Treceți la conținutul principal

Invazia de primăvară a berilor nepasteurizate: Azuga și Timișoreana

Azuga Nepasteurizată

Începutul ăsta de 2017 este unul interesant pe zona berilor puțin mai speciale. Nu știu dacă e de la amenințarea berilor craft sau pur și simplu au zis că e momentul să vină cu ceva nou, dar plaja de beri mai altfel s-a mărit consistent în câteva săptămâni.

Primul brand care a făcut pasul a fost Timișoreana cu a lor nepasteurizată, bere pe care am avut ocazia să o încerc destul de rapid după ce au lansat-o cu mare tam-tam. Vă zic sincer că nu m-a dat pe spate. A fost altfel, poate chiar mai bună decât cea normală, dar n-a fost o diferență de la cer la pământ. Poate a contat și faptul că am încercat-o doar la doză și sticlă, nu la butoi cum e lăsată a 11-a poruncă din moși-strămoși.

Oricum ar fi, a fost ok pentru segmentul respectiv de preț. E important acest aspect pentru că de multe ori am văzut comparații absurde între beri affordable, ca să nu le zic ieftine, și beri speciale care costau de 2-3-5 ori mai mult. Nu poți să faci o astfel de comparație și să nu te aștepți să îți iei o sticlă în cap cum se întâmpla pe vremuri pe la Pirați în Vamă. Timișoreana Nepasteurizată costă undeva între 2.5 și 3 lei la raft așa că în zona aia rămâne comparația.

Recent am mai găsit o nepasteurizată, de data asta scoasă pe șestache, fără prea mult tam-tam, mă aștepta rușinată la raftul unui supermarket. Am apucat-o rapid pe ea și pe prietena ei de gât și la casă am fost duși. La casă surpriză: aventura asta de o noapte cu cele două blonde netemperate m-a costat aproape 12 lei. #scumpuț

Am ajuns acasă, am uitat de preț și le-am pus la răcit. Câteva ore mai târziu le-am și încercat. Altceva. Nu e ca și cum mai țineam minte ce gust avea Azuga clasică, dar Azuga Nepasteurizată a fost puțin sălbatică. Bună la gust și probabil gândită pentru hipsteri nostalgici, aș zice că aduce mai mult a bere craft decât a ceva făcut în România. Scriind asta, m-am ridicat de la calculator și am inspectat mai bine sticla.

Păi da mă băiete. Știam eu experiența nu mă înșeală. La fel ca berile craft românești care sunt făcute cu ingrediente din afară, Azuga Nepasteurizată e făcută în Germania. De aici și gustul altfel. Și până să o dăm în patriotism de canapea, hai să apreciem că brandul încă mai există. Că nu ajungea în pom dacă făceau cea mai bună licoare din univers.

Acestea fiind zise, vă sfătuiesc să încercați o Azuga Nepasteurizată. La raft e 5.88 lei, pe la terase am văzut că se învârte în jurul a 14 lei. E fix în zona de preț unde e bătaia între berile craft românești și berile speciale de import. Riscantă mișcarea, iar eu mai am nevoie de niște teste pentru a da un verdict final dacă are șanse sau nu să se impună în fața lor.

Hipsterilor o să le placă oricum că are etichetă frumoasă și scrie mare Azuga. Presimt că o să fie pe val în Eden.

Comentarii

  1. Incercat si eu zilele astea Timisoreana nepasteurizata si eu m-am declarat nedat pe spate, dar este totusi un pas in alta directie. Azuga n-am vazut, pe unde se gaseste? In alta ordine de idei mi se pare mie sau Zaganu a sarit de la 6 si un pic la aproape 9 lei?

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Nu știu, mai tot timpul luam Zăganul la 9-10 lei în bar. N-am acordat atenție la prețul la raft. Eu de exemplu am luat din Carrefour, dar cred că se găsește peste tot având în vedere că e făcută de SabMiller aka Ursus.

      Ștergere

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

StarCraft Remastered se lansează la vara

Pe vremea mea, drama băieților de școala generală era că fetele din clasă nu prea se uitau la noi. Băieții de liceu erau pe radarul lor, iar noi practic nici nu existam. Lucrul ăsta s-a schimbat prin clasa a 8-a când toți ne-am înălțat și practic au început să se uite mai cu jind la noi, dar deja era prea târziu.

În '98 când se întâmpla asta, apăruse StarCraft și primele net cafe-uri de prin București, iar toată atenția noastră era captată de acest joc. În fiecare clipă din zi doar asta vorbeam: terrani, protoși și zergi.

StarCraft a fost pentru mine primul joc pe care l-am jucat vreodată în multiplayer. Nici nu aveam calculator acasă pe vremea aia, dar after school-ul îl petreceam în net cafe-uri - fie jucând, fie uitându-mă la alții cum se jucau.

Nu eram deloc bun la joc, îmi luam bătaie cu o precizie elvețiană. Poate și din cauză că singura strategie pe care o aplicam era să îmi fac turrele - câmpuri întregi de turrele, iar mârlanii mei de adversari veneau cu carriere invizibi…

Era un bar mișto, dar problema era că mai venea și patronul...

Știți barul ăla făcut de patron în momentul în care a ajuns la 40 de ani și i-a dat cu virgulă bucket listul? Nu? Hai să vă zic cum stă treaba. Toată viața a visat să își deschidă un bar, dar n-a avut timp/bani/motivare. Asta până de curând când s-a dus ca berbecul.

L-a deschis. E mic, simpatic, are un specific bine delimitat, a mers chiar bine la început, dar acum începe să scârțâie. Și ăsta nu înțelege de ce. De ce în fiecare lună vin din ce în ce mai puțini clienți și încasează tot mai pe negativ.

Păi problema majoră e că patronul și-a dorit bar, dar nu și clienți. Am fost în vreo câteva locuri din astea unde noi îl deranjam pe patron. Omul era cu paharul de vin în față, cu gașca de prieteni și cu muzica la maxim. Erau pe distracție și trebuia să o mai pună pe pauză să ne aducă meniurile, să dea muzica mai încet, să ne aducă băutura și la final să ne ia banii.

Omul nu avea chef de noi, chiar dacă eram singurii plătitori de consumație din bar. N-ai cum să ceri prietenilor bani pe c…

Ieri le-am arătat Bucureștiul celor 5 noi beri aduse în România de URBB

De două zile timeline-ul meu s-a umplut de bloggeri care primiseră pachetul din imagine. Poze din toate unghiurile, selfie-uri, nebunie. Eu cred că am primit ultimul lădița care avea frumos atașat următorul mesaj: "Descoperă Europa cu berea care ți se potrivește! #beertrip", așa că presiunea a fost maximă.

Eu ce fel de poză pot să pun ce deja n-a fost făcută de ceilalți? Pe drumul spre casă, ajutat și de constituția specifică de blogger ce trebuia să care 6 kilograme, mi-am zis să fiu o gazdă primitoare și să le arăt celor 5 beri noi o fărâmă de București.

Și pentru că tot zic de ele, dar nu le-am numit, acestea sunt: Grimbergen Ambreé, Kronenbourg 1664 Blanc, Angelo Poretti 4 Luppoli Original, Angelo Poretti 5 Luppoli Bock Chiara și Angelo Poretti 6 Luppoli Bock Rossa.

Alături de ele au fost două mutat aici de ceva vreme: Guinness și Weihenstephaner Hefe Weissbier.

Rezultatul este mai jos.