Treceți la conținutul principal

Cea mai bună întrebare de la Webstock-ul de anul ăsta a venit din Republica Moldova


O să încerc să reproduc esența pentru ca n-am reținut exact formularea, dar suna cam așa: "Cum se ajută între ei bloggerii din România că la noi în Moldova nu există nicio unitate". Moment în care s-a lăsat puțină liniște printre bloggerii invitați în sesiunea respectivă. Până la urmă au răspuns că există o solidaritate, dar acum e mai mult directă între oameni decât între bloggeri.

Problema cu care se confruntă bloggerii din Moldova este una care nu ne este nici nouă străină. Observ că link-urile către alte bloguri au cam dispărut și chiar și eu mă fac vinovat de lucrul ăsta. Răspunsul nu este unul atât de simplu precum ne luptăm toți pentru aceeași felie de cașcaval pentru ca în realitate nu asta e problema - sau cel puțin nu consider că asta e problema.

Cel puțin în cazul meu, link-urile au dispărut pentru că pe blog am început să scriu din ce în ce mai puțin despre subiectele actuale. Cumva eu sunt în lumea mea și scriu despre lucruri pe care nu le văd pe la alți bloggeri pentru că un pitic din cap îmi tot șoptește oamenii au citit despre asta, iar ceea ce vrei să scrii tu deja au pus alți bloggeri în articole mai bine documentate. 

În esență este gândire sănătoasă pentru că dacă nu ai nimic nou de zis mai bine taci din gură, dar asta a dus cumva la o frecvență mult mai rară de postat pe blog - lucru pe care niciun blogger nu îl dorește. Adaugă asta la păi am mai scris despre subiect acum 10 ani de parcă chiar își aduce aminte altcineva în afară de mine și cumva am ajuns să scriu din an în Paște. Nu e mai bine așa și e dificil să ies din cercul ăsta vicios mai ales când tot mă mint singur că fac asta for fun.

Dar ca să mă întorc la întrebarea inițială, lipsa de unitate e dată de lipsa unui scop comun bine definit. Cumva nu strică că bloggerii mai fac niște extra bani, dar nici n-ar vrea să se chinuie prea mult în a forma o entitate prin care să se vândă împreună pe mai mai mulți bani și proiecte mai mișto. Fiecare a preferat să își vadă de ograda luni pentru că a fost dificil să se strângă împreună în jurul unui personalități puternice.

Vali a zis-o cel cel bine, el a încercat să facă asta acum 11 ani, dar rezultatul a fost unul firav și de scurtă durată pentru că orgoliile au primat în față celorlalte beneficii. Era inițiativa Blog 2.0 care a pus pentru prima oară bloggerii din România pe mesele agențiilor. De atunci am mai văzut ceva asemănător la Kooperativa lui Cristian China și cam atât. Pentru o industrie de câteva mii de bloguri active lunar, situația e una cam negricioasă.

Așa că dacă e vreo concluzie de tras din tot ce am scris eu aici e ca înainte să încep să mă gândesc la parteneriate și colaborări, întâi ar trebui să fiu mai darnic de mână și să promovez vecinii de blogosferă care fac lucruri mișto. Să dau cu share-ul ăla ca nu dau de la mine.

Trist rău de tot dacă am ajuns să mă auto-motivez printr-o postare pe propriul blog.

Au mai scris despre Webstock: Alex, Elena și Cristi.

Comentarii

  1. Mă regăsesc în aceeași situație. Foarte bine spus.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Cred că e un fel de plafonare ce vine natural după ceva vreme.

      Ștergere
  2. Păi vezi... bagă link-uri că nu dai de la tine. :)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Sper doar să nu uit de la mână până la gură.

      Ștergere

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Quick Fashion Question: ce te-ar deranja mai mult între un burger storcit și un tânăr bătut?

Mă uitam la reclama asa și mă gândeam cât de ușor au punctat fix unde trebuie natura umană. Cât de ușor e să ignori o agresiune atunci când nu e te privește direct. Bystander Efect în toată frumusețea lui.

Am stat să mă gândesc puțin dacă pe vremea mea se întâmpla ceva de genul și nu țin minte să fi fost vreodată în căruța celor agresați. Mă gândesc că la cât de ușor vede Internetul lucrurile în alb și negru, probabil am fost în cealaltă tabără - a celor care agresau. Acum dacă ar trebui să mă apar aș spune că e o diferența între glumițe adolescentine și violență/răutate. De astea din urmă n-am dat dovadă așa că pot să dorm liniștit noaptea.

Revenind la reclamă, e fix ce trebuie. Un insight perfect adevărat oriunde în lumea asta, un concept destul de simplu cât să fie înțeles de toată lumea și o execuție fără prea mult tam tam. Îmi place și mi-ar plăcea să văd ceva asemănător și pe la ONG-urile noastre care o dau într-o lacrimogenă care nu prea prinde decât pe la oamenii din publicit…

Heineken Blade - un fel de R2D2 al dozatoarelor de bere

Vineri când toată lumea rupea ușa pentru a fugi la mare, eu eram la Galateca să aflu mai multe despre cum Heineken vrea aducă berea draught în cât mai multe locuri ce în mod tradițional nu o serveau din considerente de volum/spațiu.

Ca să fiu sincer mi-a luat ceva să îmi dau seama care sunt locurile astea de care vorbeau ei. În afară de ceainării și coffee shop-uri, nu mi-am amintit pe moment de niciun loc în care am fost și nu servea bere la draught. Apoi m-a pălit - o mulțime de restaurante, locații nonconformiste și cinematografe stau destul de prost la capitolul ăsta.



Roboțelul cu care s-au gândit să cucerească această lume fără bere la halbă este celdin imagine și se numește Heineken Blade.Arată mai mult a espressor decât aduce a dozator de bere, iar din acest motiv este și destul de portabil încât să meargă pus cam pe unde e nevoie.

Are aproape 26 de kilograme cu tot cu "butoiul" de 8 litri și poate să răcească 30-32 de draught-uri de 0.25 la 2 grade. Odată înțepat bu…

Dis de dimineață vezi o variantă mai bună de oameni

De vreo două săptămâni de când am început să ies cu bestia p-afară am tot remarcat lucrul ăsta. Oamenii sunt mai buni de dimineață. Mult mai buni. Indiferent de statut social sau ce au de făcut, sunt mult mai prietenoși, dau binețe și chiar intră în mici conversații cu tine ca necunoscut.

Nu zic că nu ajută și cățelul pentru a sparge gheața, dar am văzut mai multe zâmbete diminețile astea decât am văzut în doi ani jumătate de mers cu metroul pe linia Pipera. E ceva în aer când nici nu s-a crăpat de ziuă de relaxează lumea.

N-am văzut pe nimeni să se grăbească sau să pară împovărat de gânduri, iar asta cred că se datorează în mod special lipsei de aglomerație. Bulevardele sunt larg deschise, pe străduțe se circulă fără probleme și chiar mijloacele de transport sunt primitoare și aerisite. Chiar e ceva în aer ce se simte și care parcă spune tuturor: e un nou început.

Studii despre efectul aglomerației și agitația unei metropole probabil că s-au făcut, dar n-am nevoie de ele să îmi întă…