Treceți la conținutul principal

Postări

Se afișează postări din aprilie, 2017

O probă pe care aș vrea să o văd la show-urile de gătit: fă preparatul ăsta de 5 ori la fel

Când vine vorba de masa de prânz, sunt aventuros ca o găină. M-am obișnuit cu ideea că nu o să fiu dat pe spate de nimic ce aș putea să găsesc în meniurile de prânz ale restaurantelor din jurul biroului, iar când comand vreau doar să mănânc ceva decent care să îmi țină de foame.

N-am așteptări prea mari și tocmai de asta am refuzat cu stoicism să mă agit. Masa de prânz este o necesitate, nu o incursiune culinară. Așa că nu de puține ori s-a întâmplat să mănânc același lucru în fiecare zi din același loc pe durate îndelungate de timp. Chiar și câte o lună-două. Cineva din afară ar putea să zică chiar obsesiv, dar de fapt e vorba de lene și comoditate.

Toate ar fi bine și frumoase dacă profesioniștii bucătăriilor ar putea să fie constanți în ceea ce prepară. Nu vorbesc de mici variațiuni, ci de schimbări de-a dreptul radicale. Nu ai cum azi să îmi dai cantitatea X de mâncare, iar mâine să îmi dai jumătate. Azi faci preparatul Y cu morcovi și mâine îl faci cu țelină. Sau în loc în loc d…

Heroes of the Storm 2.0 o gură de aer proaspăt printre MOBA-uri

Acum aproape 2 ani spuneam despre Heroes Of The Storm că e un DOTA/LOL de bătrâni, lucru care s-a dovedit adevărat pe măsură ce a ieșit din alpha/beta și s-a lansat. Este un concept interesant, dar care este mai atrăgător celor care nu au tot timpul din lume să se joace.

Ce era adevărat atunci este adevărat și acum.

Jocurile sunt cam la jumătate de timp față de ce eram obișnuit în League of Legends. Nu trebuie să am grija gold-ului și a obiectelor pe care trebuie să le cumpăr și cumva tot jocul este gândit în jurul luptelor de echipă și a obiectivelor ce trebuie capturate/distruse. Astfel în cele 20-25 de minute, cam atât are un meci în general, pot să mă concentrez total pe a încerca să dau în cap adversarilor. #megusta

Buba a fost că fiind gândit așa bătrânește, la ăștia mici nu prea a prins. Ba că la început erau prea puțini eroi, lucru remediat cu timpul, ba că aveai prea puține briz-briz-uri cosmetice care să hrănească egoul digital sau că nu aveai nu știu ce reward-uri care să …

Nicio săptămână fără o bere nouă: Silva Romanian Pale Ale

Am scris în ultima lună despre lansări de beri mai mult decât am scris tot anul trecut. Nu mă plâng, cineva trebuie să facă munca asta grea de degustare și mă bucur că tot am ocazia să încerc ceva nou. Ca de exemplu sortimentul ăsta nou de Silva pe care îl vânez de vreo 2 zile.

Inițial l-am văzut la Alin Popescu pe Facebook și imediat am dat iama la supermarket să guste și ochiul meu. Fără succes din păcate. Ieri, în schimb, eram la o petrecere câmpenească și văd un vecin de masă că își ia o Silva blondă. Remarc eticheta nouă așa că îmi încerc norocul și întreb domnișoara care ne servea dacă au cumva o bere nouă de la Silva. Da! Ale, nu?

Silva Romanian Pale Ale, căreia mie tot îmi vine să zic Silva IPA sau măcar RIPA, aduce a India Pale Ale. Are un gust pregnant care te ia imediat în primire, ca apoi de la a 2-3 gură să începi să simți și ceva citric. Când deja ai ajuns la 5-6 gură, începi să te obișnuiești cu tot amalgamul ăsta de arome și parfum. Cel puțin așa mi s-a întâmplat mie a…

Google Photos - cel mai mișto serviciu Google pe care nu îl folosești

Aduce puțin a Cancan senzațional titlul, dar în cazul ăsta chiar este posibil să fie adevărat. De vreun an-doi încoace m-am transformat într-un supus credincios al bisericii Photos după Google. M-a convertit imediat ce au trecut la stocare gratuită nelimitată*.

*pentru poze de maxim 16 megapixeli (4920 x 3264 rezoluție) și video full HD.

În momentul ăla am luat și am uploadat toate pozele pe care le aveam în calculator și am scăpat astfel de o grijă. Sunt la ei pe servere și șansele să le piardă sunt semnificativ mai mici decât să le pierd eu.

De atunci, toate pozele de pe telefon sunt puse automat în Google Photos de fiecare dată când mă conectez la un wireless. Lucru care s-a dovedit util când am avut un accident cu bicicleta care m-a dus la urgențe și telefonul pe tărâmuri mai bune.

Pozelor din camera foto le fac backup pe desktop la vreo 2 săptămâni. Am și noroc că ea are fix 16 mp așa că n-am niciun stres că pierd calitate la upload. Așa am strâns câteva mii de poze pe care pot …

Era un bar mișto, dar problema era că mai venea și patronul...

Știți barul ăla făcut de patron în momentul în care a ajuns la 40 de ani și i-a dat cu virgulă bucket listul? Nu? Hai să vă zic cum stă treaba. Toată viața a visat să își deschidă un bar, dar n-a avut timp/bani/motivare. Asta până de curând când s-a dus ca berbecul.

L-a deschis. E mic, simpatic, are un specific bine delimitat, a mers chiar bine la început, dar acum începe să scârțâie. Și ăsta nu înțelege de ce. De ce în fiecare lună vin din ce în ce mai puțini clienți și încasează tot mai pe negativ.

Păi problema majoră e că patronul și-a dorit bar, dar nu și clienți. Am fost în vreo câteva locuri din astea unde noi îl deranjam pe patron. Omul era cu paharul de vin în față, cu gașca de prieteni și cu muzica la maxim. Erau pe distracție și trebuia să o mai pună pe pauză să ne aducă meniurile, să dea muzica mai încet, să ne aducă băutura și la final să ne ia banii.

Omul nu avea chef de noi, chiar dacă eram singurii plătitori de consumație din bar. N-ai cum să ceri prietenilor bani pe c…

Invazia de primăvară a berilor nepasteurizate: Azuga și Timișoreana

Începutul ăsta de 2017 este unul interesant pe zona berilor puțin mai speciale. Nu știu dacă e de la amenințarea berilor craft sau pur și simplu au zis că e momentul să vină cu ceva nou, dar plaja de beri mai altfel s-a mărit consistent în câteva săptămâni.

Primul brand care a făcut pasul a fost Timișoreana cu a lor nepasteurizată, bere pe care am avut ocazia să o încerc destul de rapid după ce au lansat-o cu mare tam-tam. Vă zic sincer că nu m-a dat pe spate. A fost altfel, poate chiar mai bună decât cea normală, dar n-a fost o diferență de la cer la pământ. Poate a contat și faptul că am încercat-o doar la doză și sticlă, nu la butoi cum e lăsată a 11-a poruncă din moși-strămoși.

Oricum ar fi, a fost ok pentru segmentul respectiv de preț. E important acest aspect pentru că de multe ori am văzut comparații absurde între beri affordable, ca să nu le zic ieftine, și beri speciale care costau de 2-3-5 ori mai mult. Nu poți să faci o astfel de comparație și să nu te aștepți să îți iei o…

Prima tentativă de fotografiat insecte cu un Panasonic LX100

Pentru că tot era cald și frumos sâmbătă, am zis să dau o fugă prin Grădina Botanică să văd dacă e rost de ceva de fotografiat. N-am găsit nimic special și cred că am văzut flori mai frumoase pe la florăriile de pe stradă, dar a fost liniștitor și plăcut.

Aveam filtrul de macro la mine (Raynox 250 pentru cei interesați) și am zis să surprind niște poze din alea super mișto cu insecte. Brusc am căpătat un nou respect pentru cei care fac asta profesional. După ore de stat aplecat, chircit și bătut în cap de un soare mult prea călduros pentru perioada asta, rezultatele sunt din categoria meh. 

Ce urmează mai jos nu este o selecție, sunt aproape toate pozele care mi-au ieșit cât de cât în focus. În rest, zeci de cadre în care nu se înțelegea nimic sau insecta plecase de mult. Este greu pentru cineva ce n-a avut nicio tangență cu insectele până acum să facă asta bine din prima. Nu le știu comportamentul și după prima oră aveam senzația că sunt peste tot mine - deși doar mintea avea chef d…

Ieri le-am arătat Bucureștiul celor 5 noi beri aduse în România de URBB

De două zile timeline-ul meu s-a umplut de bloggeri care primiseră pachetul din imagine. Poze din toate unghiurile, selfie-uri, nebunie. Eu cred că am primit ultimul lădița care avea frumos atașat următorul mesaj: "Descoperă Europa cu berea care ți se potrivește! #beertrip", așa că presiunea a fost maximă.

Eu ce fel de poză pot să pun ce deja n-a fost făcută de ceilalți? Pe drumul spre casă, ajutat și de constituția specifică de blogger ce trebuia să care 6 kilograme, mi-am zis să fiu o gazdă primitoare și să le arăt celor 5 beri noi o fărâmă de București.

Și pentru că tot zic de ele, dar nu le-am numit, acestea sunt: Grimbergen Ambreé, Kronenbourg 1664 Blanc, Angelo Poretti 4 Luppoli Original, Angelo Poretti 5 Luppoli Bock Chiara și Angelo Poretti 6 Luppoli Bock Rossa.

Alături de ele au fost două mutat aici de ceva vreme: Guinness și Weihenstephaner Hefe Weissbier.

Rezultatul este mai jos.














Studiu de caz: va uita lumea de pasagerul târât din avionul United Airlines?

Am print screen-ul ăsta de câteva zile și m-am abținut să scriu pe blog că mi-am zis că nu interesează pe nimeni vria în care s-a dus subreddit-ul /r/videos după cazul UA. Pentru cine nu știe, povestea e cam așa:

Un zbor a fost supra-rezervat și oamenii erau deja în avion au rugat voluntari care să ia următorul zbor în schimbul unei recompense materiale. Nimeni n-a dorit așa că au ales random 4 oameni care să coboare. Unul s-a încăpățânat și n-a vrut. A venit oamenii de la security și l-au forțat să coboare cu scandal, târât printre pasageri și aparent cu niște sânge la vedere pe fața pasagerului. În toată chestia asta cineva a filmat și a pus pe Internet.

Din momentul ăla lucrurile au luat-o razna. A ajuns unul dintre cele mai vizionate thread-uri pe de subredditul respectiv la care mai bine 15 milioane de utilizatori sunt abonați. După câteva ore thread-ul a fost șters că nu respecta o regula internă care interzicea video-uri cu și despre violență. După această "încercare de m…

Arhanghelul Raul - o carte cât un drum cu trenul București - Brașov

Cred că rămăsesem ultimul blogger care n-a citit cartea lui Ovidiu. Am mai avut tentative anul ăsta, dovadă stă și poza de mai sus din Bansko, dar cumva a nu s-au aliniat astrele. Ei bine, weekend-ul trecut am dat o fuga până în Brașov cu trenul și am luat cartea cu mine.

A mers brici și în 2 ore 42 era deja isprăvită. Fix cât i-a luat trenului să ajungă în Brașov. O coincidență stranie având în vedere acțiunea cărții: nașii de pe tren care formează o organizație secretă care apără lumea de ființe venite din alte dimensiuni.

Unele voci ar spune că e un fel de conspirație. Că n-are cum să pice fix pe fix așa fără să fie un sâmbure de adevăr. Cert e că nașul m-a văzut citind cartea și n-a schițat niciun gest. Deci cu siguranță e bazată pe fapte reale.

Cartea e bună și m-a făcut să râd de câteva ori cu voce tare. Mă rog, pufnit în sinea mea, dar cam același lucru. A contat și foarte mult faptul că am citit-o în tren, dar fiecare doarme așa cum își așterne.

Înainte să scriu asta am citit…

Bartender România - Gala!

Despre Bartender România am povestit puțin într-un articol mai vechi și voi rezuma cumva ce am scris că unii oameni sunt leneși: este un reality show cu experți în mixologie pentru că nu pot să le spun barmani. În primul rând pentru că sunt mai bine îmbrăcați și au un talent vast superior de a amesteca băuturi în licori delicioase, fața de un barman obișnuit.

Eh. Aseară a fost finala proiectului ce a durat aproape un an și am fost și eu prezent acolo. Chiar dacă primele poze lasă impresia că am spionat din exterior, m-au primit așa average cum eram îmbrăcat.


Odată intrat, m-am simțit ca la o veritabilă petrecere demnă de orice spion britanic cu prefix scurt din 3 cifre. Domnișoare îmbrăcate în rochii de seară ce te scanau rapid și decideau imediat dacă te vor băga sau nu în seamă, domni la patru ace ce erau preocupați de a vorbi business în cuvinte codate și experți în mixologie care abia așteptau să le ceri ceva care să îi pună în încurcătură - măcar așa de ochii lumii.

N-am fost eu…

Hiro Sushi - un nou sushi place pe Dorobanți

Dorobanți a ajuns cumva să fie inima japoneză a capitalei. Este puțin ironic având în vedere cât de certate sunt majoritatea restaurantelor cu peștele proaspăt, dar nevoia hipstărească a făcut ca pe o o distanță de jumătate de kilometru să găsești acum vreo 4 restaurante japoneze.

Hiro Sushi e cel mai nou dintre ele pentru că ieri a fost deschiderea oficială și pentru că am fost și eu la deschidere. Cunoscătorii în ale sushiului îmi vor da peste bot și se vor jura că el e deschis de vreo 2 luni și aici n-aș putea să îi contrazic. Eu abia aseară am aflat de el.

Locul este unul micuț, dar bine compartimentat. Se laudă cu până la 80 de locuri pentru evenimente și tind să îi cred că vor face față cu succes în organizarea lor. Întreg personalul a fost pe jeratic ieri cu platouri de sushi-uri pentru o mulțime impresionată de oameni și mâncarea a fost consecventă pe tot parcursul serii.

Se poziționeze ca un sushi place ce nu te face să plângi când nu e zi de salariu și asta se verifică ușor…

Hmmm, miroase a sectorul 4!

Aseară m-am trezit cu pliantul de mai sus în cutia poștală. Ceva despre o taxă de gunoi care se schimbă sau se adaugă, nu știam exact la ce se referă. Gunoiul nu este un lucru cu care îți bați capul când stai la bloc, pentru asta ai asociația de proprietari. Bun. Mă apuc să citesc.

Pliantul îmi zicea că în 6 zile, respectiv 5 zile de la scrierea acestui articol, asociația de proprietari nu va mai încheia contract cu operatorii de salubrizare, lucrul acesta revenind cumva asupra mea. Să merg să plătesc lunar. Să îmi cadă o plombă, asta îmi mai lipsea: drumuri lunare la Direcția de Taxe și Impozite. Ah, stai! Se poate plăti și online. Mai bine.

Buba începe să apară în partea a doua a pliantului:


Cu 5-6 zile înainte de intrarea în vigoare a acestei hotărâri, programul nu este conceput. Presupun că nu este conceput pentru că nu mi-a fost comunicat de urgență pe niciun canal - nu mai era niciun pliant în cutia poștală sau ceva la avizier.

Nu e motiv de îngrijorare. Cât de greu poate să fi…

Orice faci extrem în România e de două ori mai extrem ca în altă parte

Am văzut la viața mea destule video-uri cu rusnaci la pubertate care se cațără pe cele mai înalte clădiri din lume încât să văd cu alți ochi ce face băiatul ăsta. Nu zic că e ușor sau lipsit de pericole, dar nimic nu se compară cu hardcorismul românesc. Ăia nu s-au cățărat pe ceva făcut cu priceperea legendară a muncitorilor români din perioada comunismului. Perioadă care a născut și proverbialul "Las-o, bă, că merge așa!"

Mă uitam în video-ul de mai sus și am recunoscut clasicele tehnici de protecție a țevilor prin a pune o sticlă de plastic la capătul expus, peticirea găurilor din podea cu bucăți de tablă, izolarea firelor electrice cu scuipinol și în general mai orice îmbinare de metal ce se sfărâma sub atingerea titanică a lui Flaviu la o greutate 75 de kilograme.

Serios acum, lucrul care m-a impresionat în filmulețul de mai sus a fost coborârea. Aia mi-a dat emoții și câteva momente de "wtf? de ce ai face asta? uite cum arată totul". Totuși, am apreciat că vi…

Problema unui food truck făcut din pasiune e că nu se ia niciodată în serios

Sâmbătă am fost la aniversarea celor de la Ground Zero la Verde Stop - un loc ce a văzut de-a lungul timpului câteva street food festivals. Am ajuns regulamentar la 2, mi-am luat o bere și m-am tolănit regulamentar pe iarbă. Deja de la a 2-a bere au început șoriceii să danseze prin stomac așa că am făcut un tur al food truck-urilor prezente.

La BurgerVan timpul de așteptare era de peste 45 de minute, la Pește Pâine nici nu deschiseseră la aproape 3 ore de când începuse evenimentul, iar la Dianei 4 norocul a făcut să aibă gulașul făcut dinainte așa că puteai să mănânci pe loc. Nu zic că m-am resemnat, că au un gulaș bun, dar speram să bag niște cartofi prăjiți de la Pește Pâine.

Au deschis și ei jumătate de oră mai târziu și imediat s-a făcut o coadă care s-a împrăștiat repede. N-am înțeles de ce, dar mi-am zis că ăsta e momentul să merg să iau niște cartofi. Țeapă. Urmau să îi facă în 30 de minute după spusele lor. Mmda. Bine.


Am mai zăbovit ceva timp la niște vorbe și bere, dar am z…