Treceți la conținutul principal

Din categoria de lucruri la care mi-ar plăcea să fiu mai bun: fotografiatul

Un fel de mirror selfie cu camera actuală - un Panasonic LX100

Mă uitam ieri la interviul lui Alex cu Vlad Eftenie despre fotografie în general și mă gândeam cum de nu s-a prins niciodată talentul de mine. Nu de ce, ci cum. Știu exact care sunt problemele și de ce niciodată n-am trecut la un nivel superior. Nu sunt o surpriză, dar poate primul pas spre vindecare e să le înșir frumos pe o listă.

Aș vrea să le am în minte și să mă forțez să trec peste.

Fără să mai batem pasul pe loc, să înceapă marea înșiruire!

Sufăr de GAS (gear acquisition syndrome). Niciodată nu mă mulțumește camera pe care o am. Aș dori un obiectiv mai bun, un model mai nou, ah n-am filtrul ăla sau alte zeci de scuze de gen. Realitatea e că niciodată n-am avut camere care să nu fie câteva clase peste capabilitățile mele.

Problema nu este la hardware, ci la idiotul din spatele ei. Zilele astea se fac fotografii extrem de bune chiar și cu telefoanele mobile - ca să nu mai zic de camere dedicate care au toate funcționalitățile din lume.

Sunt zgârcit la declanșări. N-am făcut și nici n-am încercat vreodată fotografie pe film, dar am jena aia de a trage zeci-sute de cadre până surprind fotografia aia care merită. Nu. La mine ar trebui să iasă bine din prima. O singură declanșare și gata e fix ceea ce trebuie. Realitatea e că lucrurile astea nu se întâmplă așa.

Vlad zicea că are o rată de 1-2% între fotografiile pe care le postează și cele pe care le face. Ar trebui să mă întorc și eu cu 100+ fotografii după o plimbare de 10 km, nu cu 1-2 cum se întâmplă acum.

Îmi este jenă de oamenii din jur. Mi se pare că în momentul în care scoți camera să faci o poză ai toți ochii celor din jur ațintiți asupra ta. Parcă deja îmi judecă încadrarea și momentul pe care vreau să îl surprind - lucru care cumva mă descurajează câteodată să scot camera. Realitatea e că pe nimeni nu interesează ce fac. La câte selfie-uri au văzut străzile Capitalei, încă un idiot cu un point and shoot la ochi... nu impresionează.

Astea sunt problemele cel mai ușor de rezolvat. Că nu am un stil anume și mi-ar plăcea să fac de la macro la astrofotografie, asta vine de la lipsa de exercițiu. Cred că în momentul în care m-aș apuca să fac asta mai serios, s-ar definitiva și stilul.

Acum că le-am scris, sper să și încep a bifa din ele. #doamneajută

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Condimental de Calif vis a vis de Camera de Comerț

Când sfânta treime a rotisorului din Centrul Vechi s-a destrămat, atunci când Calif și Divan și-au luat tălpășița că erau în clădiri cu risc seismic, am trăit o adevărată dramă. Unde îmi voi rezolva eu poftele nocturne? Mai ales că și Dristorul de la Budapesta a făcut ceva pași spre Tineretului.

Cumva parcă toți s-au vorbit și m-au părăsit. Am mai încercat eu din când în când să îi mai vizitez pe la Iancului, Romană și Tineretului, dar de multe ori era peste mână. Trebuia să mă duc special pentru ei în zona aia, lucru care cam știrbea din pofta ad hoc a kebabului.

 Soarele a venit și pe strada mea. Acum vreo săptămână am văzut un Condimental de Calif la 2-3 minute de mine și n-am știut de unde să îl apuc că era închis și nu părea să fie operațional încă. Norocul mi-a surâs ca aseară să îl găsesc deschis și i-am trecut pragul cu emoția unul prichindel în prima zi de școală.


Am luat un Dill Kebab de vită, un Kebun și o limonadă. Un ce? Un Kebun - chestia din poza de mai sus: pui, humus…

Strongbow - de ceva vreme lansata si la noi in 3 sortimente

Lansarea efectiva a fost acum vreo 3-4 saptamani, dar am evitat sa scriu despre asta inainte sa o localizez offline intr-un supermarket. Oho si cat de greu a fost sa fac asta. Am vanat in Carrefour-ul si Mega Image-ul de la Piata Unirii de parca viata mea depindea de asta.

Cred ca m-ati vazut p-acolo. Cu ochii mijiti, eram cel nehotarat la raionul de beri de import. Ocazional faceam 13-14 si pe la cele cu arome si chiar pe la sucuri - de unde sa stiu unde naiba ar pune ei cidrul (mai are rost sa zic si de mere?).

Gata cu panica! intr-un tarziu au bagat si la mine in cartier cidru Strongbow.


Ce as putea sa zic despre Strongbow? Este un hard cider (4.5% alcool) si la noi in tara vine in trei variante: gold apple, red berries si elderflower. Gold e cel clasic de care probabil ai mai baut prin irish pub-uri, cel de soc nu este pentru toata lumea datorita aromei puternice, iar cel de fructe de padure pare o varianta mai domolita a unui Framboise.

Dupa ce am testat intensiv toate variantele…

Adevăratul joc pe care trebuie să îl câștigi pe Internet e "Cât de mult reziști până o să dai de gard"

Umblă o vorbă prin târg că pe Internet e bine să ai ultimul argument, semn că ai câștigat. Mă face să râd asta. Odată ce deja ai întrat în conflict ai pierdut jocul cu adevărat important. Lasă-i pe amatorii ăștia să se certe ca berbecii, tu ești în liga mare. Liga celor care n-au dat-o încă de gard pe Internet.+

Am o venerabilă vârstă de activitate socială pe Internet, încă de pe vremea când treaba asta nu se numea social, și am văzut destule cazuri de oameni care s-au dus full retard într-o slăbiciune de moment.

Oameni pe care îi cunoșteam online de ani de zile, pe care într-o oarecare măsură îi urmăream și păreau că au un mod de gândire sănătos asemănător cu al meu, au luat-o pe arătură dintr-o problemă de genul care țin ocupat Internetul câte 5-6 zile.

Ăla e un moment în care trebuie să recunosc că mă bucur. S-au ascuns ei ce s-au ascuns, păreau că o duc bine pe listele jocului celor care n-au dat-o de gard încă și buuuum au ieșit din joc. Cei mai stilați au o ieșire atât de spect…