Treceți la conținutul principal

Pe Baricade: un loc în centru ca terasele alea bune din Vamă de acum 10-20 ani


M-am aruncat când am zis 20 de ani pentru că eram prea afectat de pubertate pentru a merge în Vama Veche, dar e posibil ca să fie adevărat. Zic gândindu-mă cum a evoluat sau mai bine spus cum nu prea s-a schimbat locul ăsta de mai bine de 10-12 ani de când am început să îl frecventez. Da, cred că am fost de mai mult de 500 de ori la o bere pe baricade. 

Pentru mine și grupul meu de prieteni, Pe Baricade, a fost cafeneaua noastră din Friends sau restaurantul din Seinfeld. Locul ăla unde ne strângeam cu sfințenie în aproape fiecare zi de vară sau de iarnă. Zic a fost, pentru că între timp mulți dintre noi au părăsit proximitatea și întâlnirile ca altă dată se întâmplă mai rar.

Eh, de ce m-am trezit acum după mai bine de o căruță de ani să scriu pe blog despre terasa asta? Pentru că mi-am dat seama că în tot timpul ăsta nu i-am acordat un review cum trebuie și nici n-am mai scris de mult ceva demn de review-uri modeste.

Pe Baricade este o terasă modestă din toate punctele de vedere. Berea cred că e la același preț de mai bine de 5 ani, oamenii care o frecventează sunt tot ăia, locul nu este unul care ridică prea multe pretenții prin modul în care arată. Rar vezi vreo domnișoară pe tocuri care se împotmolește prin pietriș cu tocurile de 14 sau vreun hipster cu barba impecabilă.

În schimb, compensează prin muzică bună, atmosferă relaxantă și de petrecere, toleranță pentru oricine și orice, fie că încă e în căruț și cu scutece pe el sau în 4 labe și chef de mângâiat, mâncare buna și bere la prețuri de vacanță fără griji și fără bani. Nefiltrata e 7 lei, sticla de bere începe de la 6 lei și urcă până pe la 14 pentru alea mai speciale, iar pizza e în jur de 20 de lei și e numită câteodată de meseni cea mai bună pizza din București.

E un loc unde mă simt ca acasă și unde de câteva ori am ajuns și pe caiet - atât de mișto era atmosfera încât nu m-am vrut să pierd vreo clipă cât îmi lua să dau o fugă până acasă să mai iau niște bani.

E un loc unde am crescut atât eu cât și ceilalți clienți fideli. Câțiva acum vin cu copii când cu doar 7 ani în urmă stăteau până se închidea. Vremurile s-au mai schimbat, e adevărat, dar cumva Baricadele par să fii rămas la fel.

Și cu asta am încheiat pentru că mi s-a făcut poftă de bere și ei mai au ceva până deschid.

ps. Dacă mă vedeți p-acolo, dați un semn să ciocnim o bere. 

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Diablo 3: Rise of the Necromancer a ieșit fix cum trebuia să fie

Versiunea scurtă la ce vreau să zic este deja în titlu.

Versiunea lungă este că după vreo 2-3 ore jucate pot spune cu mâna pe inimă că îmi place necromanul mai mult decât jumătate din clasele din Diablo 3. Aduce destul de mult a ceea ce am jucat aproape obsesiv în Diablo 2 și lucrul ăsta nu poate decât să mă bucure. Nu la fel de mult ca anunțul unei versiuni remastered D2, dar p-acolo.

De fapt DLC-ul ăsta este atât de bine închegat încât singurul reproș pe care îl am este referitor la decizia de a aduce necromancerul în universul Diablo 3 printr-un DLC și nu o expansiune. Blizzard fiind printre puținele companii care ignoraseră modul ăsta de muls bani. Ei lucrau 2-3 ani, făceau o expansiune, îi trânteau un preț de 60 de euro și știam că am o grămadă de conținut de care pot să mă bucur.

Pachetul ăsta digital e relativ ieftin pentru un DLC, doar 15 euro, dar s-ar putea să fie primul dintr-o întreagă serie. Lucru care sincer nu mă coafează. Nu pentru că sunt scârțar, dar pentru că DLC-u…

Condimental de Calif vis a vis de Camera de Comerț

Când sfânta treime a rotisorului din Centrul Vechi s-a destrămat, atunci când Calif și Divan și-au luat tălpășița că erau în clădiri cu risc seismic, am trăit o adevărată dramă. Unde îmi voi rezolva eu poftele nocturne? Mai ales că și Dristorul de la Budapesta a făcut ceva pași spre Tineretului.

Cumva parcă toți s-au vorbit și m-au părăsit. Am mai încercat eu din când în când să îi mai vizitez pe la Iancului, Romană și Tineretului, dar de multe ori era peste mână. Trebuia să mă duc special pentru ei în zona aia, lucru care cam știrbea din pofta ad hoc a kebabului.

 Soarele a venit și pe strada mea. Acum vreo săptămână am văzut un Condimental de Calif la 2-3 minute de mine și n-am știut de unde să îl apuc că era închis și nu părea să fie operațional încă. Norocul mi-a surâs ca aseară să îl găsesc deschis și i-am trecut pragul cu emoția unul prichindel în prima zi de școală.


Am luat un Dill Kebab de vită, un Kebun și o limonadă. Un ce? Un Kebun - chestia din poza de mai sus: pui, humus…

Strongbow - de ceva vreme lansata si la noi in 3 sortimente

Lansarea efectiva a fost acum vreo 3-4 saptamani, dar am evitat sa scriu despre asta inainte sa o localizez offline intr-un supermarket. Oho si cat de greu a fost sa fac asta. Am vanat in Carrefour-ul si Mega Image-ul de la Piata Unirii de parca viata mea depindea de asta.

Cred ca m-ati vazut p-acolo. Cu ochii mijiti, eram cel nehotarat la raionul de beri de import. Ocazional faceam 13-14 si pe la cele cu arome si chiar pe la sucuri - de unde sa stiu unde naiba ar pune ei cidrul (mai are rost sa zic si de mere?).

Gata cu panica! intr-un tarziu au bagat si la mine in cartier cidru Strongbow.


Ce as putea sa zic despre Strongbow? Este un hard cider (4.5% alcool) si la noi in tara vine in trei variante: gold apple, red berries si elderflower. Gold e cel clasic de care probabil ai mai baut prin irish pub-uri, cel de soc nu este pentru toata lumea datorita aromei puternice, iar cel de fructe de padure pare o varianta mai domolita a unui Framboise.

Dupa ce am testat intensiv toate variantele…