Treceți la conținutul principal

Cine Sunt?

Bogdan Epure

Mă numesc Bogdan Epure și sunt născut și crescut în București. Internetul mă știe și ca nihasa. Am 32 de ani și puțin a lipsit să nu fiu inginer constructor. Cu toate astea, am reușit cumva să mă țin tare și să ajung zilier în social media autohtonă. În acest moment sunt Social Media Strategist @ Oxygen PR, dar în trecut am făcut tot felul de muncă de jos prin agenții digitate de publicitate. Mai în glumă, mai în serios - Am înfrânt destinul!

Blogul asta îl am de vreo 11 ani și este o enciclopedie a tuturor gândurilor și lucrurilor care au existat în tot acest timp în viața mea. Nu-ți imagina că este un jurnal, autocenzura și simțul penibilului au existat încă de la început. Au oprit excesul de sentimentalism încă din fașă, dar cu siguranță este o enciclopedie de subiecte care cândva au fost demne de dezbătut cu prietenii la o bere .

Poate părea puțin ciudat că în general scriu de bine pe blog, dar am obosit să o ard pe hatereală. E drept că nu este la fel de spectaculos ca atunci când arunci cu puțin venin online, dar tot zenul ăsta descoperit de puțini ani face bine la karma. Evit să scriu despre lucruri în care nu cred sau care nu m-au impresionat - chiar dacă mi se propune să fac asta pe bani. De fapt, pentru transparență, toate articolele publicitare sunt marcate și poartă tag-ul însemnare plătită. 

În acest moment pe blog sunt mai bine de 2100 de articole care au reprezentat părerea mea sinceră aferentă momentului în care au fost scrise. E greu ca în 11 ani să rămâi neclintit și fidel impresiilor pe care le aveai la 20-ish de ani - așa că rog pe oricine citește însemnări mai vechi de 5 ani să le ia cu puțin dar eu pe vremea ta.

Din lucrurile care îmi plac și la care mă pricep peste medie țin să menționez snowboarding-ul, berea artizanală, street food, gătitul cu inspirații asiatice, pc gaming cu nostalgia anilor 2000, tehnologie și fizică. Ultimul topic e o pasiune secretă alimentată prin tot felul de documentare, articole și discuții aproape existențiale în seri călduroase de vară.

Mai mă uit la ciclism, teatru, fotbal, formula 1, filme cu super eroi și seriale britanice de comedie, dar aici n-aș putea spune că sunt peste medie. Umorul pe care îl apreciez e mai de grabă a la Seinfeld în detrimentului celui din Friends. E fix cât trebuie.

Și aici aș vrea să închei aceast Despre mine. Unele lucruri poți să le descoperi și din ce postez pe rețelele de socializare (InstagramFacebookTwitterLinkedin sau YouTube) așa că n-aș vrea să isprăvesc tot misterul acum.

Postări populare de pe acest blog

Diablo 3: Rise of the Necromancer a ieșit fix cum trebuia să fie

Versiunea scurtă la ce vreau să zic este deja în titlu.

Versiunea lungă este că după vreo 2-3 ore jucate pot spune cu mâna pe inimă că îmi place necromanul mai mult decât jumătate din clasele din Diablo 3. Aduce destul de mult a ceea ce am jucat aproape obsesiv în Diablo 2 și lucrul ăsta nu poate decât să mă bucure. Nu la fel de mult ca anunțul unei versiuni remastered D2, dar p-acolo.

De fapt DLC-ul ăsta este atât de bine închegat încât singurul reproș pe care îl am este referitor la decizia de a aduce necromancerul în universul Diablo 3 printr-un DLC și nu o expansiune. Blizzard fiind printre puținele companii care ignoraseră modul ăsta de muls bani. Ei lucrau 2-3 ani, făceau o expansiune, îi trânteau un preț de 60 de euro și știam că am o grămadă de conținut de care pot să mă bucur.

Pachetul ăsta digital e relativ ieftin pentru un DLC, doar 15 euro, dar s-ar putea să fie primul dintr-o întreagă serie. Lucru care sincer nu mă coafează. Nu pentru că sunt scârțar, dar pentru că DLC-u…

Strongbow - de ceva vreme lansata si la noi in 3 sortimente

Lansarea efectiva a fost acum vreo 3-4 saptamani, dar am evitat sa scriu despre asta inainte sa o localizez offline intr-un supermarket. Oho si cat de greu a fost sa fac asta. Am vanat in Carrefour-ul si Mega Image-ul de la Piata Unirii de parca viata mea depindea de asta.

Cred ca m-ati vazut p-acolo. Cu ochii mijiti, eram cel nehotarat la raionul de beri de import. Ocazional faceam 13-14 si pe la cele cu arome si chiar pe la sucuri - de unde sa stiu unde naiba ar pune ei cidrul (mai are rost sa zic si de mere?).

Gata cu panica! intr-un tarziu au bagat si la mine in cartier cidru Strongbow.


Ce as putea sa zic despre Strongbow? Este un hard cider (4.5% alcool) si la noi in tara vine in trei variante: gold apple, red berries si elderflower. Gold e cel clasic de care probabil ai mai baut prin irish pub-uri, cel de soc nu este pentru toata lumea datorita aromei puternice, iar cel de fructe de padure pare o varianta mai domolita a unui Framboise.

Dupa ce am testat intensiv toate variantele…

Era un băiat bun, da' nu dona zilnic la ONG-uri

Zilnic trăiesc rușinea aceasta: Sunt puțin întârziat spre birou și trebuie să trec printr-o gașcă de tineri energici îmbrăcați relativ la fel care îmi pun de fiecare dată aceeași întrebare.

- Bună! Vrei să faci o faptă bună?

Ce să le răspund? Că nu am timp? Că deja am întârziat la birou? Că am donat relativ recent? Am folosit deja toate scuzele. Îi văd zilnic în același loc prin care din păcate trebuie să trec pentru a ajunge la birou. Nu pot să donez zilnic.

Am ajuns să consider o zi bună atunci când bag privirea în pământ, trec pe lângă ei și nu se lipește niciunul de mine să mă întrebe cum mă cheamă, unde lucrez și dacă aș vrea să fac o faptă bună. Trăiesc cu frică, pe bune.

Frică pentru că nu vreau să fiu răutăcios cu ei și să le știrbesc entuziasmul pentru voluntariat, dar vreau să pot merge în fiecare dimineață la birou fără să ajung să mă întreb dacă sunt o persoană bună sau nu. Știu că sunt.

Ce mișto ar fi dacă cineva care îi organizează pe copiii ăștia nu i-ar mai trimite să…