Treceți la conținutul principal

Hiro Sushi - un nou sushi place pe Dorobanți

Poză furată cu nesimțire de la Radu Tudoroiu ce a fost mai prolific aseară și a și apucat să fotografieze mâncarea. 

Dorobanți a ajuns cumva să fie inima japoneză a capitalei. Este puțin ironic având în vedere cât de certate sunt majoritatea restaurantelor cu peștele proaspăt, dar nevoia hipstărească a făcut ca pe o o distanță de jumătate de kilometru să găsești acum vreo 4 restaurante japoneze.

Hiro Sushi e cel mai nou dintre ele pentru că ieri a fost deschiderea oficială și pentru că am fost și eu la deschidere. Cunoscătorii în ale sushiului îmi vor da peste bot și se vor jura că el e deschis de vreo 2 luni și aici n-aș putea să îi contrazic. Eu abia aseară am aflat de el.

Locul este unul micuț, dar bine compartimentat. Se laudă cu până la 80 de locuri pentru evenimente și tind să îi cred că vor face față cu succes în organizarea lor. Întreg personalul a fost pe jeratic ieri cu platouri de sushi-uri pentru o mulțime impresionată de oameni și mâncarea a fost consecventă pe tot parcursul serii.

Se poziționeze ca un sushi place ce nu te face să plângi când nu e zi de salariu și asta se verifică ușor când răsfoiești meniul de pe site site. Au și varietate pentru cei care nu sunt extrem de prietenoși cu peștele crud, dar piesele de rezistență sunt printre cele 50 de tipuri de sushi. Cei doi bucătari sunt școliți în arta asta prin Norvegia și Cipru, iar rezultatul este un sushi bun - cinstit - fără prea mult puf și background story hipstăresc.

#casăștiți

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

StarCraft Remastered se lansează la vara

Pe vremea mea, drama băieților de școala generală era că fetele din clasă nu prea se uitau la noi. Băieții de liceu erau pe radarul lor, iar noi practic nici nu existam. Lucrul ăsta s-a schimbat prin clasa a 8-a când toți ne-am înălțat și practic au început să se uite mai cu jind la noi, dar deja era prea târziu.

În '98 când se întâmpla asta, apăruse StarCraft și primele net cafe-uri de prin București, iar toată atenția noastră era captată de acest joc. În fiecare clipă din zi doar asta vorbeam: terrani, protoși și zergi.

StarCraft a fost pentru mine primul joc pe care l-am jucat vreodată în multiplayer. Nici nu aveam calculator acasă pe vremea aia, dar after school-ul îl petreceam în net cafe-uri - fie jucând, fie uitându-mă la alții cum se jucau.

Nu eram deloc bun la joc, îmi luam bătaie cu o precizie elvețiană. Poate și din cauză că singura strategie pe care o aplicam era să îmi fac turrele - câmpuri întregi de turrele, iar mârlanii mei de adversari veneau cu carriere invizibi…

Era un bar mișto, dar problema era că mai venea și patronul...

Știți barul ăla făcut de patron în momentul în care a ajuns la 40 de ani și i-a dat cu virgulă bucket listul? Nu? Hai să vă zic cum stă treaba. Toată viața a visat să își deschidă un bar, dar n-a avut timp/bani/motivare. Asta până de curând când s-a dus ca berbecul.

L-a deschis. E mic, simpatic, are un specific bine delimitat, a mers chiar bine la început, dar acum începe să scârțâie. Și ăsta nu înțelege de ce. De ce în fiecare lună vin din ce în ce mai puțini clienți și încasează tot mai pe negativ.

Păi problema majoră e că patronul și-a dorit bar, dar nu și clienți. Am fost în vreo câteva locuri din astea unde noi îl deranjam pe patron. Omul era cu paharul de vin în față, cu gașca de prieteni și cu muzica la maxim. Erau pe distracție și trebuia să o mai pună pe pauză să ne aducă meniurile, să dea muzica mai încet, să ne aducă băutura și la final să ne ia banii.

Omul nu avea chef de noi, chiar dacă eram singurii plătitori de consumație din bar. N-ai cum să ceri prietenilor bani pe c…

Ieri le-am arătat Bucureștiul celor 5 noi beri aduse în România de URBB

De două zile timeline-ul meu s-a umplut de bloggeri care primiseră pachetul din imagine. Poze din toate unghiurile, selfie-uri, nebunie. Eu cred că am primit ultimul lădița care avea frumos atașat următorul mesaj: "Descoperă Europa cu berea care ți se potrivește! #beertrip", așa că presiunea a fost maximă.

Eu ce fel de poză pot să pun ce deja n-a fost făcută de ceilalți? Pe drumul spre casă, ajutat și de constituția specifică de blogger ce trebuia să care 6 kilograme, mi-am zis să fiu o gazdă primitoare și să le arăt celor 5 beri noi o fărâmă de București.

Și pentru că tot zic de ele, dar nu le-am numit, acestea sunt: Grimbergen Ambreé, Kronenbourg 1664 Blanc, Angelo Poretti 4 Luppoli Original, Angelo Poretti 5 Luppoli Bock Chiara și Angelo Poretti 6 Luppoli Bock Rossa.

Alături de ele au fost două mutat aici de ceva vreme: Guinness și Weihenstephaner Hefe Weissbier.

Rezultatul este mai jos.