Treceți la conținutul principal

RATB

Urmatorul mesaj e scris de mine ca raspuns pe un thread legat de RATB … la comments o sa pun si postul initial care m`a facut sa comentez .

i RATB ~ e ca un film prost care il vezi de multe ori si te mai si amuza . Iubesc persoanele transpirate , batraneii si babutele senile care sunt gata gata sa iti faca morala , de fapt chiar astept sa zica ceva ca am asa o bucurie cand ma cert cu ele , dar probabil e ceva in privirea mea care le face sa inghita in sec . Iubesc intrebarile de genu ” cobori la prima? ” ” ala e telefonul tau sau te bucuri ca ma vezi ” . Iubesc cand ma mai pipaie pe fund cate o babuta … macar se bucura la carnita prosapta . Iubesc oamenii care se urca in masina / tramvai si intreaba apoi ce este : IUBESC ca unora dintre ei sa le zic ca e alt tramvai . Iubesc privirile dezgustate care le vad prin tramvai . Iubesc tot felul de alcoolici notorii care se mai urca din cand in cand . Iubesc discutiile din tramvai legate de cele mai mici porcarii. Iubesc controlorii care tot timpul oricat de plin e tramvaiul vin direct la mine sa ma intrebe daca am bilet sau abonament … iubesc sa ii intreb ” Dar de ce doar pe noi astia tineri ne controlati ? ” si mai ales iubesc fata pe care o fac cand le pun intrebarea asta si le arat abonamentul . Iubesc sa vad cata diversivitate poate sa care omul cu el in tramvai . Iubesc moda de tramvai … despre vestimentatie e vorba acum . Ah ce sa mai zic ? Iubesc RATB-ul

Comentarii

  1. 2 Comments for 'RATB'

    1.

    nihasa
    July 28, 2005 | 3:56 pm | Edit This


    Aste post este scris de Nicky_Santoro pe CGforum

    “Pe mine in autobuze ma enervau urmatoarele lucruri:
    1. Aia care NU simt caldura si/sau mirosul, lucru care i-ar determina sa deschida geamul sau sa nu il inchida daca este deschis pe motivul “Este curent …”
    2. Aia care atunci cand urca stau in zona usii si nu se duc mai inspre mijloc
    3. Aia care cand este foarte aglomerat autobuzul, iti dau impresia ca vor sa treaca mai departe, pe langa tine, le faci loc punandu-te intr-o pozitie contorsionista in care poti sta 5-10 secunde maxim, iar dupa ce a ajuns in dreptul tau, unde tu i-ai facut loc ca sa TREACA, el/ea ramane acolo.
    4. Oamenii cu sacosi dintr-alea de papura cu goodies cumparate din Europa de nu iti vine sa crezi cum dracu’ poate sa care atat de multe si ti se ridica parul pe spate de nervi cand vezi cata vointa are sa se urce in autobuz CHIAR DACA SE VEDE ca nu incape sub nici o forma.
    5. Babutele si Moshii care fac turul Bucurestiului si de Luni pana Vineri la orice ora si Sambata si Duminica la orice ora, iar intotdeauna gasesc ceva comun de vorbit despre niste imbecilitati atroce gen “Merg in Militari sa cumpar paine, eu stau in Balta Alba, dar mai fac o plimbare, ca mi-a zis doctorul ca imi face bine. Ce nesimtit asta care a coborat acuma, nu se ridica sa ma lase sa stau jos, al nabii ce educatie primeste acasa” (probabil respectivul (a) nu a vazut omul in varsta si poate ca din cauza aceea nu a cedat locul).
    Eu am facut 2 faze, destul de …. nesimtite ca sa zic asa la batrani, poate am intrecut masura, dar nu mai suportam insistenta lor. Am patit asa, stateam jos, luasem autobuzul de la capat si …. am gasit loc, logic. Pe la a treia statie se urca o babuta, se posteaza pe undeva in spatele meu, nu o vad, nu o aud, iar peste vreo 2 statii urca inca una, care nu o cunostea pe aceasta, si ii spune “ce nesimtiti sunt doamna generatia asta, nu dau locul unei doamne in varsta”. Eu atunci, m-am intors gandindu-ma ca sunt cel vizat, si evident m-am ridicat, si am spus sa stea jos, nu am vazut-o. Iar baba, “nu, nu stai linsitit, cobor la prima”. M-am super enervat. Peste cateva zile, am intalnit iarasi pe aceeasi ruta o alta babuta, asezata la fel undeva unde eu nu am vazut-o si vine si isi pune sarsanalele la picioarele mele …. am explodat si am intrebat-o “Doamna, va dor picioarele? Ea: Da, ma dor, ca sunt batrana! Eu: La varsta mea, dumneavoastra lasati oamenii in varsta sa stea jos? Ea: Da, bineinteles, cum sa nu. Eu: Pei vedeti, din cauza aceasta va dor picioarele acuma!”.
    Si alta faza, la 8 dimineata nu reuseam sa ma urc in troleibuz, era prea multe lume si efectiv nu se putea …. o babuta, ma impinge, mi-o ia inainte cu gandul sa fie ea prima la usa … atunci ii spun: “Doamna, eu intarzii la servici, daca intarzii la servici voi fi dat afara, daca voi fi dat afara nu voi mai castiga bani, daca nu voi mai castiga bani nu se vor mai plati impozitele aferente salariului meu, asa ca dumneavoastra nu veti mai avea pensie, ce ziceti ma lasati sa urc?” .... si ea cu o fata nedumerita: “Ce? Ca nu am inteles nimic….””

    Mi`a placut la nebunie ideea :!
    2.

    cxmtl
    July 29, 2005 | 10:04 pm | Edit This


    dar cand sunt trijcinci de grade cum au fost (si-or sa fie) zilele astea ? :) uiti de restul incovenientelor. 3 staii cu autobuzu` si ai deja nervi pentru toata ziua. :)

    erm… use metrorex ;)

    RăspundețiȘtergere

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Quick Fashion Question: ce te-ar deranja mai mult între un burger storcit și un tânăr bătut?

Mă uitam la reclama asa și mă gândeam cât de ușor au punctat fix unde trebuie natura umană. Cât de ușor e să ignori o agresiune atunci când nu e te privește direct. Bystander Efect în toată frumusețea lui.

Am stat să mă gândesc puțin dacă pe vremea mea se întâmpla ceva de genul și nu țin minte să fi fost vreodată în căruța celor agresați. Mă gândesc că la cât de ușor vede Internetul lucrurile în alb și negru, probabil am fost în cealaltă tabără - a celor care agresau. Acum dacă ar trebui să mă apar aș spune că e o diferența între glumițe adolescentine și violență/răutate. De astea din urmă n-am dat dovadă așa că pot să dorm liniștit noaptea.

Revenind la reclamă, e fix ce trebuie. Un insight perfect adevărat oriunde în lumea asta, un concept destul de simplu cât să fie înțeles de toată lumea și o execuție fără prea mult tam tam. Îmi place și mi-ar plăcea să văd ceva asemănător și pe la ONG-urile noastre care o dau într-o lacrimogenă care nu prea prinde decât pe la oamenii din publicit…

Heineken Blade - un fel de R2D2 al dozatoarelor de bere

Vineri când toată lumea rupea ușa pentru a fugi la mare, eu eram la Galateca să aflu mai multe despre cum Heineken vrea aducă berea draught în cât mai multe locuri ce în mod tradițional nu o serveau din considerente de volum/spațiu.

Ca să fiu sincer mi-a luat ceva să îmi dau seama care sunt locurile astea de care vorbeau ei. În afară de ceainării și coffee shop-uri, nu mi-am amintit pe moment de niciun loc în care am fost și nu servea bere la draught. Apoi m-a pălit - o mulțime de restaurante, locații nonconformiste și cinematografe stau destul de prost la capitolul ăsta.



Roboțelul cu care s-au gândit să cucerească această lume fără bere la halbă este celdin imagine și se numește Heineken Blade.Arată mai mult a espressor decât aduce a dozator de bere, iar din acest motiv este și destul de portabil încât să meargă pus cam pe unde e nevoie.

Are aproape 26 de kilograme cu tot cu "butoiul" de 8 litri și poate să răcească 30-32 de draught-uri de 0.25 la 2 grade. Odată înțepat bu…

Dis de dimineață vezi o variantă mai bună de oameni

De vreo două săptămâni de când am început să ies cu bestia p-afară am tot remarcat lucrul ăsta. Oamenii sunt mai buni de dimineață. Mult mai buni. Indiferent de statut social sau ce au de făcut, sunt mult mai prietenoși, dau binețe și chiar intră în mici conversații cu tine ca necunoscut.

Nu zic că nu ajută și cățelul pentru a sparge gheața, dar am văzut mai multe zâmbete diminețile astea decât am văzut în doi ani jumătate de mers cu metroul pe linia Pipera. E ceva în aer când nici nu s-a crăpat de ziuă de relaxează lumea.

N-am văzut pe nimeni să se grăbească sau să pară împovărat de gânduri, iar asta cred că se datorează în mod special lipsei de aglomerație. Bulevardele sunt larg deschise, pe străduțe se circulă fără probleme și chiar mijloacele de transport sunt primitoare și aerisite. Chiar e ceva în aer ce se simte și care parcă spune tuturor: e un nou început.

Studii despre efectul aglomerației și agitația unei metropole probabil că s-au făcut, dar n-am nevoie de ele să îmi întă…