Treceți la conținutul principal

Art Safari 2017 în 8 imagini surprinse de un om care nu prea le are cu arta

Art Safari 2017 în 8 imagini surprinse de un om care nu prea le are cu arta

Luni, când toată lumea încă punea poze cu răsăriturile din Vama Veche, eu băteam culoarele fostului sediu al Securității pentru o informativă regulamentară de artă. Era al doilea an când ajungeam la Art Safari și așteptările nu erau foarte ridicate. Clasicii sunt clasici și puțin banali, dacă e să mi se scuze această ignoranță, iar contemporanii sunt cel puțin neînțeleși.

Cu scârțâit de pardoseală veche și într-o atmosferă pe alocuri sufocantă, am bătut timp de 2 ore Art Safari de la un capăt la altul. Ca să spun sincer - n-am fost impresionat de ce am văzut. Un etaj de Ștefan Luchian, the original Instagramer, un etaj haotic al contemporanilor atât de cool încât unii nici nu se chinuiseră să își numească lucrările sau măcar să le crediteze, un etaj despre comunism și perioada post decembristă și desigur un etaj despre Securitate și istoria sediului.

Acum, dacă e să mă întrebi pe mine, eu aș fi renunțat la cel puțin 2 etaje din astea 4. Ne place nouă la nebunie să tot ne întoarcem la perioada aia de dinainte. Mai toate filmele pe care le facem au legătură cu perioada aia, iar acum văd că pasiunea asta s-a extins și la arta contemporană.

Un film în care niște mâini mută pământ dintr-o parte în alta - arta. Un personaj care stă la colț și este acoperit încet, încet de moloz... iar artă. Un fel de vlog de prin anii '80, arta! Partea bună la toate aceste exemple este că în câțiva ani nu or să mai găsească televizoare alb-negru cu tub și or să dispară cu factorul ăsta de pseudo-autenticitate și nimeni nu o să le ducă dorul.

Art Safari 2017 în 8 imagini surprinse de un om care nu prea le are cu arta

Art Safari 2017 în 8 imagini surprinse de un om care nu prea le are cu arta

Art Safari 2017 în 8 imagini surprinse de un om care nu prea le are cu arta

Art Safari 2017 în 8 imagini surprinse de un om care nu prea le are cu arta

Art Safari 2017 în 8 imagini surprinse de un om care nu prea le are cu arta

Art Safari 2017 în 8 imagini surprinse de un om care nu prea le are cu arta

Art Safari 2017 în 8 imagini surprinse de un om care nu prea le are cu arta

După aceste imagini surprinse la Art Safari vreau să las un când pentru ediția viitoare: Am înțeles că locurile astea îmbâcsite și cu o istorie tristă prind bine de tot la factorul de coolness, dar chiar nu m-ar deranja să prind o ediție viitoare într-un loc bine luminat, cu aer respirabil și spațiu generos.

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Heineken Blade - un fel de R2D2 al dozatoarelor de bere

Vineri când toată lumea rupea ușa pentru a fugi la mare, eu eram la Galateca să aflu mai multe despre cum Heineken vrea aducă berea draught în cât mai multe locuri ce în mod tradițional nu o serveau din considerente de volum/spațiu.

Ca să fiu sincer mi-a luat ceva să îmi dau seama care sunt locurile astea de care vorbeau ei. În afară de ceainării și coffee shop-uri, nu mi-am amintit pe moment de niciun loc în care am fost și nu servea bere la draught. Apoi m-a pălit - o mulțime de restaurante, locații nonconformiste și cinematografe stau destul de prost la capitolul ăsta.



Roboțelul cu care s-au gândit să cucerească această lume fără bere la halbă este celdin imagine și se numește Heineken Blade.Arată mai mult a espressor decât aduce a dozator de bere, iar din acest motiv este și destul de portabil încât să meargă pus cam pe unde e nevoie.

Are aproape 26 de kilograme cu tot cu "butoiul" de 8 litri și poate să răcească 30-32 de draught-uri de 0.25 la 2 grade. Odată înțepat bu…

Dis de dimineață vezi o variantă mai bună de oameni

De vreo două săptămâni de când am început să ies cu bestia p-afară am tot remarcat lucrul ăsta. Oamenii sunt mai buni de dimineață. Mult mai buni. Indiferent de statut social sau ce au de făcut, sunt mult mai prietenoși, dau binețe și chiar intră în mici conversații cu tine ca necunoscut.

Nu zic că nu ajută și cățelul pentru a sparge gheața, dar am văzut mai multe zâmbete diminețile astea decât am văzut în doi ani jumătate de mers cu metroul pe linia Pipera. E ceva în aer când nici nu s-a crăpat de ziuă de relaxează lumea.

N-am văzut pe nimeni să se grăbească sau să pară împovărat de gânduri, iar asta cred că se datorează în mod special lipsei de aglomerație. Bulevardele sunt larg deschise, pe străduțe se circulă fără probleme și chiar mijloacele de transport sunt primitoare și aerisite. Chiar e ceva în aer ce se simte și care parcă spune tuturor: e un nou început.

Studii despre efectul aglomerației și agitația unei metropole probabil că s-au făcut, dar n-am nevoie de ele să îmi întă…

Mașina, acest instrument care te face să uiți că ai fost cândva pieton

Acum vreo doi ani au venit să asfalteze strada din spatele blocului, deși dacă e să mă întrebi pe mine ea nu avea nevoie. Da' cine sunt eu să judec motivele experților în drumuri?

Strada e brici acum și băieții îi dau tare dimineața, problema e că aceeași experți de care ziceam mai devreme au reușit performanța românească să pună canalele puțin mai sus de nivelul străzii. Nu mult. Doar vreo 5-7 cm - suficient încât la orice ploaie să se facă o baltă cu o suprafață ce ar face gelos orice posesor de piscină din Pipera.

Lucru care nu m-a deranjat extrem de mult până weekend-ul ăsta când am realizat că locul unde cățelușa s-a obișnuit să își facă nevoile este fix în buza piscinei. Deh, doar un român care nu a prevăzut lucrul ăsta când a obișnuit-o acolo poate să critice alți români care n-au prevăzut că niște guri de canale ridicate nu vor scurge apa de ploaie.

După cum ziceam mai devreme, băieții veneau tare și când vedeau întinderea de apă ce credeți că făceau? Nimic. Treceau ca pr…