Treceți la conținutul principal

Postări

Se afișează postări din iunie, 2018

Garmin Fenix 5 Plus de acum 4 zile și în România

Acum câteva zile mă cheamă cei de la Garmin la un eveniment de lansare. Le zic din start că deși sunt fan, mai bine nu vin pentru că mă apucă salivarea pe acolo la vreun ceas de 500 de euro pe care nu o să îl cumpăr doar pentru plimbatul câinelui p-afară. Mi-au zis că e ok, pot să vin pentru că ăsta nou e în jur de 700 de euro. Aaaah. Păi de ce n-ai spus așa băiatule.

Ajuns acolo, primul lucru care m-a impresionat a fost că 8 din 10 invitați aveau un model Garmin la mână. Brusc m-am simțit ca într-un cult, iar eu eram cel mai sărac de acolo cu Vivofit-ul meu de doar 100 de euro. M-am îmbărbătat rapid și m-am uitat pe la noile modele.

N-arată rău, iar cel galben chiar pot spune că mi-a făcut cu ochiul.

Noile Garmin Fenix 5 Plus au ca noutăți un mod de plată contactless, stocare de muzică direct în ceas și un program de aclimatizare la mari înălțimi. Asta pe lângă toate celelalte dotări de pe variantele precedente: notificări de pe telefon, GPS, hărți, busolă, altimetru, accelerometru,…

‘Corruption Detector’ by Grey Brazil São Paulo

Am văzut asta shareuită pe Facebook de un prieten care zicea că ar merge adaptată o versiune și pentru România. Ar merge, ar rupe în bulă și cam atât ar fi rezultatul. Pentru că asta e partea mișto a internetului e că dacă vrei să cauți ceva, găsești. Buba e că nimeni nu prea mai are chef de căutat.

Și aici nu mă refer doar la zona asta politică, nu. Avem la îndemână cea mai mare cantitate de informații pe care a avut-o vreodată specia noastră, iar nouă ne este lene să căutăm. De asta fake news-urile rup socialul în două că omul o înghite și o dă mai departe. Nu se întreabă Dar oare chiar așa este? Ia să dau două-trei căutări. 

Nu. Ne-am obișnuit ca totul să fie servit, explicat, deja parțial mestecat. Văd asta peste tot în jurul meu. De ce să caut eu răspunsul când pot apela la ajutorul colectiv pentru a mă lămuri cu privire la problema pe care o am.

Dar asta e o problemă mai veche ce nu o va rezolva o postare random de pe un blog.

Aplicația în sine și campania e foarte mișto. Poate…

Metamorfoze de Silviu Purcărete @ FITS 2018

Ieri pe ploaie și cu un sac de gunoi pe cap, asta nu este o exagerare de dragul expozițiunii, eram în primul rând la o piesă pe care o vânez de vreo 3 ani la Festivalul Internațional de Teatru de la Sibiu-Metamorofoze. Altă capodoperă a lui Purcărete care intră în categoria de trebuie să o vezi că să o crezi.

Am văzut-o, am crezut-o, este impresionantă, chit că n-am înțeles nici jumătate din ea. Scenă cu scenă este ușor de secționat și analizat, dar cu rușine trebuie să zic că ansamblul m-a depășit. Așa se întâmplă când nu n-ai timp să frunzaresti cele 15 volume de mituri latine pe care le-ai citit în copilărie. Nu-i așa?

E drept că lipsa unor subtitrări nu ajută pentru numeroasele pasajele în latină pe cel care nu este obișnuit să își comande flat white-ul în frumosul grai al lui G.I. Cezar, dar dacă e să fac abstracție de asta pot spune că acțiunea în sine este aproape auto-descriptivă. Pe segemente. Întregul sper să îl înțeleg la următoarea vizionare.

Asta dacă o să mai fie o urmă…

Am votat! Ieșiți la vot dacă vreți. Nu stați acasă!

Ieri de dimineață m-am uitat pe reportajul celor de la Recorder referitor la marele miting în alb al unui partid roșu și aproape am reușit să ajung până la final fără să mă enervez. Pe la minutul 18:52 mi-a sărit țandăra.

Un gigel i-a aruncat niște întrebări semi retorice lui Dragnea, ăsta le-a fentat destul de elegant dacă e să îmi dau cu părerea, iar femeia asta simpatizată a dat finishing move-ul: Dacă nu îți convine ce se întâmplă, ieși la vot. Ei au votat și a ieșit ce au vrut.

Pișa-m-aș pe el de vot! Bă câtă dreptate poate să aibă doamnă asta. Oricât de mult ne agităm noi în bula noastră ce aparent are 155 000 de oameni dacă e să mă iau după numărul de vizualizări al video-ului de mai sus, o grămadă de tineri s-au pișat pe el de vot pentru că... comoditate.

E un efort să îți faci buletin în orașul în care stai. E un efort să mergi la secție în detrimentul muntelui sau altui eveniment hipstăresc ce se întâmplă în weekend-ul ăla. E un efort să te asiguri că măcar prietenii apropr…

Când prea multe cookie-uri sunt prea multe?

Am vrut să văd scandalul dintre Oreste și Nicolicea pentru că nu înțelegeam din titlul de pe Reddit care dintre ei este PSD-istul înfocat la care se făcea referire și am dat peste cookie policy-ul celor de la B1.

369 de cookie-uri vor să îmi bage pe gât!

De două ori mai multe cookie-uri decât știrea are cuvinte.

Vedeți dragilor, de asta nu putem să avem lucruri drăguțe și trebuie UE să reglementeze mârlănia.

369 zic ei la prima vizită că la reload deja Chrome-ul numără vreo 375.

Apoi m-a apucat curiozitatea. Câte cookie-uri au site-urile pe care le frecventez destul de des?

Gmail: 40Facebook: 15Twitter: 29Reddit: 142YouTube: 57Blogul ăsta: 7 ca vizitator (42 ca admin)Alte bloguri din România: 20-24 (în medie)Feedly: 101.... și abia la al 8-lea tab depășesc numărul de cookie-uri pe care doar B1.ro are neapărat nevoie pentru a funcționa.  Ai zice că din cauza naturii site-ului are nevoie de atât de multe, dar colegii lor de la hotnews (137), știrileprotv (100), digi24 (111), revistabiz (…

Ești român abia când ți-ai îngrădit metrul pătrat de verdeață din fața blocului

Nu contează cât de mic e peticul de verdeață din fața blocului, românii noștri l-au îngrădit ca să... ce? Ceva cu siguranță cu câinii e răspunsul, deși nu-mi dau seama ce vină are bietul animal. De fapt sunt îngrădite să țină alte animale departe de micro grădina aia cu câteva flori - dacă e cineva gospodar prin bloc. Animale ce în general sunt bipede și aruncă țigările, dozele de bere și sticlele de cola pe jos sau nu strâng după animalul de companie.

Abia de când am câine am început să realizez că accesul la orice petic de iarbă este în majoritatea cazurilor blocat. Poți să îl privești, dar nu îl poți atinge pentru că e acolo în spatele unui gard. Lucrul ăsta e de o tristețe monumentală și e bine întipărit în memoria colectivă. Mă gândesc doar cât ne-a luat să înțelegem că iarba din parc chiar se poate călca pentru că ăla e scopul ei.

Recent a fost o știre despre niște oameni care au învelit cireșul din fața blocului cu sârmă ghimpată pentru a opri copiii să se urce și să mănânce d…