nihasa [🐰] ro

Pasiunea mea pentru curling a început acum vreo 9 ani când cineva a căutat pe google "există violență în curling?" și a dat de blog-ul meu. M-a frământat lucrul ăsta și am depus câteva ore bune să găsesc vreo referință a unui act violent în acest sport maiestos. Nimic.Nada. Zero barat. Așa că am ajuns la concluzia ca ăsta e cel mai plictisitor sport din lume. Nu susțin violența în competiții, dar se întâmplă frecvent să se lase cu păruială atunci când amesteci prea multă pasiune cu nervi întinși la maxim și testosteron. Inevitabil, măcar fanii sportului respectiv vor încinge o bătaie soră cu moartea pentru ceva rivalitate fictivă. Sau măcar ceva scandal acolo - motivul nu contează pentru că important e doar să iasă murdăria ascunsă sub preș. Nu și în curling. În curling, nimic din ce am scris mai sus nu s-a întâmplat vreodată sau cel puțin nu se întâmplase acum 9 ani când am căutat mai vârtos. Știu că n-ar trebui să fac presupuneri, dar am așa o vagă senzație că nu s-a

Din când în când mai apare câte un articol care ne pune în cârcă tot ce nu merge bine în lumea asta. Ba e vina noastră că nu vrem să cumpărăm case și preferăm să stăm în chirie. Ba că nu putem să ne convingem părinții să nu mai voteze ce votează pentru că nu avem respectul lor. Ba că nu avem acest respect că suntem generația care pleacă cel mai târziu d'acasă. Ba că nu avem șapcă și tot felul de bazaconii de gen. Până aseară îmi spuneam bătrânii ăștia au luat-o razna și trebuie neapărat să găsească un țap ispășitor pentru consecvența cu care tot fac alegeri neinspirate, dar aseară mi-am dat seama că tot ce se spune e adevărat. Suntem o generație slabă. Mă uitam aseară un reality show destul de tristuț față de ce oferă ProTv-ul în general, Ferma Vedetelor pe numele lui, unde două bucăți de millennials și-au luat bătaie de la doi aproape-pensionari rablagiți în două probe de îndemânare. Două tipe în putere n-au fost în stare să bată o Rona Hartner operată la menisc în urmă

Cam prin perioada când mă zbăteam să trec de 1000 de urmăritori pe Instagram, mi-a venit ideea asta creață de a vedea dacă abuzul de hash tag-uri are vreun efect long term asupra contului meu. Așa că m-am pus pe studiat problema și am răsfoit vreo două duzini de hashtag-uri pentru a vedea care e situația din teritoriu. Stăteam bine de tot. Pozele erau o țâră mai artistice ca majoritatea celor prezente pe hash tag-uri, textele scrise nițel mai bine, viața cam tot p-acolo de spectaculoasă - mi-am zis că nu am cu să eșuez chit că nu puteam să pun un selfie-decolteu din când în când. Măcar asta să fie problema de plafonare când ajung la suta de mii de fani. M-am pus pe treabă și am downloadat o aplicație de generat hash tag-uri și am început să fac combinații de n luate câte m ori de fiecare dată când mai urcam câte ceva pe Instagram. Și am ținut-o așa vreo 2-3 luni până când a venit momentul să trag linie și să văd recolta la hectar. Pozele duduiau de like-uri primite de la to

Dacă acum 2 ani îmi anulam abonamentul la Netflix pe motiv că în decurs de o lună îl deschisesem doar o dată, acum lucrurile stau total diferit. Nu cred că există seară în care să nu deschid Netflix-ul pentru un episod-două. Asta dacă mai am loc de bătrâni. Ce? Să explic. Prin vacanța de iarnă am dat contul meu părinților unor prieteni  în ideea că poate se plictisesc de Singur Acasă 14 și Die Hard 8. Contul meu era unul standard de 2 ecrane în același timp și cum tot timpul mă uitam doar pe televizor, am zis că nu e problemă să ne suprapunem unii peste alții. În esență cât Netflix pot să consume niște oameni ieșiți la pensie? Răspunsul este extrem de mult. Să zicem că în mai puțin de 48 de ore cineva a isprăvit aproape 3 sezoane full de Narcos, ca apoi în următoarele 2-3 săptămâni să vadă complet: Designated Survivor, Punisher, Frontier, Shooter, Marco Polo și Godless. Ceilalți pensionari au băgat maratoane de Grand Hotel - un serial cu doar 66 de episoade de câte 45 d

Am această non problemă în cap cam de o săptămână. A început cu niște minori care mergeau teleghidați cu paharele de cafea în mână spre liceu la 7 jumătatea dimineața, a continuat cu tot felul de domnișoare corporate care cărau cu mândrie paharele gigant de la Starbucks și s-a terminat cu colegii de birou care mai sorb din când în când din paharul de carton de la un coffee place de pe lângă birou. Nu sunt absurd, înțeleg că există rare momente când nu ai timp să stai 10-15 minute să savurezi cafeaua pe care o iubești atât de mult, dar în majoritatea cazurilor mi se pare că e doar cool să te plimbi cu paharul de carton în mână. E imaginea asta pompată de vreo 15-20 de ani la televizor cu tot felul de oameni frumoși și importanți care nu stau locului nici măcar câteva minute să se bucure de o cafea. Ce e cu adevărat mai trist e că oamenii care fac asta pot să se jure că n-ar putea să trăiască fără multiple doze zilnice de cafea. Sunt aceia care beau cafea bună, nu șprițuri de