Postări

Se afișează postări din octombrie, 2017

Destiny 2 - ultimul cui în coșciugul RPG-urilor clasice

Imagine
Pentru mine, un RPG este ce făceau cei de la Bioware acum vreo 10-12 ani. Cu alea am trăit și la aia mă raportez când zic role playing game. Ei bine, de ceva vreme încoace RPG-urile nu mai sunt așa și dacă aș fi un nostalgic incurabil aș spune că nu e bine pentru că acolo aveam reguli, aveam zaruri și aveam acel feeling . Multă vreme am fost am fost genul ăsta de om și m-am ferit de Witcher sau Mass Effect. Prea concentrate pe zona asta de action pentru mine. Așa am zis și de Destiny când a apărut acum câțiva ani, doi? Recent, cei de la Activision mi-au dat o cheie de Destiny 2 pentru a îmi da cu părerea într-un review pe blog. Inițial am vrut să o dau pe la prieteni, dar toți au strâmbat din nas ca nu prea mai au timp de jocuri. A trebuit să iau problema în mâinile mele, iar săptămâna trecută am purces la a instala versiunea nou apărută pe PC. Jocul a mers fără nicio problemă și în timp ce se instala m-am pus să mă familiarizez cu povestea de până acum. A fost suficient de i

PUBG HyperX Cloud Alpha Invitational by Bloggers Lan Party

Imagine
Fotografie făcută de Bogdan Șerban Fix cum stau în poza de mai sus eram acum câteva minute în fața calculatorului gândindu-mă ce să scriu despre lan party-ul de acum o săptămână. M-am dus fără prea mari așteptări pentru că nu jucasem jocul (PlayerUnknown's Battlegrounds) niciodată, dar nici nu mă așteptam să termin pe ultimul loc de fiecare dată. Aveam pretenții de la mine, dar în același sunt indulgent pentru că PlayerUnknown's Battlegrounds necesită o răbdare pe care nu mai sunt dispus să o acord jocurilor. Ca să fiu sincer, mi-a plăcut mai mult să mă uit la ceilalți jucând decât să joc eu efectiv. Eh. Noi să fim sănătoși. După eveniment am rămas cu două idei în cap. Prima e că experiența acumulată în toți anii ăștia de gaming te ajută fix în primele 10 minute de joc când nu orbecăi ca nebunul fără să știi ce ai de făcut sau cum te miști. A doua e că mă țin bine și nu pare să am probleme cu chelitul, cel puțin nu momentan. Am aflat asta când m-am uitat la filmulețul

Bobiverse - o trilogie science-fiction de citit

Imagine
Nu prea am pus multe review-uri de cărți pe blog, dar profit de vremea de afară să povestesc puțin despre o trilogie pe care am devorat-o în ultimile două săptămâni. Și când zic de devorat chiar nu exagerez. Rar mi se întâmplă să trec atât de repede prin 1000+ pagini sau cum ar zice audiobook-ul, 28 de ore, pentru că în general "citesc" doar în drum spre muncă/casă. Bobiverse , că despre trilogia asta e vorba, este cu totul altceva decât orice am citit până acum pe zona asta de science-fiction în care noi mergem să explorăm spațiu și evident că o dăm de gard destul de frumos. Trilogia are la bază un concept interesant pe care nu prea l-am citit prin alte cărți: explorarea spațiului cu metodele actuale printr-o sondă von Neumann. Adică o sondă care se poate auto-replica în momentul în care ajunge într-un sistem solar. Sondă pe care pământenii din aproximativ 2100 ajung să o construiască cu conștiința digitalizată a unei persoane. Este o serie proaspătă, ultima carte ap

Avem o Capitală frumoasă, păcat că este locuită

Imagine
M-am abținut ceva vreme să scriu postarea asta pentru că mi se părea de porc să mă plâng abia acum, dar n-am mai rezistat. De când am  câinele , am început să fiu mult mai atent la tot ce e aruncat pe jos pentru că asta mica are o pasiune pentru a băga în gură tot ce prinde. Băi, este incredibil cât de jegos e orașul ăsta. Nu poți să mergi un metru fără să dai peste vreo 3-4 mucuri de țigară. Situația e atât de tristă încât dacă ar adăuga pachetelor de țigări o extra acciză de curățenie, aș fi primul care ar susține-o. Dă-o naiba de treabă ca de bine de rău sunt ceva coșuri de gunoi. Nu suficiente, dar invazia chiștoacelor pare să se accentueze în proximitatea lor. Semn că de fapt mai multe coșuri nu reprezintă o soluție. Șervețele, covrigi, pungi de plastic, pliante, sticle de plastic, doze de suc, doze de bere, orice îți trece prin cap ce poate căra un om cu el, eu le-am văzut pe jos aruncate. Asta ca să nu mai zic de situații what the fuck  unde nu există nicio logică din spa

Câteodată îmi e dor de curiozitatea aia tinerească

Imagine
Știu că am început postarea asta de parcă am o mie de ani, dar câteodată mă simt atât de bătrân și lipsit de inițiativă. Parcă acum vreo câțiva ani eram semnificativ mai curios să merg, să fac și să văd lucruri - fapt care pare că nu mai e valabil zilele astea. Mă chinui de un an și ceva să mă organizez cu o prietenă să mergem să fotografiem clădiri abandonate, avem noi în cap un proiect interesant, dar încă n-am depășit nivelul declarativ. Facem, dregem, pozăm... fâs. Sunt niște băieți care fac explorări urban cu ghid cu tot ce trebuie, m-am jurat că îmi fac timp într-o sâmbătă dimineață să merg cu ei, dar până acum n-am reușit să fac asta. Sunt optimist, la anul mă duc cu câinele în turele astea de câțiva kilometri. Toate lucrurile astea te formează ca om aș putea zice. Dacă mă uit în arhiva blogului de acum 10-12 ani găsesc evenimente peste evenimente la care mergeam și apoi așterneam două-trei rânduri pe blog. Evenimente de tot felul: proiecții de filme subversive (sună ma

Quick Fashion Question: ce te-ar deranja mai mult între un burger storcit și un tânăr bătut?

Imagine
  Mă uitam la reclama asa și mă gândeam cât de ușor au punctat fix unde trebuie natura umană. Cât de ușor e să ignori o agresiune atunci când nu e te privește direct. Bystander Efect în toată frumusețea lui. Am stat să mă gândesc puțin dacă pe vremea mea se întâmpla ceva de genul și nu țin minte să fi fost vreodată în căruța celor agresați. Mă gândesc că la cât de ușor vede Internetul lucrurile în alb și negru, probabil am fost în cealaltă tabără - a celor care agresau. Acum dacă ar trebui să mă apar aș spune că e o diferența între glumițe adolescentine și violență/răutate. De astea din urmă n-am dat dovadă așa că pot să dorm liniștit noaptea. Revenind la reclamă, e fix ce trebuie. Un insight perfect adevărat oriunde în lumea asta, un concept destul de simplu cât să fie înțeles de toată lumea și o execuție fără prea mult tam tam. Îmi place și mi-ar plăcea să văd ceva asemănător și pe la ONG-urile noastre care o dau într-o lacrimogenă care nu prea prinde decât pe la oamenii din pu

Dacă ești gamer și nu ai auzit de PlayerUnknown's Battlegrounds, degeaba exiști

Imagine
Cum zice titlul, mai rar se întâmplă ca un joc să aibă un succes atât de răsunător în early access cum a avut năzbâtia asta de battle royale. Conceptul nu este unul nou și de vreo 3-4 ani tot apare câte un joc pe an care rupe gura târgului, dar niciunul nu a ajuns la nivelul PUBG atât de repede. Deschis publicului undeva prin martie, are deja 13 milioane de jocuri vândute și un record de 2 milioane de jucători concomitent. Să rămâi prost nu alta. Personal nu m-am jucat nici măcar o secundă, dar m-am uitat pe Twitch destul de multe ore la Gigei care se distrau extrem de mult. Cumva am tânjit și eu la genul ăla de experiență, dar mai greu la vârsta asta să îți convingi și să îți sincronizezi prietenii pentru a împușca la sigur experiența aia. Lucrurile astea se vor schimba duminică când are loc următoarea ediție de Bloggers Lan Party care are ca principal și cred că singur joc  PlayerUnknown's Battlegrounds. Abia aștept să merg și să experimentez pe pielea mea harta gigantică

Jameson Caskmates - prietenie între niște butoaie de bere și un whiskey irlandez

Imagine
Legenda spune că atunci când economia Ciprului s-a pus în cap și n-a vrut să mai plece de acolo până când Uniunea Europeană nu i-a fluturat 10 miliarde de euro pe la bot, anul 2013 pentru ăștia mai tineri care citesc însemnarea asta, s-au întâlnit în secret un head brewer și un master distiller și au copt un proiect interesant: bere făcută în butoaiele în care Jameson învechea whiskey-ul. După ce au cinstit bine năzbâtia asta și berea rezultată a câștigat câteva premii, au decis să facă experimentul și invers: whiskey maturat timp de 6 luni în butoaie de bere stout. Le-a ieșit ceva ce au numit ei  Sine Metu - Fear a bit less, live a bit more!   pe care l-au îmbuteliat și trimis în viitor în anul 2017, într-o joi random de octombrie. Zi în care eu m-am intersectat cu acest nou sortiment numit  Jameson Caskmates. Rezultatul nu este o premieră din acest punct de vedere, au mai făcut și alții experimente de gen, dar pot spune cu mâna pe inimă că este în zona aia de reușite pe acest

Horologer - magazin online de ceasuri elvețiene, nu vietnameze

Imagine
Acum câteva săptămâni am primit un email criptic care spunea doar atât: lasă-ne adresa să îți trimitem ceva de la un renumit producător de ceasuri vietnameze. M-am bucurat pentru că n-auzisem vreodată de un producător de ceasuri din zona aia și chiar eram curios să văd despre ce e vorba. Vine ziua cu pricina și mă suna un număr necunoscut. Sunt jos, poți să cobori? M-am conformat și am coborât cu o față cum o au copii în filmele americane când se duc să vadă ce au primit de Crăciun. Bam! Dezamăgire. Jos mă aștepta Marius de la Revoblog cu un pachețel. A fost criptic în ceea ce mi-a zis, dar am mirosit că nu e ceea ce mă așteptam să primesc. Mă întorc la birou și desfac pachețelul cu ceva fiertură vietnameză. Țeapă, dar o țeapă frumoasă că oricum nu mâncasem de prânz. Mesajul campaniei era: Well played ca să zic așa. Păcălit și cu stomacul plin am intrat pe  Horologer  să mă minunez și eu la precizia elvețiană. Frumoase, nu zic nu, dar nici ieftine nu sunt. Eu oricum sunt

Să citești presă scrisă a ajuns așa mai mult un hobby

Imagine
Evident că generalizez aiurea pentru că sunt și ziare unde găsești informații extrem de utile, dar grosul presei scrise e alcătuit din informație total inutilă pe care nu-mi explic altfel de ce ai citi-o. Lucrul ăsta este mult mai vizibil la cele mai populare cotidiane/tabloide de la noi. Nu cred că are cineva un vizibil interes pentru viața privată a pseudo vedetei X. Ce i s-a mai găsit în uter, știre fresh de azi, cu cine a ieșit la o cafea total necompromițătoare sau în ce haine își face cumpărăturile. Sunt pur și simplu informații pe care nici nu poți să le dai mai departe la o șuetă cu doamnele sau, după caz, băieții pentru că râd ăia de tine. Săptămâna trecută am plecat de la birou cu metrou și am făcut ceea ce fac de fiecare dată când aștept să îmi vină stația la care să cobor: m-am uitat la ce mai citește lumea atât digital cât și fizic. Lângă mine era un nene care savura cu interes un articol bombă de pe ultima pagina a unui cotidian - era o înșiruire de tot felul de mo

Mașina, acest instrument care te face să uiți că ai fost cândva pieton

Imagine
Acum vreo doi ani au venit să asfalteze strada din spatele blocului, deși dacă e să mă întrebi pe mine ea nu avea nevoie. Da' cine sunt eu să judec motivele experților în drumuri? Strada e brici acum și băieții îi dau tare dimineața, problema e că aceeași experți de care ziceam mai devreme au reușit performanța românească să pună canalele puțin mai sus de nivelul străzii. Nu mult. Doar vreo 5-7 cm - suficient încât la orice ploaie să se facă o baltă cu o suprafață ce ar face gelos orice posesor de piscină din Pipera. Lucru care nu m-a deranjat extrem de mult până weekend-ul ăsta când am realizat că locul unde cățelușa s-a obișnuit să își facă nevoile este fix în buza piscinei. Deh, doar un român care nu a prevăzut lucrul ăsta când a obișnuit-o acolo poate să critice alți români care n-au prevăzut că niște guri de canale ridicate nu vor scurge apa de ploaie. După cum ziceam mai devreme, băieții veneau tare și când vedeau întinderea de apă ce credeți că făceau? Nimic. Trecea

Am așteptat 3 ani, dar până la urmă am văzut animații românești bune

Imagine
Merg cu sfințenie la Anim'est de câțiva ani încoace, iar unul dintre fetișurile mele era să văd scurtmetrajele înscrise în competiția românească. Unele guri rele ziceau că mă pregăteam pentru o veșnicie de tortură în Iad, dar le-am dat repede peste bot zicându-le că Iadu' e plini de amatori. Nimic din ce au ăia acolo jos nu se compara cu ce puteai să vezi la competiția românească. Ziceai că oamenii ăia au înscris proiecte după au pierdut pariuri că n-au tupeul necesar vină cu animații neterminate sau chiar neîncepute la un festival internațional de gen. Cam la nivelul de rău se situau o bună parte dintre proiecțiile înscrie. Așa că e lesne de înțeles cum aseară îmi cam tremura piciorul nițel. Ca să fiu sincer, am avut și câteva tentative de a renunța la a merge doar pentru că eram extrem de obosit și nu știam dacă am chef să fiu biciuit și scuipat în față timp de 72 de minute cât se anunța că va dura proiecția. Dar cum și mie îmi place să fie greu, am mers și m-aș așezat

Nuțu e genul de om căruia îi place ca lucrurile să fie trainice

Imagine
Pentru că am fost leneș și prins cu alte lucruri, n-am apucat să zic și eu ceva cuvinte de laude referitoare la găselnița celor de la VEKA cu acest calendar de 50 de ani. Am vrut, mă jur, că îmi sunt simpatici și aș putea spune chiar prieteni, dar n-am făcut nimic în direcția asta. Ieri au avut și un party unde au afișat acest calendar-monstru, petrecere la care n-am putut să ajung pentru că s-a întâmplat ceva ce n-am pățit în 12 ani de blogging: m-am dus la adresa greșită. Fix ca în filmele cu proști, pe fugă că trebuia să ajung repede și pe acasă, am ajuns la numărul 4 de pe strada respectivă când evenimentul era 97 - un kilometru jumătate mai încolo. Prea departe pentru a putea să ma încadrez în timp, așa că am bifat această premieră. Referitor la calendar, reclama e fix ce trebuie. Amuzantă, sfâșie al 4-lea zid și cu improvizație, le-a ieșit bine și mă bucur să văd că se mai fac și lucruri din astea pentru muritorii de rând și nu doar pentru zeii advertisingului. Sunt fan

Cea mai bună întrebare de la Webstock-ul de anul ăsta a venit din Republica Moldova

Imagine
O să încerc să reproduc esența pentru ca n-am reținut exact formularea, dar suna cam așa: " Cum se ajută între ei bloggerii din România că la noi în Moldova nu există nicio unitate ". Moment în care s-a lăsat puțină liniște printre bloggerii invitați în sesiunea respectivă. Până la urmă au răspuns că există o solidaritate, dar acum e mai mult directă între oameni decât între bloggeri. Problema cu care se confruntă bloggerii din Moldova este una care nu ne este nici nouă străină. Observ că link-urile către alte bloguri au cam dispărut și chiar și eu mă fac vinovat de lucrul ăsta. Răspunsul nu este unul atât de simplu precum ne luptăm toți pentru aceeași felie de cașcaval  pentru ca în realitate nu asta e problema - sau cel puțin nu consider că asta e problema. Cel puțin în cazul meu, link-urile au dispărut pentru că pe blog am început să scriu din ce în ce mai puțin despre subiectele actuale. Cumva eu sunt în lumea mea și scriu despre lucruri pe care nu le văd pe la alț

Omul trebuie să construiască o fântână, să planteze un copac și să asambleze un calculator

Imagine
Un semn sigur de bărbăție prin zona asta a digital natives e să îți asamblezi singur calculatorul. Pai cum mai poți pune poze pe Instagram cu bere craft și street food dacă tu n-ai fost în stare să pui cap la cap o mână de componente de PC ? Eu întotdeauna m-am mândrit cu combinațiile, unele mai crețe ca altele, de sisteme pe care le-am făcut de-a lungul anilor. Dacă e să abordez problema pragmatic, ieșeam mai ieftin cu suficient față de un sistem clasic, dar nu despre asta era vorba până la urmă. Dacă sistemul pe care îl ai nu are un strop din sângele tău în el înseamnă că probabil n-ai fost idiot ca mine să iei carcasa cea mai ieftină în care evident că te-ai tăiat. Sau dacă n-ai rupt vreodată piciorușele unui cooler șmecher pe care l-ai luat ca apoi să revii la cel stock al procesorului. Sau dacă nu te-ai chinuit o oră să faci toate luminițele și butoanele de pe carcasă să funcționeze cum ar trebui. Sau dacă n-ai primit vreodată de la un specialist întrebarea Da cine a făcu