Treceți la conținutul principal

O probă pe care aș vrea să o văd la show-urile de gătit: fă preparatul ăsta de 5 ori la fel


Când vine vorba de masa de prânz, sunt aventuros ca o găină. M-am obișnuit cu ideea că nu o să fiu dat pe spate de nimic ce aș putea să găsesc în meniurile de prânz ale restaurantelor din jurul biroului, iar când comand vreau doar să mănânc ceva decent care să îmi țină de foame.

N-am așteptări prea mari și tocmai de asta am refuzat cu stoicism să mă agit. Masa de prânz este o necesitate, nu o incursiune culinară. Așa că nu de puține ori s-a întâmplat să mănânc același lucru în fiecare zi din același loc pe durate îndelungate de timp. Chiar și câte o lună-două. Cineva din afară ar putea să zică chiar obsesiv, dar de fapt e vorba de lene și comoditate.

Toate ar fi bine și frumoase dacă profesioniștii bucătăriilor ar putea să fie constanți în ceea ce prepară. Nu vorbesc de mici variațiuni, ci de schimbări de-a dreptul radicale. Nu ai cum azi să îmi dai cantitatea X de mâncare, iar mâine să îmi dai jumătate. Azi faci preparatul Y cu morcovi și mâine îl faci cu țelină. Sau în loc în loc de carne de pui îmi dai de porc.

Nici nu mai vorbesc despre situațiile în care platingul nici nu se apropie de cel "obișnuit" sau atunci când carnea e mult mai bine făcută spre foarte bine, are mult mai mult din ingredientul Z sau nimic din altul. Astea sunt de la sine înțelese și cumva acceptat tacit.

Cu cât mâncarea e mai ușor de preparat cu atât o să o greșească mai mult. Puteam să jur până acum câțiva ani că nu ai cum să iei bani din gătit în România, ca să nu zic că ești bucătar sau mai nou chef, și să reușești să strici o ceafă de porc sau un șnițel cu cartofi prăjiți, dar mai mulți prieteni mi-au povestit întâmplări horror-amuzante pe subiectul ăsta.

Și se încăpățânează să gătească în continuare și nu le zice nimeni: băi băiete, dacă nu ești în stare să ții minte rețeta, pune-o pe o hârtie împreuna cu o poză cu preparatul final. Nu arată așa, nu o servești. La 3 preparate pe care nu le servești îți iei un făcăleț pe cocoașă. La 10 un șut în fund pe ușa deschisă. Aventura ta s-a încheiat. Predă tunica și apucă-te de altceva.

Ce rost are să te chinui inutil? Este evident că nu ești bun, că nu îți place - că altfel mă gândesc că depuneai puțin efort și în mod cert nu ești plătit atât de bine că altfel poate te motivai să faci asta pentru bani. De ce mai stai?

Singurii care au înțeles asta sunt șaormarii. Poți să mănânci 2 ani mai târziu și tot același gust și formă are. Binecuvântați să fie. Ei sunt adevărații eroi al sistemului culinar român!

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Avem sute de mii de abonați, dar ce le vindem?

Săptămâna trecută am fost la prezentarea studiului InfluenceMe: A 360 Perspective on Romanian Influencers (comunicat de presa & infografic) unde prin spatele sălii se mustăcea când se vorbea de sutele de mii de views, afișări și abonați pe care influențatorii autohtoni le au. Nu pentru că e ceva în neregulă cu aceste cifre, ci pentru că grosul acestor cifre reprezintă o generație căreia îi este greu să vinzi ceva.

Azi de dimineață un reportaj de pe Pro Tv vorbea despre procentul de 23% dintre tinerii între 20 și 24 de ani care preferă să nu își continue studiile sau să nu se angajeze pentru că le este mai comod să stea pe ajutoare de la stat sau pe banii părințiilor.

Cred că acum o lună vedeam pe Facebook pe un prieten care se plângea de al 3-lea caz de tânăr care a renunțat la job în prima zi de muncă și încerca să înțeleagă ce naiba era în capul lor de au cedat atât de repede mai ales că job-ul era în zona de IT.

Pui toate astea cap la cap și începi să îți faci griji ca om de m…

Mirajul legumelor și fructelor de la țăran

Dacă te-ai uita în gura Internetului, ai putea să te juri că nu există legumă mai bună ca cea de la țăran. Că ăla o crește cum se făcea odinioară - cu mâinile și multă trudă - și cel mai probabil bio pentru că nivelul de tehnologizare se știe că e la nivelul Marii Uniri. Ajută și că o mână de hipsteri s-au apucat de agricultură și acum vând roșii cu povești demne de Oscaruri.

Problema e că realitatea stă puțin diferit. E mai scump la țărani și legumele nu prea sunt demne de pozat pe Instagram. Și nici n-au tot timpul quinoa. Și parcă au și program scurt și nu îi găsești la 10 seara. Și parcă îți aduci aminte că ai găsit niște viermi în cireșele alea luate anul trecut. Și parcă nici nu ai chef de conversație și tocmeală. Și multe alte scuze.

Gustul diferit nu îl contest, deși dacă e să fiu sincer diferență e doar între legumele românești vs cele străine, iar aia e lesne de explicat prin climă, sol și soiuri diferite. Nu sunt absurd și înțeleg că e vorba de produse diferite, mai ales i…

Cifrele primelor 3 săptămâni cu un cățel

Pentru că tot mă luase puțin la mișto Vali că mi-am luat câine pentru like-uri și engagement pe rețelele sociale, m-am gândit să aștern pe blog niște numere referitoare la ce înseamnă să îți iei un câine.

Poate ajută pe careva, poate nu - este un exercițiu interesant.

Costul inițial: cumpărat câine și niște basic stuff pe care să le aibă prin casă (mâncare pentru aproximativ 2 luni, pătură, țarc, castroane și pad-uri pe care să își facă nevoile): 3588 RON. O bună parte din costul ăsta reprezintă costul de achiziție în sine care poate să varieze în funcție de unde iei câine. Ca idee - diferența de preț între o canisă din Timișoara și una din București este de 1835 RON.

Costul cu entertainment pentru câine - jucărele, lesă și zgardă: 323 RON. Eu aici am avut noroc cu un prieten care mi-a dat o mulțime de prostioare care le-au rămas mici câinilor lui. În funcție de unde iei jucăriile respective, prețul poate să crească vertiginos. Când vine vorba de lesă și zgardă vă recomand să fiți zg…