Postări

Se afișează postări din iunie, 2017

Diablo 3: Rise of the Necromancer a ieșit fix cum trebuia să fie

Imagine
Versiunea scurtă la ce vreau să zic este deja în titlu. Versiunea lungă este că după vreo 2-3 ore jucate pot spune cu mâna pe inimă că îmi place necromanul mai mult decât jumătate din clasele din Diablo 3. Aduce destul de mult a ceea ce am jucat aproape obsesiv în Diablo 2 și lucrul ăsta nu poate decât să mă bucure. Nu la fel de mult ca anunțul unei versiuni remastered D2, dar p-acolo. De fapt DLC-ul ăsta este atât de bine închegat încât singurul reproș pe care îl am este referitor la decizia de a aduce necromancerul în universul Diablo 3 printr-un DLC și nu o expansiune. Blizzard fiind printre puținele companii care ignoraseră modul ăsta de muls bani. Ei lucrau 2-3 ani, făceau o expansiune, îi trânteau un preț de 60 de euro și știam că am o grămadă de conținut de care pot să mă bucur. Pachetul ăsta digital e relativ ieftin pentru un DLC, doar 15 euro, dar s-ar putea să fie primul dintr-o întreagă serie. Lucru care sincer nu mă coafează. Nu pentru că sunt scârțar, dar pentru

Cum ajungi în punctul ăla de intoleranță în care îți explodează o venă când vezi un curcubeu?

Imagine
Acum vreo două zile, evitând tot ce îmi spunea experiența despre discuțiile online în contradictoriu, am lăsat un comentariu la un prieten de pe Facebook referitor la o postare anti gay care trăgea un semnal de alarmă că toleranța față de celelalte orientări sexuale e doar un prim pas în a da mână liberă unor deviații de genul pedofiliei și a necrofiliei. Discuția s-a dus în gard imediat, premiza de la care începuse postarea respectivă era una greșită care punea un mare egal între gay și pedofilie. Eu am încercat să fiu spiritual și să o dau pe glumițe, dar lucrurile au degenerat destul de repede. După ce mi-a șters comentariile mele și le-a păstrat doar pe cele pro viziunea exprimată mai sus, Facebook a decis că de fapt noi ne-am înțeles și a început să îmi arate tot felul de postări din zona respectivă. Practic am înfrânt bula în care mă învârteam. Eh. De vreo 2 zile mă tot minunez la ce văd postat și încerc să îmi dau seama cum ajungi la nivelul acesta de intoleranță. Tocmai

Vreo două trei gânduri despre FITS și bloggerii oficiali la genul ăsta de evenimente

Imagine
Înainte să apuc să scriu cum a fost la Festivalul Internațional de Teatru de la Sibiu am citit ce a scris Cristina la ea pe blog oportunism și audiențe online - lucru care m-a cam descurajat puțin să îmi dau și eu cu părerea. De ce? Pentru că deși nu mă simt cu musca pe căciulă, n-aș spune că sunt cine știe ce autoritate în teatru. Oare mă fac de râs dacă scriu și eu despre emoția festivalului? Azi mi-am făcut curaj și am zis că n-am cum să nu scriu. Doar sunt român și mă pricep și eu ca orice om la orice. Eh. Principala problema a oricărui eveniment cultural care are bloggeri oficiali este că are bloggeri oficiali. Serios. După ce că au rămas o mână de bloggeri care scriu cu sfințenie zilnic regulat, ăștia sunt nișați pe orice altceva decât cultură. E normal. Câtă cultură pe pâine să iei în fiecare zi care să merite să fie pusă pe blog? Deci putem să ne punem de acord că nu există nișa asta în blogosferă. Că mai sunt unii care scriu ocazional, sigur. Sunt destui. Și cred c

Condimental de Calif vis a vis de Camera de Comerț

Imagine
Condimental de Calif: Bulevardul Mărăsești nr 100 Când sfânta treime a rotisorului din Centrul Vechi s-a destrămat, atunci când Calif și Divan și-au luat tălpășița că erau în clădiri cu risc seismic, am trăit o adevărată dramă. Unde îmi voi rezolva eu poftele nocturne? Mai ales că și Dristorul de la Budapesta a făcut ceva pași spre Tineretului. Cumva parcă toți s-au vorbit și m-au părăsit. Am mai încercat eu din când în când să îi mai vizitez pe la Iancului, Romană și Tineretului, dar de multe ori era peste mână. Trebuia să mă duc special pentru ei în zona aia, lucru care cam știrbea din pofta ad hoc a kebabului.  Soarele a venit și pe strada mea. Acum vreo săptămână am văzut un Condimental de Calif  la 2-3 minute de mine și n-am știut de unde să îl apuc că era închis și nu părea să fie operațional încă. Norocul mi-a surâs ca aseară să îl găsesc deschis și i-am trecut pragul cu emoția unul prichindel în prima zi de școală. Am luat un Dill Kebab de vită, un Kebun și o limo

Paradă de beri craft la Bucharest Craft Beer Festival 2017

Imagine
Nemțana - am tot prins-o pe la baruri așa ca n-a intrat în radarul meu pentru festival Am fost în weekend la Bucharest Craft Beer Festival și mi-a plăcut să descopăr semnificativ mai multe beri craft ca anul trecut. Adică e și greu să nu îmi placă atunci când am 16 producători de bere artizanală și cidru alături de două-trei food truck-uri pentru a îmi potoli șoriceii din stomac. Sâmbătă pe la 4 am ajuns și am găsit cu ușurință o masă. Era suspect de liber față de ce țineam minte de la ultima ediție, dar aș minți dacă aș spune că m-a deranjat asta. Cu cât e mai puțin timp de așteptat cu atât e mai bine. Ca să fiu sincer, genul ăsta de festivale au în general două tipuri de oameni: cei care vin pentru produsul din titlu și cei care vin pentru experiența de festival - muzică, băutură, mâncare și tot tacâmul. Prima categorie e cea care de obicei vine în timpul zilei, cea de-a doua când începe primul concert. Unii se vor plânge de prețul biletului, ceilalți de cozile prea lungi pe

Adevăratul joc pe care trebuie să îl câștigi pe Internet e "Cât de mult reziști până o să dai de gard"

Imagine
Umblă o vorbă prin târg că pe Internet e bine să ai ultimul argument, semn că ai câștigat. Mă face să râd asta. Odată ce deja ai întrat în conflict ai pierdut jocul cu adevărat important. Lasă-i pe amatorii ăștia să se certe ca berbecii, tu ești în liga mare. Liga celor care n-au dat-o încă de gard pe Internet.+ Am o venerabilă vârstă de activitate socială pe Internet, încă de pe vremea când treaba asta nu se numea social, și am văzut destule cazuri de oameni care s-au dus full retard  într-o slăbiciune de moment. Oameni pe care îi cunoșteam online de ani de zile, pe care într-o oarecare măsură îi urmăream și păreau că au un mod de gândire sănătos asemănător cu al meu, au luat-o pe arătură dintr-o problemă de genul care țin ocupat Internetul câte 5-6 zile. Ăla e un moment în care trebuie să recunosc că mă bucur. S-au ascuns ei ce s-au ascuns, păreau că o duc bine pe listele jocului celor care n-au dat-o de gard încă și buuuum au ieșit din joc. Cei mai stilați au o ieșire atât

Social Media Camp de vară

Imagine
Acum vreo săptămână îmi aducea aminte Simona că a mai rămas o țâră până la Social Media Summer Camp - să nu uit să zic și eu vreo două trei vorbe despre pe socialu' meu. Practic acum a mai rămas mai puțin de o lună până la evenimentul de la Pârâul Rece și eu tot nu știu ce aș putea zice nou despre SMS camp. Anul trecut când am mers pentru prima oară , mi-am zis că mă voi întoarce. A fost prea mișto vara ca să nu vreau să văd cum este și iarna. În momentul ăla scriam pentru oamenii din agenții de ce e bine să mai iasă din birou și să ia o gură de aer de munte în compania unor blogger și vloggeri. Însemnarea aia a fost un moment de maximă dualitate: ca blogger încercam să mă conving ca pe mine om de agenție de ce e bine și niște tabără de social media. Și acum practic s-a ajuns în situația în care nu știu ce aș putea să zic nou despre smscamp2017. Ca blogger e lesne de înțeles de ce merită să dai o fugă - networking cu agenții și clienți care te vor ajuta pe viitor. E pe tes

Art Safari 2017 în 8 imagini surprinse de un om care nu prea le are cu arta

Imagine
Luni, când toată lumea încă punea poze cu răsăriturile din Vama Veche, eu băteam culoarele fostului sediu al Securității pentru o informativă regulamentară de artă. Era al doilea an când ajungeam la Art Safari și așteptările nu erau foarte ridicate. Clasicii sunt clasici și puțin banali, dacă e să mi se scuze această ignoranță, iar contemporanii sunt cel puțin neînțeleși. Cu scârțâit de pardoseală veche și într-o atmosferă pe alocuri sufocantă, am bătut timp de 2 ore Art Safari de la un capăt la altul. Ca să spun sincer - n-am fost impresionat de ce am văzut. Un etaj de Ștefan Luchian, the original Instagramer, un etaj haotic al contemporanilor atât de cool încât unii nici nu se chinuiseră să își numească lucrările sau măcar să le crediteze, un etaj despre comunism și perioada post decembristă și desigur un etaj despre Securitate și istoria sediului. Acum, dacă e să mă întrebi pe mine, eu aș fi renunțat la cel puțin 2 etaje din astea 4. Ne place nouă la nebunie să tot ne întoarc