Treceți la conținutul principal

Studiu de caz: va uita lumea de pasagerul târât din avionul United Airlines?


Am print screen-ul ăsta de câteva zile și m-am abținut să scriu pe blog că mi-am zis că nu interesează pe nimeni vria în care s-a dus subreddit-ul /r/videos după cazul UA. Pentru cine nu știe, povestea e cam așa:

Un zbor a fost supra-rezervat și oamenii erau deja în avion au rugat voluntari care să ia următorul zbor în schimbul unei recompense materiale. Nimeni n-a dorit așa că au ales random 4 oameni care să coboare. Unul s-a încăpățânat și n-a vrut. A venit oamenii de la security și l-au forțat să coboare cu scandal, târât printre pasageri și aparent cu niște sânge la vedere pe fața pasagerului. În toată chestia asta cineva a filmat și a pus pe Internet.

Din momentul ăla lucrurile au luat-o razna. A ajuns unul dintre cele mai vizionate thread-uri pe de subredditul respectiv la care mai bine 15 milioane de utilizatori sunt abonați. După câteva ore thread-ul a fost șters că nu respecta o regula internă care interzicea video-uri cu și despre violență. După această "încercare de mușamalizare" sau o respectare "prea strică a regulilor" lucrurilor au luat-o o întorsătură interesantă.

Practic timp de aproape 2 zile toate video-urile share-uite acolo erau despre United Airlines. Ce se vede în poză este doar cam jumătate din prima pagină cu cele populare subiecte. Mai erau vreo 6 pagini în coadă. Rapid s-a trezit și restul de Internet și a început să plouă cu share-uri și articole scrise pe subiect - motiv pentru care m-am și abținut.

Am făcut asta până când am citit postarea lui Hoinaru care ridică o problemă interesantă: oamenii în două săptămâni vor uita despre incident și lucrurile se vor întoarce la normal pentru companie. Nu sunt de acord cu asta. Poate dacă era despre cine știe ce situație specială din nu știu ce colț uitat de lume, poate.

Îmi bazez această supoziție pe două considerente:

Cine nu știa nimic despre United Airline o să își aducă aminte doar asta. Incidentul o să fie un fel de Hagi, Nadia și Dracula al lor. Nu știu ce logo are firma, pe unde zboară sau ce servicii oferă, dar cu siguranță știu că iese cu bătaie dacă nu vreau să mă dau jos din avionul pentru că deja au supra rezervat locul meu. O să mă facă să mă gândesc de două ori prima oară când voi avea ocazia să zbor cu ei și aici intrăm în al doilea considerent.

Dacă aș fi american, știu despre ce mănâncă și aș avea ocazia să zbor cu ei, mi-ar rămâne în minte că în loc să ajung acasă de sărbători la părinți și prieteni, e posibil să îmi iau niște bătaie și să petrec sărbătorile în aeroport. Nu e o șansă mare, dar e suficient cât să mă întreb dacă aș vrea să mă risc.

Chiar dacă gândul ăsta îmi trece o fracțiune de secundă prin cap, cred că e suficient să privesc cu alți ochi alternativele. Că doar de o urmă de îndoială e suficient pentru a schimba.

Oricum lucrurile se vor schimba acum dacă băiatul câștigă o mică avere. Păi cine se va mai ridica acum pentru 4-800 de dolari când cu puțin show și sânge poți câștiga milioane? Exact. O să fie mai greu să supra-rezerve cursele și asta se va vedea la portofel. Mai mult sau mai puțin.

Deja s-a văzut la portofel în momentul în care acțiunile le-au scăzut în prima zi cu aproape 800 de milioane de dolari. Azi-ieri și-au mai revenit, dar tot înseamnă o pierdere de aproape 225 milioane. Nu e chiar mărunțiș pentru acționari.

Oricum, fie că vorbim de varianta lui Alex sau de a mea, timpul o să ne arate exact ce se va întâmpla. Tocmai de asta îmi pun acum un reminder peste 6 și 12 luni să văd dacă cumva i-a afectat cumva incidentul de acum câteva zile. Dacă nu sunt prea leneș o să și pun ceva pe blog.

#pemaitârziu

Comentarii

  1. Mai e o mentiune. Nici macar nu a fost supra-rezervat, au decis in ultimul moment ca au nevoie de 4 membri ai echipajului pentru o conexiune in alta parte.

    Si-au rezolvat problemele interne pe spatele pasagerilor care au platit.

    RăspundețiȘtergere

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

StarCraft Remastered se lansează la vara

Pe vremea mea, drama băieților de școala generală era că fetele din clasă nu prea se uitau la noi. Băieții de liceu erau pe radarul lor, iar noi practic nici nu existam. Lucrul ăsta s-a schimbat prin clasa a 8-a când toți ne-am înălțat și practic au început să se uite mai cu jind la noi, dar deja era prea târziu.

În '98 când se întâmpla asta, apăruse StarCraft și primele net cafe-uri de prin București, iar toată atenția noastră era captată de acest joc. În fiecare clipă din zi doar asta vorbeam: terrani, protoși și zergi.

StarCraft a fost pentru mine primul joc pe care l-am jucat vreodată în multiplayer. Nici nu aveam calculator acasă pe vremea aia, dar after school-ul îl petreceam în net cafe-uri - fie jucând, fie uitându-mă la alții cum se jucau.

Nu eram deloc bun la joc, îmi luam bătaie cu o precizie elvețiană. Poate și din cauză că singura strategie pe care o aplicam era să îmi fac turrele - câmpuri întregi de turrele, iar mârlanii mei de adversari veneau cu carriere invizibi…

Ieri le-am arătat Bucureștiul celor 5 noi beri aduse în România de URBB

De două zile timeline-ul meu s-a umplut de bloggeri care primiseră pachetul din imagine. Poze din toate unghiurile, selfie-uri, nebunie. Eu cred că am primit ultimul lădița care avea frumos atașat următorul mesaj: "Descoperă Europa cu berea care ți se potrivește! #beertrip", așa că presiunea a fost maximă.

Eu ce fel de poză pot să pun ce deja n-a fost făcută de ceilalți? Pe drumul spre casă, ajutat și de constituția specifică de blogger ce trebuia să care 6 kilograme, mi-am zis să fiu o gazdă primitoare și să le arăt celor 5 beri noi o fărâmă de București.

Și pentru că tot zic de ele, dar nu le-am numit, acestea sunt: Grimbergen Ambreé, Kronenbourg 1664 Blanc, Angelo Poretti 4 Luppoli Original, Angelo Poretti 5 Luppoli Bock Chiara și Angelo Poretti 6 Luppoli Bock Rossa.

Alături de ele au fost două mutat aici de ceva vreme: Guinness și Weihenstephaner Hefe Weissbier.

Rezultatul este mai jos.














Era un bar mișto, dar problema era că mai venea și patronul...

Știți barul ăla făcut de patron în momentul în care a ajuns la 40 de ani și i-a dat cu virgulă bucket listul? Nu? Hai să vă zic cum stă treaba. Toată viața a visat să își deschidă un bar, dar n-a avut timp/bani/motivare. Asta până de curând când s-a dus ca berbecul.

L-a deschis. E mic, simpatic, are un specific bine delimitat, a mers chiar bine la început, dar acum începe să scârțâie. Și ăsta nu înțelege de ce. De ce în fiecare lună vin din ce în ce mai puțini clienți și încasează tot mai pe negativ.

Păi problema majoră e că patronul și-a dorit bar, dar nu și clienți. Am fost în vreo câteva locuri din astea unde noi îl deranjam pe patron. Omul era cu paharul de vin în față, cu gașca de prieteni și cu muzica la maxim. Erau pe distracție și trebuia să o mai pună pe pauză să ne aducă meniurile, să dea muzica mai încet, să ne aducă băutura și la final să ne ia banii.

Omul nu avea chef de noi, chiar dacă eram singurii plătitori de consumație din bar. N-ai cum să ceri prietenilor bani pe c…