Treceți la conținutul principal

Studiu de caz: va uita lumea de pasagerul târât din avionul United Airlines?


Am print screen-ul ăsta de câteva zile și m-am abținut să scriu pe blog că mi-am zis că nu interesează pe nimeni vria în care s-a dus subreddit-ul /r/videos după cazul UA. Pentru cine nu știe, povestea e cam așa:

Un zbor a fost supra-rezervat și oamenii erau deja în avion au rugat voluntari care să ia următorul zbor în schimbul unei recompense materiale. Nimeni n-a dorit așa că au ales random 4 oameni care să coboare. Unul s-a încăpățânat și n-a vrut. A venit oamenii de la security și l-au forțat să coboare cu scandal, târât printre pasageri și aparent cu niște sânge la vedere pe fața pasagerului. În toată chestia asta cineva a filmat și a pus pe Internet.

Din momentul ăla lucrurile au luat-o razna. A ajuns unul dintre cele mai vizionate thread-uri pe de subredditul respectiv la care mai bine 15 milioane de utilizatori sunt abonați. După câteva ore thread-ul a fost șters că nu respecta o regula internă care interzicea video-uri cu și despre violență. După această "încercare de mușamalizare" sau o respectare "prea strică a regulilor" lucrurilor au luat-o o întorsătură interesantă.

Practic timp de aproape 2 zile toate video-urile share-uite acolo erau despre United Airlines. Ce se vede în poză este doar cam jumătate din prima pagină cu cele populare subiecte. Mai erau vreo 6 pagini în coadă. Rapid s-a trezit și restul de Internet și a început să plouă cu share-uri și articole scrise pe subiect - motiv pentru care m-am și abținut.

Am făcut asta până când am citit postarea lui Hoinaru care ridică o problemă interesantă: oamenii în două săptămâni vor uita despre incident și lucrurile se vor întoarce la normal pentru companie. Nu sunt de acord cu asta. Poate dacă era despre cine știe ce situație specială din nu știu ce colț uitat de lume, poate.

Îmi bazez această supoziție pe două considerente:

Cine nu știa nimic despre United Airline o să își aducă aminte doar asta. Incidentul o să fie un fel de Hagi, Nadia și Dracula al lor. Nu știu ce logo are firma, pe unde zboară sau ce servicii oferă, dar cu siguranță știu că iese cu bătaie dacă nu vreau să mă dau jos din avionul pentru că deja au supra rezervat locul meu. O să mă facă să mă gândesc de două ori prima oară când voi avea ocazia să zbor cu ei și aici intrăm în al doilea considerent.

Dacă aș fi american, știu despre ce mănâncă și aș avea ocazia să zbor cu ei, mi-ar rămâne în minte că în loc să ajung acasă de sărbători la părinți și prieteni, e posibil să îmi iau niște bătaie și să petrec sărbătorile în aeroport. Nu e o șansă mare, dar e suficient cât să mă întreb dacă aș vrea să mă risc.

Chiar dacă gândul ăsta îmi trece o fracțiune de secundă prin cap, cred că e suficient să privesc cu alți ochi alternativele. Că doar de o urmă de îndoială e suficient pentru a schimba.

Oricum lucrurile se vor schimba acum dacă băiatul câștigă o mică avere. Păi cine se va mai ridica acum pentru 4-800 de dolari când cu puțin show și sânge poți câștiga milioane? Exact. O să fie mai greu să supra-rezerve cursele și asta se va vedea la portofel. Mai mult sau mai puțin.

Deja s-a văzut la portofel în momentul în care acțiunile le-au scăzut în prima zi cu aproape 800 de milioane de dolari. Azi-ieri și-au mai revenit, dar tot înseamnă o pierdere de aproape 225 milioane. Nu e chiar mărunțiș pentru acționari.

Oricum, fie că vorbim de varianta lui Alex sau de a mea, timpul o să ne arate exact ce se va întâmpla. Tocmai de asta îmi pun acum un reminder peste 6 și 12 luni să văd dacă cumva i-a afectat cumva incidentul de acum câteva zile. Dacă nu sunt prea leneș o să și pun ceva pe blog.

#pemaitârziu

Comentarii

  1. Mai e o mentiune. Nici macar nu a fost supra-rezervat, au decis in ultimul moment ca au nevoie de 4 membri ai echipajului pentru o conexiune in alta parte.

    Si-au rezolvat problemele interne pe spatele pasagerilor care au platit.

    RăspundețiȘtergere

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Și au trăit fericiți până la adânci bătrâneți și nici unul n-a învățat vreodată să gătească

Am o chestie care mă bâzâie recent: oamenii care nu știu să gătească și se laudă cu asta. Sunt mândri și înfumurați de această realizare. Parcă sunt mai buni decât noi ăștia fraierii care ne mai băgam ocazional mâinile prin ulei și grăsimi de animal. Și mă uit la ei și mai că îmi vine să le zic că sunt niște idioți.

Este imposibil să zici că nu știi să gătești. Aaah. Majoritatea tentativelor s-au terminat cu ceva ce nu putea să fie mâncat? Se întâmplă și data viitoare o să iasă mai bine că ai tras niște învățăminte. Dar de aici până la a te alinta și lăuda că nu tu nu știi să faci nimic - e drum lung.

Pui niște ulei în tigaie, arunci o mână de cartofi în uleiul încins, îi învârți până sunt galbeni-maronii - ai cartofi prăjiți. Spargi două ouă deasupra și le amesteci preț de câteva secunde până au aceeași culoare cu cartofii - bum! cartofi prăjiți cu omletă. Hai dă-o dracu că nu e greu.

Dacă ai mâncat vreodată mâncare gătită, șansele sunt de vreo 75% să o poți reproduce doar amestecân…

Carrier has arrived: Starcraft Remastered

Când prin martie anunțam că cei de la Blizzard vor scoate în vară Starcraft Remastered, același joc ca acum 19 cu o grafică mai buna, trebuie să recunosc că m-am bucurat ca o școlăriță. Primul meu joc pe care l-am jucat vreodată în multiplayer urma să primească o a doua șansă.

Ier s-a lansat pentru cei cu precomandă, nu îmi dau seama exact ce înseamnă asta, dar cert e că azi de dimineață am băgat un meci. Și cum mai bine să testez dacă Remastered-ul ăsta mă poartă pe rush-ul nostalgiei dacă nu cu un free for all vs 7 calculatoare pe Big Game Hunter?

A fost o nebunie, mă jur! Este fix același lucru ca acum aproape 20 de ani. A durat o eternitate să scot toate cele 7 calculatoare, 45 de minute la vârsta asta se simt altfel ca la 12-13 ani, dar a meritat! M-am simțit ca în '98 în acel net cafe mucegăit de pe lângă generală unde aveai experții în spatele tău care își dădeau cu părerea ce ar trebui și ce n-ar trebui să faci. #dăsătetreceu

Strategia aplicată a fost cea clasică care mie…

Povești adevărate: cum am m-am transformat din impostor în expert... de multifuncționale

Povestea este destul de amuzantă și cumva pleacă de la zicala corporatistă "Spune-mi câți oameni se pot uita în ecranul tău de la muncă ca să îți spun cât de nou ești în firmă". Ghinionul de neșansă a făcut ca vreo 2 ani să fiu poziționat fix în punctul cel mai traficat din open space: lângă multifuncționala ce deservea 60+ oameni.

Vrând, nevrând, toată lumea ajungea cel puțin odată pe săptămână la monstruozitatea mecanică de un metru jumătate înălțime ce ocazional mai dădea și gherle. Se uitau lung la ea, apăsau niște butoane cu vizibilă disperare și apoi se întorceau spre mine să mă întrebe dacă știu ce are de nu merge.

Acum ca să înțelegeți puțin nivelul meu expertiză în multifuncționale, trebuie să spun că până să ajung la jobul ăsta aveam o medie de o foaie printată pe an, iar asta nu este exagerare. De scanat nici nu are rost să zic ceva pentru că nu cred că am avut ocazia să fac asta înainte. Practic am putea spune că aveam atât de multă experiență în subiectul acest…