îmi era prea ușor, trebuia să merg la un super LAN Party #blp13, așa că am decis ad-hoc să îmi complic viața: parcă ar merge să fac puțină ordine în boxă. Maxim jumătate de oră maxim și totul e isprăvit - mi-am spus în gând când am coborât sâmbătă dimineața pe la 10. Eh...

Patru ore jumătate mai târziu, eram înfrânt. Obosit, cu început de febră musculară și cu doar o treime din munca necesară, am făcut o românească și am lăsat pe duminică restul. Ca să înțelegeți ce am găsit acolo, imaginați-vă că am descoperit rezerva strategică de borcane și sticle goale a nației noastre de români - pentru că se știe că un borcan nu se aruncă niciodată. Se ține acolo pentru altădată.

Sute de sticle și borcane frumos păstrate pentru acel moment când o să fie nevoie de ele.

Ei bine, n-a mai fost nevoie de ele de o groază de ani, dar asta nu le-a împiedicat să se strângă frumos în cei 20-24 de metri pătrați ai boxei. N-ai de unde să știi când ai nevoie peste noapte de 500+ borcane și sticle.

Cam atât estimez că am dus la pubela de reciclare. Ia și cară de i-a dat pedometrului cu virgulă - aproape 9000 de pași făcuți pe același drum pe care puteam să îl fac cu ochii închiși după câteva ore.

Am senzația că ai mei n-au aruncat niciodată vreo sticlă goală sau un borcan. N-aveau cum. Odată ce arunci un borcan e mai ușor să îl arunci pe al doilea, pe al treilea și așa mai departe. Începi să îți faci un obicei. Nu domnule. Au păstrat toate pentru acel moment când o să fie nevoie.

Așa că eu practic în weekend-ul trecut am făcut reciclare retroactivă. Am reciclat ani, poate zeci de ani, de sticlărie. Resursă inepuizabilă pentru societate ce stătea blocată la mine în subsol.

Nu mă laud, că deja mi-am luat doza de apreciere socială într-o postare pe Facebook pusă la cald, voiam doar să se consemneze măreață zi de 4 martie 2017 ca ziua în care o mie de gospodine au oftat într-o singură răsuflare și au fost reduse la tăcere într-o clipă.

Închei citând o astfel de doamnă care m-a văzut la pubela de reciclare cum balotam borcane: "Da' de ce mamă le arunci? Că sunt bune pentru dulcețuri și murături..."

#masacrulborcanelor

Comentarii

  1. Apuca-te de facut dulceturi si pus muraturi, ca asa se pierd traditiile.

    RăspundețiȘtergere
  2. Nu mai bine fac eu niște bere bună de casă cu influențe belgiene?

    RăspundețiȘtergere
  3. Mai bine le donai unei gospodine!:D

    RăspundețiȘtergere

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Era un bar mișto, dar problema era că mai venea și patronul...

Știți barul ăla făcut de patron în momentul în care a ajuns la 40 de ani și i-a dat cu virgulă bucket listul? Nu? Hai să vă zic cum stă treaba. Toată viața a visat să își deschidă un bar, dar n-a avut timp/bani/motivare. Asta până de curând când s-a dus ca berbecul.

L-a deschis. E mic, simpatic, are un specific bine delimitat, a mers chiar bine la început, dar acum începe să scârțâie. Și ăsta nu înțelege de ce. De ce în fiecare lună vin din ce în ce mai puțini clienți și încasează tot mai pe negativ.

Păi problema majoră e că patronul și-a dorit bar, dar nu și clienți. Am fost în vreo câteva locuri din astea unde noi îl deranjam pe patron. Omul era cu paharul de vin în față, cu gașca de prieteni și cu muzica la maxim. Erau pe distracție și trebuia să o mai pună pe pauză să ne aducă meniurile, să dea muzica mai încet, să ne aducă băutura și la final să ne ia banii.

Omul nu avea chef de noi, chiar dacă eram singurii plătitori de consumație din bar. N-ai cum să ceri prietenilor bani pe c…

Ieri le-am arătat Bucureștiul celor 5 noi beri aduse în România de URBB

De două zile timeline-ul meu s-a umplut de bloggeri care primiseră pachetul din imagine. Poze din toate unghiurile, selfie-uri, nebunie. Eu cred că am primit ultimul lădița care avea frumos atașat următorul mesaj: "Descoperă Europa cu berea care ți se potrivește! #beertrip", așa că presiunea a fost maximă.

Eu ce fel de poză pot să pun ce deja n-a fost făcută de ceilalți? Pe drumul spre casă, ajutat și de constituția specifică de blogger ce trebuia să care 6 kilograme, mi-am zis să fiu o gazdă primitoare și să le arăt celor 5 beri noi o fărâmă de București.

Și pentru că tot zic de ele, dar nu le-am numit, acestea sunt: Grimbergen Ambreé, Kronenbourg 1664 Blanc, Angelo Poretti 4 Luppoli Original, Angelo Poretti 5 Luppoli Bock Chiara și Angelo Poretti 6 Luppoli Bock Rossa.

Alături de ele au fost două mutat aici de ceva vreme: Guinness și Weihenstephaner Hefe Weissbier.

Rezultatul este mai jos.














Problema unui food truck făcut din pasiune e că nu se ia niciodată în serios

Sâmbătă am fost la aniversarea celor de la Ground Zero la Verde Stop - un loc ce a văzut de-a lungul timpului câteva street food festivals. Am ajuns regulamentar la 2, mi-am luat o bere și m-am tolănit regulamentar pe iarbă. Deja de la a 2-a bere au început șoriceii să danseze prin stomac așa că am făcut un tur al food truck-urilor prezente.

La BurgerVan timpul de așteptare era de peste 45 de minute, la Pește Pâine nici nu deschiseseră la aproape 3 ore de când începuse evenimentul, iar la Dianei 4 norocul a făcut să aibă gulașul făcut dinainte așa că puteai să mănânci pe loc. Nu zic că m-am resemnat, că au un gulaș bun, dar speram să bag niște cartofi prăjiți de la Pește Pâine.

Au deschis și ei jumătate de oră mai târziu și imediat s-a făcut o coadă care s-a împrăștiat repede. N-am înțeles de ce, dar mi-am zis că ăsta e momentul să merg să iau niște cartofi. Țeapă. Urmau să îi facă în 30 de minute după spusele lor. Mmda. Bine.


Am mai zăbovit ceva timp la niște vorbe și bere, dar am z…