Treceți la conținutul principal

Invazia de primăvară a berilor nepasteurizate: Azuga și Timișoreana

Azuga Nepasteurizată

Începutul ăsta de 2017 este unul interesant pe zona berilor puțin mai speciale. Nu știu dacă e de la amenințarea berilor craft sau pur și simplu au zis că e momentul să vină cu ceva nou, dar plaja de beri mai altfel s-a mărit consistent în câteva săptămâni.

Primul brand care a făcut pasul a fost Timișoreana cu a lor nepasteurizată, bere pe care am avut ocazia să o încerc destul de rapid după ce au lansat-o cu mare tam-tam. Vă zic sincer că nu m-a dat pe spate. A fost altfel, poate chiar mai bună decât cea normală, dar n-a fost o diferență de la cer la pământ. Poate a contat și faptul că am încercat-o doar la doză și sticlă, nu la butoi cum e lăsată a 11-a poruncă din moși-strămoși.

Oricum ar fi, a fost ok pentru segmentul respectiv de preț. E important acest aspect pentru că de multe ori am văzut comparații absurde între beri affordable, ca să nu le zic ieftine, și beri speciale care costau de 2-3-5 ori mai mult. Nu poți să faci o astfel de comparație și să nu te aștepți să îți iei o sticlă în cap cum se întâmpla pe vremuri pe la Pirați în Vamă. Timișoreana Nepasteurizată costă undeva între 2.5 și 3 lei la raft așa că în zona aia rămâne comparația.

Recent am mai găsit o nepasteurizată, de data asta scoasă pe șestache, fără prea mult tam-tam, mă aștepta rușinată la raftul unui supermarket. Am apucat-o rapid pe ea și pe prietena ei de gât și la casă am fost duși. La casă surpriză: aventura asta de o noapte cu cele două blonde netemperate m-a costat aproape 12 lei. #scumpuț

Am ajuns acasă, am uitat de preț și le-am pus la răcit. Câteva ore mai târziu le-am și încercat. Altceva. Nu e ca și cum mai țineam minte ce gust avea Azuga clasică, dar Azuga Nepasteurizată a fost puțin sălbatică. Bună la gust și probabil gândită pentru hipsteri nostalgici, aș zice că aduce mai mult a bere craft decât a ceva făcut în România. Scriind asta, m-am ridicat de la calculator și am inspectat mai bine sticla.

Păi da mă băiete. Știam eu experiența nu mă înșeală. La fel ca berile craft românești care sunt făcute cu ingrediente din afară, Azuga Nepasteurizată e făcută în Germania. De aici și gustul altfel. Și până să o dăm în patriotism de canapea, hai să apreciem că brandul încă mai există. Că nu ajungea în pom dacă făceau cea mai bună licoare din univers.

Acestea fiind zise, vă sfătuiesc să încercați o Azuga Nepasteurizată. La raft e 5.88 lei, pe la terase am văzut că se învârte în jurul a 14 lei. E fix în zona de preț unde e bătaia între berile craft românești și berile speciale de import. Riscantă mișcarea, iar eu mai am nevoie de niște teste pentru a da un verdict final dacă are șanse sau nu să se impună în fața lor.

Hipsterilor o să le placă oricum că are etichetă frumoasă și scrie mare Azuga. Presimt că o să fie pe val în Eden.

Comentarii

  1. Incercat si eu zilele astea Timisoreana nepasteurizata si eu m-am declarat nedat pe spate, dar este totusi un pas in alta directie. Azuga n-am vazut, pe unde se gaseste? In alta ordine de idei mi se pare mie sau Zaganu a sarit de la 6 si un pic la aproape 9 lei?

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Nu știu, mai tot timpul luam Zăganul la 9-10 lei în bar. N-am acordat atenție la prețul la raft. Eu de exemplu am luat din Carrefour, dar cred că se găsește peste tot având în vedere că e făcută de SabMiller aka Ursus.

      Ștergere

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Și au trăit fericiți până la adânci bătrâneți și nici unul n-a învățat vreodată să gătească

Am o chestie care mă bâzâie recent: oamenii care nu știu să gătească și se laudă cu asta. Sunt mândri și înfumurați de această realizare. Parcă sunt mai buni decât noi ăștia fraierii care ne mai băgam ocazional mâinile prin ulei și grăsimi de animal. Și mă uit la ei și mai că îmi vine să le zic că sunt niște idioți.

Este imposibil să zici că nu știi să gătești. Aaah. Majoritatea tentativelor s-au terminat cu ceva ce nu putea să fie mâncat? Se întâmplă și data viitoare o să iasă mai bine că ai tras niște învățăminte. Dar de aici până la a te alinta și lăuda că nu tu nu știi să faci nimic - e drum lung.

Pui niște ulei în tigaie, arunci o mână de cartofi în uleiul încins, îi învârți până sunt galbeni-maronii - ai cartofi prăjiți. Spargi două ouă deasupra și le amesteci preț de câteva secunde până au aceeași culoare cu cartofii - bum! cartofi prăjiți cu omletă. Hai dă-o dracu că nu e greu.

Dacă ai mâncat vreodată mâncare gătită, șansele sunt de vreo 75% să o poți reproduce doar amestecân…

Carrier has arrived: Starcraft Remastered

Când prin martie anunțam că cei de la Blizzard vor scoate în vară Starcraft Remastered, același joc ca acum 19 cu o grafică mai buna, trebuie să recunosc că m-am bucurat ca o școlăriță. Primul meu joc pe care l-am jucat vreodată în multiplayer urma să primească o a doua șansă.

Ier s-a lansat pentru cei cu precomandă, nu îmi dau seama exact ce înseamnă asta, dar cert e că azi de dimineață am băgat un meci. Și cum mai bine să testez dacă Remastered-ul ăsta mă poartă pe rush-ul nostalgiei dacă nu cu un free for all vs 7 calculatoare pe Big Game Hunter?

A fost o nebunie, mă jur! Este fix același lucru ca acum aproape 20 de ani. A durat o eternitate să scot toate cele 7 calculatoare, 45 de minute la vârsta asta se simt altfel ca la 12-13 ani, dar a meritat! M-am simțit ca în '98 în acel net cafe mucegăit de pe lângă generală unde aveai experții în spatele tău care își dădeau cu părerea ce ar trebui și ce n-ar trebui să faci. #dăsătetreceu

Strategia aplicată a fost cea clasică care mie…

Povești adevărate: cum am m-am transformat din impostor în expert... de multifuncționale

Povestea este destul de amuzantă și cumva pleacă de la zicala corporatistă "Spune-mi câți oameni se pot uita în ecranul tău de la muncă ca să îți spun cât de nou ești în firmă". Ghinionul de neșansă a făcut ca vreo 2 ani să fiu poziționat fix în punctul cel mai traficat din open space: lângă multifuncționala ce deservea 60+ oameni.

Vrând, nevrând, toată lumea ajungea cel puțin odată pe săptămână la monstruozitatea mecanică de un metru jumătate înălțime ce ocazional mai dădea și gherle. Se uitau lung la ea, apăsau niște butoane cu vizibilă disperare și apoi se întorceau spre mine să mă întrebe dacă știu ce are de nu merge.

Acum ca să înțelegeți puțin nivelul meu expertiză în multifuncționale, trebuie să spun că până să ajung la jobul ăsta aveam o medie de o foaie printată pe an, iar asta nu este exagerare. De scanat nici nu are rost să zic ceva pentru că nu cred că am avut ocazia să fac asta înainte. Practic am putea spune că aveam atât de multă experiență în subiectul acest…