Treceți la conținutul principal

Pe Baricade: un loc în centru ca terasele alea bune din Vamă de acum 10-20 ani


M-am aruncat când am zis 20 de ani pentru că eram prea afectat de pubertate pentru a merge în Vama Veche, dar e posibil ca să fie adevărat. Zic gândindu-mă cum a evoluat sau mai bine spus cum nu prea s-a schimbat locul ăsta de mai bine de 10-12 ani de când am început să îl frecventez. Da, cred că am fost de mai mult de 500 de ori la o bere pe baricade. 

Pentru mine și grupul meu de prieteni, Pe Baricade, a fost cafeneaua noastră din Friends sau restaurantul din Seinfeld. Locul ăla unde ne strângeam cu sfințenie în aproape fiecare zi de vară sau de iarnă. Zic a fost, pentru că între timp mulți dintre noi au părăsit proximitatea și întâlnirile ca altă dată se întâmplă mai rar.

Eh, de ce m-am trezit acum după mai bine de o căruță de ani să scriu pe blog despre terasa asta? Pentru că mi-am dat seama că în tot timpul ăsta nu i-am acordat un review cum trebuie și nici n-am mai scris de mult ceva demn de review-uri modeste.

Pe Baricade este o terasă modestă din toate punctele de vedere. Berea cred că e la același preț de mai bine de 5 ani, oamenii care o frecventează sunt tot ăia, locul nu este unul care ridică prea multe pretenții prin modul în care arată. Rar vezi vreo domnișoară pe tocuri care se împotmolește prin pietriș cu tocurile de 14 sau vreun hipster cu barba impecabilă.

În schimb, compensează prin muzică bună, atmosferă relaxantă și de petrecere, toleranță pentru oricine și orice, fie că încă e în căruț și cu scutece pe el sau în 4 labe și chef de mângâiat, mâncare buna și bere la prețuri de vacanță fără griji și fără bani. Nefiltrata e 7 lei, sticla de bere începe de la 6 lei și urcă până pe la 14 pentru alea mai speciale, iar pizza e în jur de 20 de lei și e numită câteodată de meseni cea mai bună pizza din București.

E un loc unde mă simt ca acasă și unde de câteva ori am ajuns și pe caiet - atât de mișto era atmosfera încât nu m-am vrut să pierd vreo clipă cât îmi lua să dau o fugă până acasă să mai iau niște bani.

E un loc unde am crescut atât eu cât și ceilalți clienți fideli. Câțiva acum vin cu copii când cu doar 7 ani în urmă stăteau până se închidea. Vremurile s-au mai schimbat, e adevărat, dar cumva Baricadele par să fii rămas la fel.

Și cu asta am încheiat pentru că mi s-a făcut poftă de bere și ei mai au ceva până deschid.

ps. Dacă mă vedeți p-acolo, dați un semn să ciocnim o bere. 

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Avem sute de mii de abonați, dar ce le vindem?

Săptămâna trecută am fost la prezentarea studiului InfluenceMe: A 360 Perspective on Romanian Influencers (comunicat de presa & infografic) unde prin spatele sălii se mustăcea când se vorbea de sutele de mii de views, afișări și abonați pe care influențatorii autohtoni le au. Nu pentru că e ceva în neregulă cu aceste cifre, ci pentru că grosul acestor cifre reprezintă o generație căreia îi este greu să vinzi ceva.

Azi de dimineață un reportaj de pe Pro Tv vorbea despre procentul de 23% dintre tinerii între 20 și 24 de ani care preferă să nu își continue studiile sau să nu se angajeze pentru că le este mai comod să stea pe ajutoare de la stat sau pe banii părințiilor.

Cred că acum o lună vedeam pe Facebook pe un prieten care se plângea de al 3-lea caz de tânăr care a renunțat la job în prima zi de muncă și încerca să înțeleagă ce naiba era în capul lor de au cedat atât de repede mai ales că job-ul era în zona de IT.

Pui toate astea cap la cap și începi să îți faci griji ca om de m…

Mirajul legumelor și fructelor de la țăran

Dacă te-ai uita în gura Internetului, ai putea să te juri că nu există legumă mai bună ca cea de la țăran. Că ăla o crește cum se făcea odinioară - cu mâinile și multă trudă - și cel mai probabil bio pentru că nivelul de tehnologizare se știe că e la nivelul Marii Uniri. Ajută și că o mână de hipsteri s-au apucat de agricultură și acum vând roșii cu povești demne de Oscaruri.

Problema e că realitatea stă puțin diferit. E mai scump la țărani și legumele nu prea sunt demne de pozat pe Instagram. Și nici n-au tot timpul quinoa. Și parcă au și program scurt și nu îi găsești la 10 seara. Și parcă îți aduci aminte că ai găsit niște viermi în cireșele alea luate anul trecut. Și parcă nici nu ai chef de conversație și tocmeală. Și multe alte scuze.

Gustul diferit nu îl contest, deși dacă e să fiu sincer diferență e doar între legumele românești vs cele străine, iar aia e lesne de explicat prin climă, sol și soiuri diferite. Nu sunt absurd și înțeleg că e vorba de produse diferite, mai ales i…

Cifrele primelor 3 săptămâni cu un cățel

Pentru că tot mă luase puțin la mișto Vali că mi-am luat câine pentru like-uri și engagement pe rețelele sociale, m-am gândit să aștern pe blog niște numere referitoare la ce înseamnă să îți iei un câine.

Poate ajută pe careva, poate nu - este un exercițiu interesant.

Costul inițial: cumpărat câine și niște basic stuff pe care să le aibă prin casă (mâncare pentru aproximativ 2 luni, pătură, țarc, castroane și pad-uri pe care să își facă nevoile): 3588 RON. O bună parte din costul ăsta reprezintă costul de achiziție în sine care poate să varieze în funcție de unde iei câine. Ca idee - diferența de preț între o canisă din Timișoara și una din București este de 1835 RON.

Costul cu entertainment pentru câine - jucărele, lesă și zgardă: 323 RON. Eu aici am avut noroc cu un prieten care mi-a dat o mulțime de prostioare care le-au rămas mici câinilor lui. În funcție de unde iei jucăriile respective, prețul poate să crească vertiginos. Când vine vorba de lesă și zgardă vă recomand să fiți zg…