nihasa blog

Mă uitam zilele astea la toată nebunia cu Brâncuși pe Facebook. Poze peste poze cu sms-uri de 2 euro, posturi pe blog-uri care condamnă donatul sau încurajează oamenii să doneze și ei - fiecare are o părere și mai toate părerile bune deja au fost scrise. Cum să mulg și eu puțin subiectul ăsta? M-am trezit mult prea târziu să iau o poziție. Poziție care oricum a venit doar așa pentru că efect de turmă și până la urmă sunt doar 2 euro.

Apoi m-a trăznit.

La 8.90 lei, sms-ul pentru Cumințenia Pământului este cel mai eficient mod de a strânge like-uri pe Facebook. La mine a venit cam 0.74 lei pe like. M-am uitat prin ce am mai postat înainte și am cam așa:

gulaș de porc gătit la slow cooker - 1.07 lei pe like doar pentru ingredientepulled pork slow cooked hipstărește - 1.74 lei pe like (două sandvișuri și 3 beri)event cu chef Foa - 5 lei pe like (mâncare, băutură + transport la event)Street Food Festival - 2.18 lei (bilet, mâncare, băutură & transport)luna pozată pe litoralul bulgăresc …

Sâmbătă eram cam indecis dacă să merg sau nu la evenimentul celor de la Ground Zero din propria lor curte. Cumva stele s-au aliniat, curentul a picat în restaurantul unde eram, așa că mi-am zis că e un semn. Am purces spre Băneasa cu foamea-n gât și cu chef de lenevit la o bere.

Când am ajuns eu pe la 4-4:30, în curte micuță a berăriei erau o mână de oameni tolăniți așa că am găsit loc cu ușurință. M-am așezat și am încercat cea mai nouă bere a lor: Spiced Oddity.


Făcută în colaborare cu o micro-berărie din state, Spiced Oddity este extrem de aromată.  Scorțișoară, nucșoară, cuișoare, enibahar, coriandru și ghimbir - toate amestecate cu grijă într-o bere ce te face ușor din vorbe cu ai săi 7.1% abv. Bun de tot.

Umblă vorba prin târg că a fost și pe la Bucharest Street Food Festival, dar atunci nu m-am atins de ea pentru că mi s-a părut jignitor să ceri 10 lei pe un pahar de 0.25 0.33 litri . Poate sunt eu prea zgârcit. La ei la curte a fost mai ok, paharele erau de 0.33 0.4. Noroc că…

N-am mai făcut bere în casă de un an și ceva, dar cu toate astea mi-am permis aseară să dau o fugă pe la întâlnirea berarilor amatori. Undeva într-un complex industrial din Berceni, aseară s-au întâlnit o mână de hombrewers să facă schimb de experiență și să guste niște bere făcută acasă.

Eu cu făcutul berii din kit-uri eram cel mai amator dintre amatori. O bună parte trecuseră deja la următorul nivel în care îți faci singur amestecul. E multă muncă și rezultatele nu sunt tot timpul sigure ca la un kit de bere. Berea se poate acri cu ușurință și nici măcar nu îți dai seama ce n-a mers cum trebuie. Eh. Dar și rezultatele sunt proporționale cu bătaia de cap.


Am pus multe întrebări, unele poate chiar stupide, dar și am ascultat mult. E ușor să asculți oameni pasionați vorbind despre ceea ce le place. Unii aveau planuri mai mari sau mai mici, dar toți doreau cumva ca zona asta de homebrewing să crească. E greu că procesul este unul de durată și munca depusă nu este una flashy demnă de li…

Poate că fiecare are propria lui tehnică, dar eu mă gândeam să o povestesc pe a mea. Totul a pornit de la video-ul de mai jos care vorbește despre cât de ciumate sunt review-urile de pe Amazon de fenomenul "Am primit acest produs gratuit în schimbul unui review". Există site-uri unde te poți înscrie (cred că doar pentru americani) să testezi produse în schimbul review-ului tău sincer. Legislația lor permite acest lucru în schimbul unui disclamer clar.


La noi în țară nu prea este răspândit fenomenul ăsta și dacă nu mă înșel, nici nu avem cadrul legal pentru așa ceva. Cel puțin nu pe magazine online locale. Poate fenomenul se întâlnește prin rândul unor KOLs - ca să nu zic bloguri de fashion, dar eu în 11 ani nu am primit niciodată un produs gratuit în schimbul unui review. Poate fac eu ceva greșit.

În schimb m-am uitat la o grămadă de review-uri lăsate pe paginile produselor - în special al celor care nu prezentau suficient interes încât să existe un review pe vreun bloc în …

În fiecare an pe vremea asta Radisson Blu Hotel organizează un micro Oktoberfest. Situat în curtea interioară în niște corturi generoase, festivalul este o veritabilă bucățică de Bavaria. E un festin al cârnaților dolofani, covrigilor cât fața unui prichindel, al ștrudelelor înecate în vanilie, al berii nefiltrate de la mama ei și evident a cântecelor pe care nu le înțelege nimeni, dar cu toți ridicăm halba instinctiv când le auzim. E fix ce trebuie pentru vremea ploioasă de afara.

Aseară am dat o fugă pe acolo să ma enervez iar că noi ca nație n-am priceput prea bine treaba asta cu mâncarea, berea și distracția - de preferință în același timp. A fost fix cum îmi aduceam aminte și am zăbovit preț de câteva ceasuri cu zâmbetul pe buze și mustață de bere.

Anul ăsta nu mai au Hofbräu și nu pot spune că nu regret nițel asta, dar nici cu a 9-a cea mai populară berărie din Germania nu îmi este rușine: Radeberger. Nici nu ai ce să zici de rău de ea când te gândești că are istorie de aproape…

Din categoria niciun weekend fără street food, ieri am ajuns pe la ora 5 la happeningul de la Piață Amzei. Printre tradiționalii pensionari și angrosiști și-au făcut loc vreo 3-4 food truck-uri de la Bucharest Street Festival - inclusiv deja celebrii, pe newsfeed-ul meu cel puțin, Meat Busters și al lor pulled pork.

Și dacă tot vorbim de spectacol, sosul ăsta românesc merită și el o menționare. E iute, dar nu în zona sutelor de mii pe Scoville. Fix cât trebuie ca să impresionezi pe cineva care nu mănâncă extrem de picant.


Atmosfera era puțin cam tristă când am ajuns și nu s-a schimbat cu mult nici după vreo două beri. Poate era de la soare, poate nu se atinsese numărul optim de hipsteri pe metrul pătrat, poate era și din cauza lipsei unui concept clar al evenimentului, cert e că ceva dădea cu virgulă. Am plecat când deja cozile la mâncare și bătură atingeau sfertul academic.

Obiectivul important al zilei de ieri era de fapt a doua ediție a Night Market-ului by Chef Foa. Auzisem lucru…

În weekend am dat o fugă până în Câmpulung la fabrica Holcim să experimentez pe pielea mea un veritabil How It's Made. Am petrecut vreo 4-5 ore prin fabrică, am vizitat mai tot ce se putea vizita în siguranță și am tot ascultat cu atenție fiecare șef de departament ce a avut de zis despre porțiunea lui.

Este impresionant ce se întâmplă într-o astfel de fabrică și totul este la un ordin de mărime pe care cu greu îl pot percepe. Fie că e vorba de cele 3 role de 50 de tone folosite pentru măcinarea calcarului, cele 1450 de grade din cuptor, cei 426 de parametri care trebuie urmăriți sau cei 1440 de paleți care sunt împachetați zilnic; întregul proces funcționează aproape fără intervenție umană.


Totuși, cele mai impresionante lucruri sunt schimbările în sustenabilitate din ultimii 25-30 de ani în zona asta industrială. Directorul fabricii Holcim (Cornel Banu) spunea că a început în fabrică prin 83, dacă nu mă înșel, ca măturător și strângător de praf. N-a rezistat mult și-a a fugit l…

New Year's resolution-ul meu de anul ăsta a fost să reciclez selectiv tot ce folosesc în casă. O idee ce părea puțin complicată la început, dar care s-a dovedit extrem de simplă pe parcurs. Am pornit prin mă informa ce e de reciclat și ce nu este. Greu de scos informațiile astea, toate site-urile despre reciclare cumva omit sau ascund foarte bine această secțiune. În următorul paragraf concentrez tot ce am învățat:

Plasticele din categoriile 1,2 și 5 se reciclează. Categoria se găsește foarte ușor în triunghiul de reciclare prezent pe fiecare ambalaj de plastic. Nu se reciclează CD-urile, DVD-urile și celelalte categorii. Hârtia se reciclează toată dacă nu este plastifiată, cerată sau contaminată de ulei/mâncare. Același principiu se aplică și pentru carton. Șervețele și hârtie igenică nu se reciclează. Dozele de aluminiu și conservele merg în recipientul pentru plastice odată ce le-ai clătit de resturi. Sticla la sticlă - asta e cel mai ușor.

Separarea deșeurilor o fac în casă în…

Citeam comentariile de la video-ul ăsta și cumva sentimentul general este că mutatul este undeva în top 5 cele mai urâte lucruri pe care poți să le faci în viață. N-aș putea să îmi dau cu părerea personal, dar la o întâlnire cu niște prieteni mi-a fost confirmat lucrul ăsta. Și e ciudat pentru că dacă te uiți la japonezi totul pare atât de ușor și ieftin.

Pentru 302 euro, cât se vehiculează în comentariile de pe YouTube că a costat tot ce se întâmplă în video, scapi total de grija mutării. Ei se ocupă de absolut tot - de la împachetare la rearanjare în noua locuință. Tot ce trebuie să faci tu e să le dai cheile și să te duci la birou.



Avem și noi servicii asemănătoare în București care fac mutări din acestea door to door. Celor de la MovingBox le-am cerut o evaluare fictivă pentru un apartament de 2 camere similar cu cel din video și prețurile erau tot pe acolo: 310 euro + costul cutiilor (5-10 lei cutia).  Nu știu dacă sunt la fel de perfecționiști ca japonezii, dar pentru ~400 de eu…

Am reușit să ajung aseară pe la 7 și 20 la Bucharest Street Food Festival fix când Cred că sunt extraterestru o ardea pe freestyle rap spre deliciul puștilor strânși buluc în fața scenei. Cineva mi-a zis că majoritatea erau veniți de la 3:30-45, accesul în fiecare zi de festival e gratuit până în ora 4, fix pentru pentru momentul ăla. O nebunie, eu până acum 2 săptămâni nici nu auzisem de Cred că sunt extraterestru. Între noi fie vorba, sună chiar bine.

Dar muzica nu ține de foame așa că m-am dus rapid spre zona cu food truck-uri să văd ce pot să ciugulesc. Lista de vendori este impresionantă și nici nu m-aș apuca acum să o enumăr. E burgăreală la greu, pulled pork-ul e și el la loc de cinste, fructe de mare la discreție, paste ca-n Italia, tot felul de cărnuri pe băț, plăcinte țărănești și chiar și sarmale pentru pofticioși.

Eu m-am înfipt direct în Meat Busters-ul lui Itu că prea s-a lăudat toată săptămână cu el pe Facebook: că e primul food truck cu nu știu ce grill ceramic, că po…

Sâmbătă am avut ocazia să fac o degustare ca la carte a noilor sortimente de cidru importate de Heineken: Livada Secretă, Cidru Mândru și Blind Pig. E incredibil să scriu asta în condițiile în care acum mai bine de un an și jumătate, nu prea exista o zonă dedicată cidrului în meniuri barurilor sau pe rafturile supermarket-urilor, iar azi avem degustări.

Toată nebunia a început cu lansarea Strongbow care cumva a mai calmat puțin prețurile și a dus cidrul într-o zona mai accesibilă, chiar dacă unii încă se încăpățânează să le țină sus de tot (de exemplu The Harp Irish Pub sau Terasa Eden). Mai rar am trecut pe la vreo terasă unde nimeni nu bea un sortiment de cidru.

Și cum spuneam, sâmbătă am degustat cidru. În păhărele de shot-uri, numerotate și însoțite de un cartonaș pentru identificare (n-a fost pe neve) și notare a principalelor caracteristici: culoare, transparență, efervescență, gust și aromă.


Am început cu Livada Secretăcare n-avea cum să dezamăgească pentru că e un cidru cu o …