Treceți la conținutul principal

Cum ajungi în punctul ăla de intoleranță în care îți explodează o venă când vezi un curcubeu?


Acum vreo două zile, evitând tot ce îmi spunea experiența despre discuțiile online în contradictoriu, am lăsat un comentariu la un prieten de pe Facebook referitor la o postare anti gay care trăgea un semnal de alarmă că toleranța față de celelalte orientări sexuale e doar un prim pas în a da mână liberă unor deviații de genul pedofiliei și a necrofiliei.

Discuția s-a dus în gard imediat, premiza de la care începuse postarea respectivă era una greșită care punea un mare egal între gay și pedofilie. Eu am încercat să fiu spiritual și să o dau pe glumițe, dar lucrurile au degenerat destul de repede. După ce mi-a șters comentariile mele și le-a păstrat doar pe cele pro viziunea exprimată mai sus, Facebook a decis că de fapt noi ne-am înțeles și a început să îmi arate tot felul de postări din zona respectivă. Practic am înfrânt bula în care mă învârteam.

Eh. De vreo 2 zile mă tot minunez la ce văd postat și încerc să îmi dau seama cum ajungi la nivelul acesta de intoleranță. Tocmai pentru că nu mi se pare că oamenii ăia sunt atât de diferiți ca mine - să zicem că cel puțin ca educație și nivel social suntem undeva pe acolo.

Îmi dă cu virgulă cum de eu am ieșit așa și ei altfel.

Lucrurile care trebuiau să îmi formeze părerile nu cred că diferă prea mult de oricine altcineva din generația mea:

Am urmat ca toată lumea același sistem prăfuit de învățământ care nu știa ce e aia oră de educație sexuală. Ai mei n-au fost cine știe ce intelectuali care să îmi insufle ceva valențe occidentale, iar cu prietenii nu cred că am discutat nimic referitor la alte orientări sexuale până când au început marșurile pro și anti.

Mi-am luat porția de mers la biserică și ținut post, de fapt aș putea spune că o bună parte din copilărie am petrecut-o prin curțile bisericilor. Facultatea urmată n-a fost una care a simțit nevoia să cultive orice altceva în mințile noastre în afară de materiile de curs, iar activitățile favorite din timpul liber erau halberele și jocurile pe calculator.

De unde această toleranță?

Mă tot gândesc și de fapt nu e corect toleranță. Cred că mai de grabă e vorba de indiferență. Ce treabă am eu să îi zic lui X sau Y cum să își trăiască viața. Nici pe a mea n-am pus-o în țiplă până acum, cum ar veni să emit păreri despre ce ar trebui să facă sau nu alți oameni? Un lucru de toată jena. Tot timpul mi-am văzut de ograda mea și, într-un mod total ne-românesc, am ignorat capra vecinului.

Țin minte că primul și de fapt singurul profil psihologic pe care l-am primit a fost de la învățătoarea din clasa întâi: brânză bună în burduf de câine - caracterizare pe care nici acum n-aș putea să o explic. E de bine. E de rău? Cine dracu știe. Cert e că nimeni nu s-a mai obosit de atunci să contureze alt profil. Poate doar Doru care mi-a zis că sunt muma tuturor răniților - lucru pe care l-am contrazis preț de o bere și apoi am făcut pace. Și Novac parcă a zis ceva de diplomația mea, dar nici dacă mi-aș lua o bătaie soră cu moartea n-aș putea să îmi aduc aminte formularea exactă.

Poate ăsta e secretul. Brânza în burduf de câine. #săfieprimit

Comentarii

  1. Eu cred că empatia face diferența. Cu cât de gândești mai mult că ai putea fi tu în locul celui segregat, cu atât ești mai tolerant. Cu cât îți pui problema "mie nu îmi place să mi se spună cum să trăiesc, de ce aș spune eu altora cum să trăiască?!", cu atât îți dai mai mult seama că n-ai cum să impui un stil de viață sau să pedepsești oamenii pentru cine sunt, ce le place etc. Dar empatia asta se dezvoltă greu. E și o dovadă de inteligență emoțională.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Cred că e un semn că a doua zi după ce am scris asa am văzut video-ul ăsta :) https://www.youtube.com/watch?v=ecr27Q_L9l8

      Ștergere

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Diablo 3: Rise of the Necromancer a ieșit fix cum trebuia să fie

Versiunea scurtă la ce vreau să zic este deja în titlu.

Versiunea lungă este că după vreo 2-3 ore jucate pot spune cu mâna pe inimă că îmi place necromanul mai mult decât jumătate din clasele din Diablo 3. Aduce destul de mult a ceea ce am jucat aproape obsesiv în Diablo 2 și lucrul ăsta nu poate decât să mă bucure. Nu la fel de mult ca anunțul unei versiuni remastered D2, dar p-acolo.

De fapt DLC-ul ăsta este atât de bine închegat încât singurul reproș pe care îl am este referitor la decizia de a aduce necromancerul în universul Diablo 3 printr-un DLC și nu o expansiune. Blizzard fiind printre puținele companii care ignoraseră modul ăsta de muls bani. Ei lucrau 2-3 ani, făceau o expansiune, îi trânteau un preț de 60 de euro și știam că am o grămadă de conținut de care pot să mă bucur.

Pachetul ăsta digital e relativ ieftin pentru un DLC, doar 15 euro, dar s-ar putea să fie primul dintr-o întreagă serie. Lucru care sincer nu mă coafează. Nu pentru că sunt scârțar, dar pentru că DLC-u…

Condimental de Calif vis a vis de Camera de Comerț

Când sfânta treime a rotisorului din Centrul Vechi s-a destrămat, atunci când Calif și Divan și-au luat tălpășița că erau în clădiri cu risc seismic, am trăit o adevărată dramă. Unde îmi voi rezolva eu poftele nocturne? Mai ales că și Dristorul de la Budapesta a făcut ceva pași spre Tineretului.

Cumva parcă toți s-au vorbit și m-au părăsit. Am mai încercat eu din când în când să îi mai vizitez pe la Iancului, Romană și Tineretului, dar de multe ori era peste mână. Trebuia să mă duc special pentru ei în zona aia, lucru care cam știrbea din pofta ad hoc a kebabului.

 Soarele a venit și pe strada mea. Acum vreo săptămână am văzut un Condimental de Calif la 2-3 minute de mine și n-am știut de unde să îl apuc că era închis și nu părea să fie operațional încă. Norocul mi-a surâs ca aseară să îl găsesc deschis și i-am trecut pragul cu emoția unul prichindel în prima zi de școală.


Am luat un Dill Kebab de vită, un Kebun și o limonadă. Un ce? Un Kebun - chestia din poza de mai sus: pui, humus…

Strongbow - de ceva vreme lansata si la noi in 3 sortimente

Lansarea efectiva a fost acum vreo 3-4 saptamani, dar am evitat sa scriu despre asta inainte sa o localizez offline intr-un supermarket. Oho si cat de greu a fost sa fac asta. Am vanat in Carrefour-ul si Mega Image-ul de la Piata Unirii de parca viata mea depindea de asta.

Cred ca m-ati vazut p-acolo. Cu ochii mijiti, eram cel nehotarat la raionul de beri de import. Ocazional faceam 13-14 si pe la cele cu arome si chiar pe la sucuri - de unde sa stiu unde naiba ar pune ei cidrul (mai are rost sa zic si de mere?).

Gata cu panica! intr-un tarziu au bagat si la mine in cartier cidru Strongbow.


Ce as putea sa zic despre Strongbow? Este un hard cider (4.5% alcool) si la noi in tara vine in trei variante: gold apple, red berries si elderflower. Gold e cel clasic de care probabil ai mai baut prin irish pub-uri, cel de soc nu este pentru toata lumea datorita aromei puternice, iar cel de fructe de padure pare o varianta mai domolita a unui Framboise.

Dupa ce am testat intensiv toate variantele…