Treceți la conținutul principal

Fix când mă gândeam că moare Blogspot-ul... bum template-uri noi


Îmi doream să dau un titlu mai senzațional, ceva a la un tabloid de succes, dar mi-am dat seama că în realitate nu interesează pe nimeni. Cine naiba își mai face blog pe Blogger sau Blogspot cum mai este cunoscut? Toți sunt pe servere proprii, hosting de o bere pe lună și toate astea. Ultimii bloggeri stau pe soluții gratuite și cu un viitor incert.

Ca în orice relație abuzivă, mi-a fost frică să fug de Blogger. Dacă mă bate și mă penalizează în căutări? Dacă îmi scade page rank-ul? Mai există page rank? Nici nu contează. Am rămas alături de el de aproape 12 ani. Ca să fiu sincer, mai mult din comoditate. Făcea cam tot ce aveam nevoie fără bătaie de cap.

La început a fost mai greu că el e urâțel de felul lui, dar cu 10 dolari rezolvi și problema asta la niște băieți vietnamezi care abia înțeleg engleză. Reușesc să facă minuni. Un fel de cremă anti rid din reclame, doar că invers. În loc să îți ia 10 ani, te propulsează 10 ani în viitor și te aduce la nivelul actual de cum ar trebui să arate un blog.

Eh, dar chiar și după 12 ani te mai poate surprinde. Fix în momentul în care mă gândeam că se dă stingerea, doar 6 postări pe blogul oficial în ultimul an, vin niște ingineri aiuriți de la Google și aprind nițel lumina oferind 4 template-uri moderne.

Cred cu sinceritate că au pierdut un pariu intern și au trebuit să facă asta într-un weekend, dar tot răul lor spre binele nostru - sau mai bine spus al meu. Nu de alta, dar nu mai știu pe nimeni pe platforma Blogger.

Oricum, am renunțat la template-ul vietnamez de dinainte și am trecut pe unul din cele oficiale. Altceva, nu? Cam simplist și fonturile nițel cam mari, dar pe telefoane și tablete se vede țais. Se încarcă repede și cam asta e tot ce mă interesează în acest moment la un template.

Cele 4 template-uri au fost primite cu răsunet în comunitatea bloggerilor de pe Blogspot, mărturie stau cele 84 de comentarii la postul de pe blogul oficial care le anunța. #nebunie

De fapt întreaga surpriză din această însemnare e că Blogger încă n-a murit și cineva și-a mai pierdut timpul să facă ceva pentru el. Bine! M-a convins. Mai rămân un an să văd ce se întâmplă.

Comentarii

  1. Eu inca mai am blogspot si wp. Le folosesc pe ambele din doua motive: blogger e de foarte multa vreme, wp are teme mai fainute. Asta pana ma dedic doar domeniului. Partea buna la platformele astea gratuite este aceea ca n-am avut probleme niciodata, fata de multe istorioare patite de detinatorii de domenii.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Depinde și cât plătești. Cu cât ești mai dedicat cu atât lucrurile stau mai bine, dar sunt de acord cu ceea ce ai zis. Cât timp blogging-ul e de fun, poți să stai liniștit pe o platformă gratuită.

      Ștergere

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

StarCraft Remastered se lansează la vara

Pe vremea mea, drama băieților de școala generală era că fetele din clasă nu prea se uitau la noi. Băieții de liceu erau pe radarul lor, iar noi practic nici nu existam. Lucrul ăsta s-a schimbat prin clasa a 8-a când toți ne-am înălțat și practic au început să se uite mai cu jind la noi, dar deja era prea târziu.

În '98 când se întâmpla asta, apăruse StarCraft și primele net cafe-uri de prin București, iar toată atenția noastră era captată de acest joc. În fiecare clipă din zi doar asta vorbeam: terrani, protoși și zergi.

StarCraft a fost pentru mine primul joc pe care l-am jucat vreodată în multiplayer. Nici nu aveam calculator acasă pe vremea aia, dar after school-ul îl petreceam în net cafe-uri - fie jucând, fie uitându-mă la alții cum se jucau.

Nu eram deloc bun la joc, îmi luam bătaie cu o precizie elvețiană. Poate și din cauză că singura strategie pe care o aplicam era să îmi fac turrele - câmpuri întregi de turrele, iar mârlanii mei de adversari veneau cu carriere invizibi…

Era un bar mișto, dar problema era că mai venea și patronul...

Știți barul ăla făcut de patron în momentul în care a ajuns la 40 de ani și i-a dat cu virgulă bucket listul? Nu? Hai să vă zic cum stă treaba. Toată viața a visat să își deschidă un bar, dar n-a avut timp/bani/motivare. Asta până de curând când s-a dus ca berbecul.

L-a deschis. E mic, simpatic, are un specific bine delimitat, a mers chiar bine la început, dar acum începe să scârțâie. Și ăsta nu înțelege de ce. De ce în fiecare lună vin din ce în ce mai puțini clienți și încasează tot mai pe negativ.

Păi problema majoră e că patronul și-a dorit bar, dar nu și clienți. Am fost în vreo câteva locuri din astea unde noi îl deranjam pe patron. Omul era cu paharul de vin în față, cu gașca de prieteni și cu muzica la maxim. Erau pe distracție și trebuia să o mai pună pe pauză să ne aducă meniurile, să dea muzica mai încet, să ne aducă băutura și la final să ne ia banii.

Omul nu avea chef de noi, chiar dacă eram singurii plătitori de consumație din bar. N-ai cum să ceri prietenilor bani pe c…

Ieri le-am arătat Bucureștiul celor 5 noi beri aduse în România de URBB

De două zile timeline-ul meu s-a umplut de bloggeri care primiseră pachetul din imagine. Poze din toate unghiurile, selfie-uri, nebunie. Eu cred că am primit ultimul lădița care avea frumos atașat următorul mesaj: "Descoperă Europa cu berea care ți se potrivește! #beertrip", așa că presiunea a fost maximă.

Eu ce fel de poză pot să pun ce deja n-a fost făcută de ceilalți? Pe drumul spre casă, ajutat și de constituția specifică de blogger ce trebuia să care 6 kilograme, mi-am zis să fiu o gazdă primitoare și să le arăt celor 5 beri noi o fărâmă de București.

Și pentru că tot zic de ele, dar nu le-am numit, acestea sunt: Grimbergen Ambreé, Kronenbourg 1664 Blanc, Angelo Poretti 4 Luppoli Original, Angelo Poretti 5 Luppoli Bock Chiara și Angelo Poretti 6 Luppoli Bock Rossa.

Alături de ele au fost două mutat aici de ceva vreme: Guinness și Weihenstephaner Hefe Weissbier.

Rezultatul este mai jos.