Postări

Se afișează postări din august, 2017

Cifrele primelor 3 săptămâni cu un cățel

Imagine
Ea este Cassie , un Golden Retriever de 10 săptămâni Pentru că tot mă luase puțin la mișto Vali  că mi-am luat câine pentru like-uri și engagement pe rețelele sociale, m-am gândit să aștern pe blog niște numere referitoare la ce înseamnă să îți iei un câine. Poate ajută pe careva, poate nu - este un exercițiu interesant. Costul inițial : cumpărat câine și niște basic stuff pe care să le aibă prin casă (mâncare pentru aproximativ 2 luni, pătură, țarc, castroane și pad-uri pe care să își facă nevoile): 3588 RON. O bună parte din costul ăsta reprezintă costul de achiziție în sine care poate să varieze în funcție de unde iei câine. Ca idee - diferența de preț între o canisă din Timișoara și una din București este de 1835 RON. Costul cu entertainment pentru câine - jucărele, lesă și zgardă: 323 RON. Eu aici am avut noroc cu un prieten care mi-a dat o mulțime de prostioare care le-au rămas mici câinilor lui. În funcție de unde iei jucăriile respective, prețul poate să crească vert

Avem sute de mii de abonați, dar ce le vindem?

Imagine
Săptămâna trecută am fost la prezentarea studiului  InfluenceMe: A 360 Perspective on Romanian Influencers  ( comunicat de presa & infografic ) unde prin spatele sălii se mustăcea când se vorbea de sutele de mii de views, afișări și abonați pe care influențatorii autohtoni le au. Nu pentru că e ceva în neregulă cu aceste cifre, ci pentru că grosul acestor cifre reprezintă o generație căreia îi este greu să vinzi ceva. Azi de dimineață un reportaj de pe Pro Tv vorbea despre procentul de 23% dintre tinerii între 20 și 24 de ani care preferă să nu își continue studiile sau să nu se angajeze pentru că le este mai comod să stea pe ajutoare de la stat sau pe banii părințiilor. Cred că acum o lună vedeam pe Facebook pe un prieten care se plângea de al 3-lea caz de tânăr care a renunțat la job în prima zi de muncă și încerca să înțeleagă ce naiba era în capul lor de au cedat atât de repede mai ales că job-ul era în zona de IT. Pui toate astea cap la cap și începi să îți faci gri

Horoscopul lucrurilor bune

Imagine
De când cu câinele, mi-am făcut un obicei să mă trezesc la 6 dimineața și să mai dau drumul la televizor. Varietate la ora aia nu prea există așa că am petrecut ore bune pe emisiunile de dimineață. Unele sunt de-a dreptul penibile, altele sunt pe formatul clasic de ani de zile. De exemplu, pot să bag mâna în foc că Busu este cel mai înjurat om de dimineață. El e singurul care aduce veștile proaste într-un matinal. Știrile sunt despre lucruri care nu te afectează direct, horoscopul e pe pozitiv, dar când Busu îți trântește un indice de confort peste 86... e de rău. În schimb, horoscopul este șocant de cât de precis a devenit în ultimii 4-500 de ani. Pe vremea aia îți spunea că o să ți se nască în curând primul băiat, că îți moare regele, că o să înceapă un război sau cine știe ce boală o să curețe printre țărani. Azi afli că e o zi bună pentru a face un credit, că cineva cu care n-ai mai vorbit de mult s-ar putea să te abordeze pe telefon/ messenger sau pur și simplu o să ai noro

Lucruri la care încă se zgârcesc românii: grătare de grădină

Imagine
La cât le place românilor să iasă la un grătărel în weekend la pădure ai zice că sunt cei mai mari experți în grătare de grădină din lume. N-ai cum să ai o întreagă cultură în jurul sfântului mic și a preafericitei cefe de porc, iar tu să fii un terchea berchea în ale grătarelor. Dar surpriză, în realitate sunt cei mai mari impostori de pe planeta asta. Și zic asta în cunoștință de cauză pentru că și eu sunt în aceeași oală. Păi n-ai cum domnule să declari atât de vehement iubirea pentru carne sfârâind la grătar și tu să ai o sculă ruginită, bleagă și zgribulită. Nu faci rabat la calitatea cărnii, condimente și băutura cu care o stropești atunci când se aprinde puțin, dar în schimb ai un grătar mâncat de rugină, care tremură la fiecare adiere de vânt și colac peste pupăză mai este și neîncăpător. Asta e din cauză că suntem impostori și zgârciți. Care este cel mai popular grătar pe care l-ați văzut pe la români? Dacă te uiți aici pe secțiunea de grătare de grădină de pe eMag ,

Pulled pork e noul burger făcut cu stângăcie într-un food truck

Imagine
Prima oară când am auzit de pulled pork a fost pe la Festivalul Internațional de Teatru de la Sibiu acum vreo 3-4 ani. Pe vremea aia am încercat în Piața Mare un sandviș cu pulled pork și niște jalapeno care mi-a plăcut. Pe moment nu pot spune că i-am acordat prea multă importanță și cumva am uitat de noțiunea de pulled pork. De atunci fenomenul porcului răvășit, parcă așa se traduce în română, a explodat. Nu pot sa mă mai împiedic la un festival că brusc ajung cu nasul într-un carton cu pulled pork. Este peste tot, iar tradiționalul burger făcut pe grabă și puțin ars de la food truck a ajuns o raritate. Nu zic că este un trend rău pentru că de bine de rău servirea este semnificativ mai rapidă și gustul se păstrează constant de la săptămână la săptămână, dar parcă ar trebui să ne zicem Destul pulled pork! În weeekend la Summer Well am dat peste cei de la Munchies , cred că așa se numeau, care aveau ce se vede mai sus: loaded fries pulled pork . Combinația n-a fost una rea, chi

Carrier has arrived: Starcraft Remastered

Imagine
Când prin martie anunțam că cei de la Blizzard vor scoate în vară Starcraft Remastered, același joc ca acum 19 cu o grafică mai buna, trebuie să recunosc că m-am bucurat ca o școlăriță. Primul meu joc pe care l-am jucat vreodată în multiplayer urma să primească o a doua șansă. Ier s-a lansat pentru cei cu precomandă, nu îmi dau seama exact ce înseamnă asta, dar cert e că azi de dimineață am băgat un meci. Și cum mai bine să testez dacă Remastered-ul ăsta mă poartă pe rush-ul nostalgiei dacă nu cu un free for all vs 7 calculatoare pe Big Game Hunter? A fost o nebunie, mă jur! Este fix același lucru ca acum aproape 20 de ani. A durat o eternitate să scot toate cele 7 calculatoare, 45 de minute la vârsta asta se simt altfel ca la 12-13 ani, dar a meritat! M-am simțit ca în '98 în acel net cafe mucegăit de pe lângă generală unde aveai experții în spatele tău care își dădeau cu părerea ce ar trebui și ce n-ar trebui să faci. #dăsătetreceu Strategia aplicată a fost cea clasică

Atmosfera de la Festivalul Internațional de Teatru de la Sibiu

Imagine
[ dintr-un motiv sau din altul, însemnarea asta stă de vreun an în draft. Azi am decis să îi dau publish așa cum e. Enjoy. ] Dacă e să asociez festivalul cu un sigur moment care a creat o matrița în sufletul meu, este o seară de acum 4  5 ani. Eram o gașcă de nebuni tineri și visători precum în melodia celor de la Voltaj " fără griji și fără bani ". Abia văzusem Faust-ul lui Purcărete și pe mine cel puțin mă lăsase fără cuvinte. Un moment critic pentru că eram la vârsta la care nu credeam că sunt multe lucruri care mă pot lăsa fără cuvinte. Dar acest moment memorabil abia începuse să prindă contur.  Ne-am întors la clubul festivalul să descoperim un mix cultural de zile mari: niște toboșari mexicani făceau un duet cu niște olandezi - grup care a fost rapid întregit cu niște trubaduri italieni. Totul se întâmpla într-o atmosferă încărcata de fum de mici, bere și costițe românești. Practic era definiția multiculturalismului și toată lumea - de la oameni obișnuiț

Downshifting românesc

Imagine
Pentru că câine mic, zilele astea am petrecut semnificativ mai mult timp în fața televizorului decât o făceam în mod normal. Nu o să vorbesc de cea mai jenantă emisiune de dimineață sau despre aceleași 3 promo-uri repetate obsesiv pe Comedy Central - cine are timp de prostioare de gen? În schimb am prins o emisiune pe Travel despre downshifting și poveștile de succes ale unor gigei random din lume. Erau din alea clasice: ajuns din greșeală pe insulă nepopulată, rămas câțiva ani acolo, cerut permisiunea regelui să construiască un hotel - uite ce mișto a ieșit hotelul ăsta de 5 stele. Sau cum ea a început să călătorească prin lume după moartea soțului și a găsit bucata asta între ocean și un lac pe care a făcut-o hacienda unde crește vite și hai. Cowboy în zona tropicală. Și cum mă uitam eu la ei, mi s-a făcut milă de ei și mi-am adus aminte ce mișto e aici la noi în România. Păi nu trebuie să străbați jumătate de glob ca să o bagi în viteza inferioară. Locuri părăsite și fără inf

Și au trăit fericiți până la adânci bătrâneți și nici unul n-a învățat vreodată să gătească

Imagine
Am o chestie care mă bâzâie recent: oamenii care nu știu să gătească și se laudă cu asta. Sunt mândri și înfumurați de această realizare. Parcă sunt mai buni decât noi ăștia fraierii care ne mai băgam ocazional mâinile prin ulei și grăsimi de animal. Și mă uit la ei și mai că îmi vine să le zic că sunt niște idioți. Este imposibil să zici că nu știi să gătești. Aaah. Majoritatea tentativelor s-au terminat cu ceva ce nu putea să fie mâncat? Se întâmplă și data viitoare o să iasă mai bine că ai tras niște învățăminte. Dar de aici până la a te alinta și lăuda că nu tu nu știi să faci nimic - e drum lung. Pui niște ulei în tigaie, arunci o mână de cartofi în uleiul încins, îi învârți până sunt galbeni-maronii - ai cartofi prăjiți. Spargi două ouă deasupra și le amesteci preț de câteva secunde până au aceeași culoare cu cartofii - bum! cartofi prăjiți cu omletă. Hai dă-o dracu că nu e greu. Dacă ai mâncat vreodată mâncare gătită, șansele sunt de vreo 75% să o poți reproduce doar am