Treceți la conținutul principal

Cine Sunt?

Bogdan Epure

Mă numesc Bogdan Epure și sunt născut și crescut în București. Internetul mă știe și ca nihasa. Am 32 de ani și puțin a lipsit să nu fiu inginer constructor. Cu toate astea, am reușit cumva să mă țin tare și să ajung zilier în social media autohtonă. În acest moment sunt Social Media Strategist @ Oxygen PR, dar în trecut am făcut tot felul de muncă de jos prin agenții digitate de publicitate. Mai în glumă, mai în serios - Am înfrânt destinul!

Blogul asta îl am de vreo 11 ani și este o enciclopedie a tuturor gândurilor și lucrurilor care au existat în tot acest timp în viața mea. Nu-ți imagina că este un jurnal, autocenzura și simțul penibilului au existat încă de la început. Au oprit excesul de sentimentalism încă din fașă, dar cu siguranță este o enciclopedie de subiecte care cândva au fost demne de dezbătut cu prietenii la o bere .

Poate părea puțin ciudat că în general scriu de bine pe blog, dar am obosit să o ard pe hatereală. E drept că nu este la fel de spectaculos ca atunci când arunci cu puțin venin online, dar tot zenul ăsta descoperit de puțini ani face bine la karma. Evit să scriu despre lucruri în care nu cred sau care nu m-au impresionat - chiar dacă mi se propune să fac asta pe bani. De fapt, pentru transparență, toate articolele publicitare sunt marcate și poartă tag-ul însemnare plătită. 

În acest moment pe blog sunt mai bine de 2100 de articole care au reprezentat părerea mea sinceră aferentă momentului în care au fost scrise. E greu ca în 11 ani să rămâi neclintit și fidel impresiilor pe care le aveai la 20-ish de ani - așa că rog pe oricine citește însemnări mai vechi de 5 ani să le ia cu puțin dar eu pe vremea ta.

Din lucrurile care îmi plac și la care mă pricep peste medie țin să menționez snowboarding-ul, berea artizanală, street food, gătitul cu inspirații asiatice, pc gaming cu nostalgia anilor 2000, tehnologie și fizică. Ultimul topic e o pasiune secretă alimentată prin tot felul de documentare, articole și discuții aproape existențiale în seri călduroase de vară.

Mai mă uit la ciclism, teatru, fotbal, formula 1, filme cu super eroi și seriale britanice de comedie, dar aici n-aș putea spune că sunt peste medie. Umorul pe care îl apreciez e mai de grabă a la Seinfeld în detrimentului celui din Friends. E fix cât trebuie.

Și aici aș vrea să închei aceast Despre mine. Unele lucruri poți să le descoperi și din ce postez pe rețelele de socializare (InstagramFacebookTwitterLinkedin sau YouTube) așa că n-aș vrea să isprăvesc tot misterul acum.

Postări populare de pe acest blog

Deschidere: Shoteria Stația Fantastică

Generația nouă de petrecăreți din Centrul Vechi a dat naștere unui concept interesant: fast bar-ul. Locul unde ajungi să bei ceva cu niște prieteni înainte de poposi într-un club. Așa de încălzit puțin și de intrat în spiritul de petrecere. E locul unde n-ai scaune să te parchezi la povești sau să zăbovești cu orele. Totul e pe repede înainte.

E suficient să ajungi o seară în Shoteria 1 - Stația de primă alcoolizare - să simți pe pielea ta cât de bine a prins. Grupuri și grupuri de oameni care vin să dea un shot - două înainte de a se duce regulamentar la 23:00 în club. Ajută și faptul că au varietate de shot-uri pentru toate gusturile, așa că nu mare e mirarea să vezi grupuri de fete cot la cot shot la shot cu grupuri de băieți.

Lucrurile au mers atât de bine în ăștia 2 ani de Shoteria 1 încât vineri au mai deschis un loc. De data asta s-au concentrat pe long drinks sau shotail-uri cum le zic ei. Un loc puțin mai măricel ca primul, dar sub același concept-umbrelă. Un loc unde să pet…

S-a întâmplat nefăcuta: Chefi la cuțite e mai digerabil ca MasterChef

Nu credeam că o să zic asta vreodată, dar Chefii la cuțite s-au transformat încet, încet într-un fel de Top Gear culinar. Prietenia dintre ei a început să își spună cuvântul și întreg show-ul a devenit mult mai ușor de digerat chit că nu este produs la nivelul calitativ MC.

Între timp au renunțat și la jignirile gratuite, doar de dragul de a fi, așa că întreaga experiență este una care binedispune. Știu că elitismul culinar își face cruce în acest moment, dar nici Chefii și nici MasterChefii n-au emisiuni care să aibă legătură cu gătitul.

M-am uitat la 4 episoade și nici snopit în bătaie moldovenească n-aș putea să îmi aduc aminte de vreun preparat care m-a impresionat sau o tehnică pe care am deprins-o.

Emisiunile sunt pe zona pur de entertainment, iar Chefii fac asta mai bine printr-o carismă tip grup de prieteni. Chit că e pe glume de cartier, recunosc că m-am uitat și am râs de multe ori la emisiunea lor. E posibil ca ăsta să fie un prin semn de stockholm syndrome.

Cu toate asta …

Monitoarele de gaming, 9 ani mai târziu

Săptămâna trecută am dat o fugă să văd cele mai noi monitoare de gaming de la Samsung și mi-am adus aminte de o întâmplare la un lan party de acum 9 ani. Ne-am strâns noi în sufrageria unui prieten și ne-am chinuit regulamentar să facem rețeaua să meargă. Pe vremea aia așa stăteau lucrurile, te strângeai, băgai niște bere și vreo 5 ore te chinuiai să vă vadă rețeaua pe toți.

Octavian Fulger de la WASD primise un monitor de gaming în teste și l-a adus la micul nostru lan party. Ca să înțelegeți ce însemna atunci un monitor de gaming, noi majoritatea încă eram pe monitoare cu tub. Era science fiction ideea de monitor led de gaming.

Ăsta mai avea în plus și comenzile pe touch. Incredibil. Nici nu apăruse prima generație de Iphone, touch-ul era la nivelul fantezist de tehnologie. Eh. Pleacă Fulger să ia niște ceva și ne lasă pe noi, maimuțele, cu monitorul cu touch.

Nu exagerez, cred că 30-40 de minute ne-am chinuit să îl pornim. Ceva nu se lega. Încercam să îl atingem în toate felurile …