Art Safari 2017 în 8 imagini surprinse de un om care nu prea le are cu arta

Luni, când toată lumea încă punea poze cu răsăriturile din Vama Veche, eu băteam culoarele fostului sediu al Securității pentru o informativă regulamentară de artă. Era al doilea an când ajungeam la Art Safari și așteptările nu erau foarte ridicate. Clasicii sunt clasici și puțin banali, dacă e să mi se scuze această ignoranță, iar contemporanii sunt cel puțin neînțeleși.

Cu scârțâit de pardoseală veche și într-o atmosferă pe alocuri sufocantă, am bătut timp de 2 ore Art Safari de la un capăt la altul. Ca să spun sincer - n-am fost impresionat de ce am văzut. Un etaj de Ștefan Luchian, the original Instagramer, un etaj haotic al contemporanilor atât de cool încât unii nici nu se chinuiseră să își numească lucrările sau măcar să le crediteze, un etaj despre comunism și perioada post decembristă și desigur un etaj despre Securitate și istoria sediului.

Acum, dacă e să mă întrebi pe mine, eu aș fi renunțat la cel puțin 2 etaje din astea 4. Ne place nouă la nebunie să tot ne întoarcem la perioada aia de dinainte. Mai toate filmele pe care le facem au legătură cu perioada aia, iar acum văd că pasiunea asta s-a extins și la arta contemporană.

Un film în care niște mâini mută pământ dintr-o parte în alta - arta. Un personaj care stă la colț și este acoperit încet, încet de moloz... iar artă. Un fel de vlog de prin anii '80, arta! Partea bună la toate aceste exemple este că în câțiva ani nu or să mai găsească televizoare alb-negru cu tub și or să dispară cu factorul ăsta de pseudo-autenticitate și nimeni nu o să le ducă dorul.

După aceste imagini surprinse la Art Safari vreau să las un când pentru ediția viitoare: Am înțeles că locurile astea îmbâcsite și cu o istorie tristă prind bine de tot la factorul de coolness, dar chiar nu m-ar deranja să prind o ediție viitoare într-un loc bine luminat, cu aer respirabil și spațiu generos.