Treceți la conținutul principal

RATB

Urmatorul mesaj e scris de mine ca raspuns pe un thread legat de RATB … la comments o sa pun si postul initial care m`a facut sa comentez .

i RATB ~ e ca un film prost care il vezi de multe ori si te mai si amuza . Iubesc persoanele transpirate , batraneii si babutele senile care sunt gata gata sa iti faca morala , de fapt chiar astept sa zica ceva ca am asa o bucurie cand ma cert cu ele , dar probabil e ceva in privirea mea care le face sa inghita in sec . Iubesc intrebarile de genu ” cobori la prima? ” ” ala e telefonul tau sau te bucuri ca ma vezi ” . Iubesc cand ma mai pipaie pe fund cate o babuta … macar se bucura la carnita prosapta . Iubesc oamenii care se urca in masina / tramvai si intreaba apoi ce este : IUBESC ca unora dintre ei sa le zic ca e alt tramvai . Iubesc privirile dezgustate care le vad prin tramvai . Iubesc tot felul de alcoolici notorii care se mai urca din cand in cand . Iubesc discutiile din tramvai legate de cele mai mici porcarii. Iubesc controlorii care tot timpul oricat de plin e tramvaiul vin direct la mine sa ma intrebe daca am bilet sau abonament … iubesc sa ii intreb ” Dar de ce doar pe noi astia tineri ne controlati ? ” si mai ales iubesc fata pe care o fac cand le pun intrebarea asta si le arat abonamentul . Iubesc sa vad cata diversivitate poate sa care omul cu el in tramvai . Iubesc moda de tramvai … despre vestimentatie e vorba acum . Ah ce sa mai zic ? Iubesc RATB-ul

Comentarii

  1. 2 Comments for 'RATB'

    1.

    nihasa
    July 28, 2005 | 3:56 pm | Edit This


    Aste post este scris de Nicky_Santoro pe CGforum

    “Pe mine in autobuze ma enervau urmatoarele lucruri:
    1. Aia care NU simt caldura si/sau mirosul, lucru care i-ar determina sa deschida geamul sau sa nu il inchida daca este deschis pe motivul “Este curent …”
    2. Aia care atunci cand urca stau in zona usii si nu se duc mai inspre mijloc
    3. Aia care cand este foarte aglomerat autobuzul, iti dau impresia ca vor sa treaca mai departe, pe langa tine, le faci loc punandu-te intr-o pozitie contorsionista in care poti sta 5-10 secunde maxim, iar dupa ce a ajuns in dreptul tau, unde tu i-ai facut loc ca sa TREACA, el/ea ramane acolo.
    4. Oamenii cu sacosi dintr-alea de papura cu goodies cumparate din Europa de nu iti vine sa crezi cum dracu’ poate sa care atat de multe si ti se ridica parul pe spate de nervi cand vezi cata vointa are sa se urce in autobuz CHIAR DACA SE VEDE ca nu incape sub nici o forma.
    5. Babutele si Moshii care fac turul Bucurestiului si de Luni pana Vineri la orice ora si Sambata si Duminica la orice ora, iar intotdeauna gasesc ceva comun de vorbit despre niste imbecilitati atroce gen “Merg in Militari sa cumpar paine, eu stau in Balta Alba, dar mai fac o plimbare, ca mi-a zis doctorul ca imi face bine. Ce nesimtit asta care a coborat acuma, nu se ridica sa ma lase sa stau jos, al nabii ce educatie primeste acasa” (probabil respectivul (a) nu a vazut omul in varsta si poate ca din cauza aceea nu a cedat locul).
    Eu am facut 2 faze, destul de …. nesimtite ca sa zic asa la batrani, poate am intrecut masura, dar nu mai suportam insistenta lor. Am patit asa, stateam jos, luasem autobuzul de la capat si …. am gasit loc, logic. Pe la a treia statie se urca o babuta, se posteaza pe undeva in spatele meu, nu o vad, nu o aud, iar peste vreo 2 statii urca inca una, care nu o cunostea pe aceasta, si ii spune “ce nesimtiti sunt doamna generatia asta, nu dau locul unei doamne in varsta”. Eu atunci, m-am intors gandindu-ma ca sunt cel vizat, si evident m-am ridicat, si am spus sa stea jos, nu am vazut-o. Iar baba, “nu, nu stai linsitit, cobor la prima”. M-am super enervat. Peste cateva zile, am intalnit iarasi pe aceeasi ruta o alta babuta, asezata la fel undeva unde eu nu am vazut-o si vine si isi pune sarsanalele la picioarele mele …. am explodat si am intrebat-o “Doamna, va dor picioarele? Ea: Da, ma dor, ca sunt batrana! Eu: La varsta mea, dumneavoastra lasati oamenii in varsta sa stea jos? Ea: Da, bineinteles, cum sa nu. Eu: Pei vedeti, din cauza aceasta va dor picioarele acuma!”.
    Si alta faza, la 8 dimineata nu reuseam sa ma urc in troleibuz, era prea multe lume si efectiv nu se putea …. o babuta, ma impinge, mi-o ia inainte cu gandul sa fie ea prima la usa … atunci ii spun: “Doamna, eu intarzii la servici, daca intarzii la servici voi fi dat afara, daca voi fi dat afara nu voi mai castiga bani, daca nu voi mai castiga bani nu se vor mai plati impozitele aferente salariului meu, asa ca dumneavoastra nu veti mai avea pensie, ce ziceti ma lasati sa urc?” .... si ea cu o fata nedumerita: “Ce? Ca nu am inteles nimic….””

    Mi`a placut la nebunie ideea :!
    2.

    cxmtl
    July 29, 2005 | 10:04 pm | Edit This


    dar cand sunt trijcinci de grade cum au fost (si-or sa fie) zilele astea ? :) uiti de restul incovenientelor. 3 staii cu autobuzu` si ai deja nervi pentru toata ziua. :)

    erm… use metrorex ;)

    RăspundețiȘtergere

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Și au trăit fericiți până la adânci bătrâneți și nici unul n-a învățat vreodată să gătească

Am o chestie care mă bâzâie recent: oamenii care nu știu să gătească și se laudă cu asta. Sunt mândri și înfumurați de această realizare. Parcă sunt mai buni decât noi ăștia fraierii care ne mai băgam ocazional mâinile prin ulei și grăsimi de animal. Și mă uit la ei și mai că îmi vine să le zic că sunt niște idioți.

Este imposibil să zici că nu știi să gătești. Aaah. Majoritatea tentativelor s-au terminat cu ceva ce nu putea să fie mâncat? Se întâmplă și data viitoare o să iasă mai bine că ai tras niște învățăminte. Dar de aici până la a te alinta și lăuda că nu tu nu știi să faci nimic - e drum lung.

Pui niște ulei în tigaie, arunci o mână de cartofi în uleiul încins, îi învârți până sunt galbeni-maronii - ai cartofi prăjiți. Spargi două ouă deasupra și le amesteci preț de câteva secunde până au aceeași culoare cu cartofii - bum! cartofi prăjiți cu omletă. Hai dă-o dracu că nu e greu.

Dacă ai mâncat vreodată mâncare gătită, șansele sunt de vreo 75% să o poți reproduce doar amestecân…

Carrier has arrived: Starcraft Remastered

Când prin martie anunțam că cei de la Blizzard vor scoate în vară Starcraft Remastered, același joc ca acum 19 cu o grafică mai buna, trebuie să recunosc că m-am bucurat ca o școlăriță. Primul meu joc pe care l-am jucat vreodată în multiplayer urma să primească o a doua șansă.

Ier s-a lansat pentru cei cu precomandă, nu îmi dau seama exact ce înseamnă asta, dar cert e că azi de dimineață am băgat un meci. Și cum mai bine să testez dacă Remastered-ul ăsta mă poartă pe rush-ul nostalgiei dacă nu cu un free for all vs 7 calculatoare pe Big Game Hunter?

A fost o nebunie, mă jur! Este fix același lucru ca acum aproape 20 de ani. A durat o eternitate să scot toate cele 7 calculatoare, 45 de minute la vârsta asta se simt altfel ca la 12-13 ani, dar a meritat! M-am simțit ca în '98 în acel net cafe mucegăit de pe lângă generală unde aveai experții în spatele tău care își dădeau cu părerea ce ar trebui și ce n-ar trebui să faci. #dăsătetreceu

Strategia aplicată a fost cea clasică care mie…

Povești adevărate: cum am m-am transformat din impostor în expert... de multifuncționale

Povestea este destul de amuzantă și cumva pleacă de la zicala corporatistă "Spune-mi câți oameni se pot uita în ecranul tău de la muncă ca să îți spun cât de nou ești în firmă". Ghinionul de neșansă a făcut ca vreo 2 ani să fiu poziționat fix în punctul cel mai traficat din open space: lângă multifuncționala ce deservea 60+ oameni.

Vrând, nevrând, toată lumea ajungea cel puțin odată pe săptămână la monstruozitatea mecanică de un metru jumătate înălțime ce ocazional mai dădea și gherle. Se uitau lung la ea, apăsau niște butoane cu vizibilă disperare și apoi se întorceau spre mine să mă întrebe dacă știu ce are de nu merge.

Acum ca să înțelegeți puțin nivelul meu expertiză în multifuncționale, trebuie să spun că până să ajung la jobul ăsta aveam o medie de o foaie printată pe an, iar asta nu este exagerare. De scanat nici nu are rost să zic ceva pentru că nu cred că am avut ocazia să fac asta înainte. Practic am putea spune că aveam atât de multă experiență în subiectul acest…