Treceți la conținutul principal

Monitoarele de gaming, 9 ani mai târziu

Monitoarele CFG70

Săptămâna trecută am dat o fugă să văd cele mai noi monitoare de gaming de la Samsung și mi-am adus aminte de o întâmplare la un lan party de acum 9 ani. Ne-am strâns noi în sufrageria unui prieten și ne-am chinuit regulamentar să facem rețeaua să meargă. Pe vremea aia așa stăteau lucrurile, te strângeai, băgai niște bere și vreo 5 ore te chinuiai să vă vadă rețeaua pe toți.

Octavian Fulger de la WASD primise un monitor de gaming în teste și l-a adus la micul nostru lan party. Ca să înțelegeți ce însemna atunci un monitor de gaming, noi majoritatea încă eram pe monitoare cu tub. Era science fiction ideea de monitor led de gaming.

Ăsta mai avea în plus și comenzile pe touch. Incredibil. Nici nu apăruse prima generație de Iphone, touch-ul era la nivelul fantezist de tehnologie. Eh. Pleacă Fulger să ia niște ceva și ne lasă pe noi, maimuțele, cu monitorul cu touch.

Nu exagerez, cred că 30-40 de minute ne-am chinuit să îl pornim. Ceva nu se lega. Încercam să îl atingem în toate felurile posibile și drăcovenia nu dădea semne că ne ascultă. Ca să vă imaginați mai ușor situația, era fix ca în scena din Zoolander - The files are in the computer. Am și un filmuleț cu toată scena care se numește noi 5 incapabili să deschidem un monitor, dar nu îl dau public din cauza ridicolului situației.

Eh. S-a dovedit că monitorul avea puțin bulit touch-ul, dar și acum țin minte scena ca fiind prima oară când tehnologia m-a dovedit.

Cam ceva asemănător s-a întâmplat săptămâna trecută când am fost la evenimentul de lansare a celor mai noi monitoare de gaming Samsung cu tehnologia Quantum Dot. Era un reprezentant care vorbea de tehnologiile pe care le incorpora și eu mă uitam ca vițelul la poarta nouă.

Eveniment de lansare monitoare de gaming Samsung Quantum Dot
Se vede privirea confuză cu care mă uitam la experții în CS GO
Panel-uri VA, AMD Freesync, rază de curbură de 1800R - lucruri care mie nu-mi spun nimic în special. Nu m-a pasionat tehnologia asta de monitoare și televizoare pentru că de ceva vreme le-am tot primit cadou de ziua mea. Cu toate astea, făcând abstracție de tehnologie, monitoarele mi-au plăcut.

Nu sunt fan ecrane curbate, în special pe televizoare, dar pentru zona de gaming par să fie fix ce trebuie. E o senzație plăcută cum îți ocupă câmpul vizual imaginea de pe ecran.

Altă chestie deșteaptă e că au pus în sfârșit controalele pe spatele monitorului. M-am săturat să fie în permanență vizibile deși le voi folosi de maxim 2 ori pe an.  La CFG70-ul ăsta probabil or să fie folosite mai des pentru că are profile individule de setări pentru diferitele tipuri de jocuri: FPS, RTS, RPG și AOS. Nice.

Prețurile sunt cam ridicate pentru gamerul casual din mine. Monitoarele de 24 sunt în jur de 1600 de lei, dar probabil că ok pentru cineva care investește serios în zona de gaming.

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Deschidere: Shoteria Stația Fantastică

Generația nouă de petrecăreți din Centrul Vechi a dat naștere unui concept interesant: fast bar-ul. Locul unde ajungi să bei ceva cu niște prieteni înainte de poposi într-un club. Așa de încălzit puțin și de intrat în spiritul de petrecere. E locul unde n-ai scaune să te parchezi la povești sau să zăbovești cu orele. Totul e pe repede înainte.

E suficient să ajungi o seară în Shoteria 1 - Stația de primă alcoolizare - să simți pe pielea ta cât de bine a prins. Grupuri și grupuri de oameni care vin să dea un shot - două înainte de a se duce regulamentar la 23:00 în club. Ajută și faptul că au varietate de shot-uri pentru toate gusturile, așa că nu mare e mirarea să vezi grupuri de fete cot la cot shot la shot cu grupuri de băieți.

Lucrurile au mers atât de bine în ăștia 2 ani de Shoteria 1 încât vineri au mai deschis un loc. De data asta s-au concentrat pe long drinks sau shotail-uri cum le zic ei. Un loc puțin mai măricel ca primul, dar sub același concept-umbrelă. Un loc unde să pet…

S-a întâmplat nefăcuta: Chefi la cuțite e mai digerabil ca MasterChef

Nu credeam că o să zic asta vreodată, dar Chefii la cuțite s-au transformat încet, încet într-un fel de Top Gear culinar. Prietenia dintre ei a început să își spună cuvântul și întreg show-ul a devenit mult mai ușor de digerat chit că nu este produs la nivelul calitativ MC.

Între timp au renunțat și la jignirile gratuite, doar de dragul de a fi, așa că întreaga experiență este una care binedispune. Știu că elitismul culinar își face cruce în acest moment, dar nici Chefii și nici MasterChefii n-au emisiuni care să aibă legătură cu gătitul.

M-am uitat la 4 episoade și nici snopit în bătaie moldovenească n-aș putea să îmi aduc aminte de vreun preparat care m-a impresionat sau o tehnică pe care am deprins-o.

Emisiunile sunt pe zona pur de entertainment, iar Chefii fac asta mai bine printr-o carismă tip grup de prieteni. Chit că e pe glume de cartier, recunosc că m-am uitat și am râs de multe ori la emisiunea lor. E posibil ca ăsta să fie un prin semn de stockholm syndrome.

Cu toate asta …