Treceți la conținutul principal

Postări

În momentul în care renunți să te mai zbați, te-ai înecat

Pe Internetul meu, orice discuție cu o tentă cât de cât politică ajunge automat în zona elitistă de noi-ăia-mai-buni vs ei-ăia-care-își-vând-votul-pe-o-sticlă-de-ulei. Moment în care nu prea mai ai ce să comunici cu omul respectiv pentru că percepția de superioritate e cel mai greu de combătut. Dezbaterea ta constructivă tocmai a ajuns un cazan plin cu hate pe care mai bine îl îngropi decât să îl lași să fiarbă scăpat de sub control.

Și mă întristează lucrul ăsta pentru că oamenii care otrăvesc dialogul sunt niște oameni ok care acum ceva vreme au încetat să se mai zbată. Au pus punct. Au închis capitolul și au zis stop, iar acum ca să se auto convingă că alegerea făcută a fost cea corectă trebuie să combată orice inițiativă care poate în trecut le făcea cu ochiul.

Asta văzut destul de mult asta în ultimile două zile referitor la inițiativa asta #FărăPenali la care particip și eu. Că ce rost mai are, că cine ne-a plătit, că toți suntem afiliați politic, că oricum nu este constituțion…
Postări recente

De ce excursiile gratuite pentru pensionari sunt o idee bună

Ce credeți că a răspuns domnul din imagine la întrebarea? Nu. N-a ieșit niciodată din țară. Nici măcar până la vecinii bulgari. Vedeți aici o oportunitate da face ceva mai buni cu banii aruncați anual pe schimbatul bordurilor?

Mai dau un indiciu citându-l pe Mark Twain, chiar el.

Călătoritul este fatal pentru prejudecăți, bigotism sau îngustimea minții Unu plus unu fac doi și într-o lume ideală acești pensionari ar da nas în nas, poate pentru prima oară, cu ce e pe afară. Chiar și în falimentara Grecie de care poate au râs acum câțiva ani la Radio Șanț. Sau de frații bulgari care au fost ciuca bătăilor în toate glumele pre decembriste cu vecini mai săraci.

Poate mini vacanța asta o să le ridice niște semne de întrebare. Ăștia de ce au autostrăzi și noi nu avem? Ăștia cum de își permit la pensie să iasă la restaurant? Ăștia de ce nu se înghesuie la cozi interminabile? Ăștia de ce zâmbesc mai tot timpul? De ce ei pot și noi nu putem?

Și poate vor pune unu plus unu pe hârtie și vor găsi…

Câte zile poți să trăiești cu mâncarea pe care o cumperi de 400 de lei?

Un gigel de pe /r/dataisbeautiful a scormonit prin niște statistici și a rezultat graficul de mai sus: How many days of food does 100$ purchase. A luat în calcul o dietă zilnică echilibrată (fructe, lactate, legume, carbohidrați și proteine) de 2400 calorii pe care a încercat el cât mai bine să o facă cât de cât relevantă. Unele zone sunt axate mai mult pe un anumit tip de mâncare așa că din punct de vedere statistic ce e mai sus are o marjă destul de mare de eroare, dar și așa mi se pare suficient de interesant încât să îl pun pe blog.

În București cică ai putea trăi 20 de zile cu suma asta de bani. În New York doar 6, iar în Cairo 29.

Primul lucru care mi-a trecut prin minte a fost că e imposibil. Ceva e greșit. Cu siguranță dau mai mult pe mâncare pe lună și altfel nu se poate. La o analiză puțin mai în detaliu mi-am dat seama că lucrurile nu sunt chiar atât de departe de adevăr. Dacă mi-aș găti toate mesele astea, probabil că aș putea să mă apropi destul de mult de cei 400 de lei…

Arta subtilă de a nu da o dracu' - de Mark Manson

Nu știu dacă e din cauza ploilor de afară, dar pe Internetul meu toată lumea pare că are o grămadă de timp liber să se certe pe cele mai insignifiante motive. Ieri era vorba despre plăcuțele suedeze de înmatriculare și political correctness-ul care ne va îngropa, că protestele pașnice n-au niciun viitor și că până la urmă tot cu nițică violență se face treaba. Ba nu. Ba da. Și tot așa de dimineața până seara.

Întâmplător, situația asta mi-a adus aminte de o carte de self development care în româna Google Translatiană s-ar traduce ca titlul însemnării ăsteia: The Subtle Art of Not Giving a F*ck. Carte care într-un mod surprinzător vorbește destul de mult despre ce ar trebui să give a fuck, iar ce se întâmplă acum pe rețelele sociale nu pică în categoria asta. De ce?

Pentru că autorul tot insistă pe ideea asta cretină că ar trebui să depui efort și pasiune pentru a căuta fericirea doar în lucrurile pe care le poți controla direct. Tot ce nu ține de tine nu are cum să te facă vreodată f…

Nembeer Draculina - bere artizanală făcută în Sibiu

Cu scuzele de rigoare, trebuie să precizez că review-ul ăsta șade în draft de ceva vreme pentru că trăiam cu senzația că Nembeer Draculina e o bere cu istorie pe piață. De fapt doar memoria îmi juca feste și asocia numele cu faimoasa revistă pentru adulți de la începutul anilor 90.

Peste berea asta roșiatică am dat total întâmplător la o terasă din Sibiu unde tipa care mă servea m-a întrebat dacă n-aș vrea să încerc o bere locală. Probabil și-a dat seama că sunt fin cunoscător având în vedere că eram singurul la ora 11:30 care comanda o bere, așa că am întrebat-o ce recomandă. Mi-a zis fără să zăbovească: Draculina.

Nembeer Draculina este o bere de tip Saison, pentru cei care își știu tipurile de belgine, adică un tip de bere care până acum mai mult sau mai puțin timp se făcea la țară-fermă de către niște țărani mai curioși din fire. Ei cultivau. Ei amestecau. Ei consumau. Cu alte cuvinte este un tip de bere fără prea multe pretenții și rigori.
Seducătoarea Draculina te păcălește ușo…

Logistica impresionantă din Formula 1

Ar fi trebuit să pun video-ul ăsta cu puțin venin că la noi și livrarea într-un interval orar prestabilit dă chix, dar e vară și parcă am mai puțin chef de hatereală.

Video-ul e fix despre ce te-ai aștepta: mutarea unei echipe de F1 între curse, cu tot cu clădiri, piese de schimb, oameni și mașini. Momentul ăla de ahaaaaaa e când am aflat că pentru primele curse de pe alte continente trimit lucrurile neimportante cu vaporul cu câteva luni înainte.

Fântâna de mici pentru că în viață e bine să te mai și distrezi

Inițial nu doream să scriu despre asta, dar am văzut la Radu două comentarii care sunt cumva chintesența tradiționalismului românesc referitor la cum ar trebui să fie o nuntă. Ai acolo frumos o listă pe care trebuie să o bifezi ca să fie bine, iar dacă te abați cât de puțin de la lista respectivă riști să ai pe cineva care automat o să comenteze ceva.

La nunta noastră am vrut să ne abatem de la niște ritualuri în care nu ne regăseam - unul dintre ele fiind numărul exagerat de feluri de mâncare care te încătușează pe scaun cu orele, iar altul fiind lipsa asta de personalizare a unui eveniment major din viață. Dacă pe primul l-am rezolvat ușor cu un bufet suedez cu de toate pentru toți, al doilea a fost puțin mai dificil de implementat.

Dificil, dar nu imposibil.

Daria și-a pus amprenta prin desenarea meniurilor, table mat-urilor, mărturiilor și a numerelor de pe mese, iar eu prin asamblarea și executarea a 8-ei minuni a lumii: fântâna de mici. Deja simt așa niște sprâncene ridicate un…