Treceți la conținutul principal

Postări

O plimbare prin Bucuresti in 1993

Am dat întâmplător pe YouTube de video-ul de mai jos și m-am uitat captivat la cele 36 de minute de plimbat prin jumătate de București. Ceva ce azi, 26 de ani mai târziu, intră în zona legendelor urbane.

Dar să nu fiu absurd, un sfert de secol nu e o perioadă de timp neglijabilă. Cu siguranță optimiștii vor vedea bunăstarea așternută peste Capitala în tot acest timp, la fel cum pesimiștii vor spune ca de fapt nu prea s-au schimbat atât de multe lucruri încât să nu mai recunoști orașul.

Și cred că e un lucru care ține de vârstă. Pe YouTube ăi mai tineri tindeau să fie mai des în prima categorie, iar ăștia mai bătrâni în a doua.

Să ne întoarcem totuși la clip.



Ziceți și voi: s-a schimbat suficient de mult orașul în tot acest timp?

ps. Deși seamănă, în locul pasagerului nu e Florin Călinescu.
Postări recente

6 poze de la Haagen-Dazs Gallery!

Acum vreo 3 săptămâni s-a mai bifat o premieră în catalogul consumerismului: am cumpărat o cameră foto fix în ziua în care s-a lansat în România. Probabil ca aș fi făcut precomandă dacă exista opțiunea asta, dar așa m-am prezentat regulamentar la ora 9 dimineața la F64 să o testez, iar apoi seara am trecut să îmi iau tichetul de admitere în clubul GRist-ilor. Auzisem multe lucruri bune despre Ricoh GR II așa că mi-am zis că nu am cum să dau greș cu versiunea a 3-a.

De atunci o tot testez sau mai bine spus mă testează ea pe mine, nu cred că s-a convins din prima că am înțeles despre ce e vorba asta cu snapshot-urile. În weekend cu familia m-am înțeles bine cu ea, dar abia aseară la evenimentul celor de la Haagen-Dazs am căzut la pace.

Am tras vreo 36 de poze de zici că eram pe film, iar astea 6 mi-am zis că le dau și pe blog. Tot nu sunt ce trebuie pentru că am ținut timpul de expunere prea jos (1/30), dar rezultatul e unul care mă mulțumește mai ales că efortul de post-procesare a fos…

Reciclatul e pentru fraieri

Au trecut mai bine 3 ani de când mi-am propus să reciclez tot ce se poate recicla. Trei ani de reciclare selectivă și mers aproape lunar la pubele din cartier. Ani în care mi-am dat seama că trebuie să fii destul de fraier să faci asta în Sectorul 4 al Capitalei.

Pe la început aveam pubelele peste bulevard la vreo 450 de metri de bloc. După vreo trei-patru luni au dispărut și au apărut altele la vreo 600 de metri, tot pe partea ailaltă a bulevardului. Nicio problemă, am gamba frumoasă și pot să car sacul lui Moș Crăciun în spate. E mai greu cu sticlele de bere, dar fiecare viciu se plătește cumva.

Nu trece un an, iar REBU pierde contractul de curățenie în favoarea ADP-ului. Ce înseamnă asta pentru fraierică ăsta cu reciclatul? Păi timp de vreo jumătate de an nu mai există nicio pubelă de reciclare nicăieri în zonă/sector. Vreo două luni n-am avut nici coșuri de gunoi pentru că REBU a plecat ca o nevastă supărată din relația asta cu Sectorul 4, adică cu tot ce a avut și n-a avut.

Au f…

Mândrește-te cu munca ta

Documentarul de mai jos e țâță de mâță și are doar 20 de minute.

E despre spălători de vase.

Da, job-ul ăla de la care cu greu poți să retrogradezi.

Nu zic că nu poate să fie mai rău, dar să fim serioși, e destul de rău. Nimeni de pe planeta asta nu și-a dorit să fie spălător de vase când era mic, dar probabil același lucru am putea spune și despre contabili. E greu să ajungi ce visai când erai mic.

Cu toate astea, oamenii ăștia sunt mândri de ceea ce fac. Sunt mulțumiți de orele lungi și munca grea pe care o fac seară de seară, lucru de care sunt convins că nu sunt mulți oameni cu care se pot lăuda.

Sunt fericiți în felul lor pentru că indiferent dacă e doar o fază din viață sau e un stil de viață, își fac munca bine și nu se plâng de terțe motive pentru care e de căcat ceea ce fac.


Acum între noi fie vorba, câți oameni ca ăștia cunoașteți?

Toată* lumea e prea concentrată pe ce ar putea să fie pentru a își face treaba pe care trebuie să o facă acum.

*exagerare creativă

Viața fără notificări

Pe principiul "nu sunați, ies eu din când în când", acum vreo doi ani am oprit toate notificările sonore ale telefonului. Am lăsat sms-uri și vreo două aplicații de messaging, dar în rest am tranșat tot ce se putea. Devenise obositor să nu pot sta liniștit la o bere fără ca telefonul să mă atenționeze că s-a mai întâmplat ceva.

În mod normal asta nu era o problemă dacă acel ceva nu era doar zgomot de fond: cineva mi-a dat follow pe Instagram ca apoi să și-l ia înapoi a doua zi, ai un prieten de pe Facebook în apropiere, cineva random a pus un story și alte bazaconii din astea fără care puteam trăi liniștit chiar și pe social media.

Duse sunt zilele alea când o notificare era un motiv de micro bucurie: oare ce s-a întâmplat, hai să dau click să văd. Neah. Zilele astea sistemul de notificări de la Facebook pare gândit de un robot ce a fost dat afară de la fabrica de prăjitoare de pâine inteligente, nu de o persoană reală. Pentru că altfel nu-mi explic de ce 80% din notificări …

De unde îmi iau bere mai specială pentru acasă

Dacă ești și tu ca mine, câteodată vrei doar să ajungi acasă și să bei o bere mai specială. Ceva ce nu se găsește cu ușurință prin supermarket-uri. E bună și aia, dar de obicei marile lanțuri de supermarket-uri nu prea își schimbă portofoliu de beri locale/de import suficient de des încât să te surprindă ceva la raft.

Dacă ești din București ai mai multe opțiuni de locuri unde poți merge să cumperi bere artizanală, iar dacă nu ești o poți face online unde mai plătești ~20 de lei costul de livrare.

Cea mai variată ofertă cred că o găsești la The Beer Institute, un start-up al unor prieteni ce deja și-au deschis a doua locație în Agora Floreasca. Cred că le merge bine având în vedere că s-au extins la câteva luni după ce au deschis primul magazin în incinta Carrefour-ului de lângă Cambridge School of Bucharest de la Romană. Sunt foarte activi pe pagina de Facebook și nu cred că trece vreo săptămână fără să facă vreun eveniment pentru pasionații de bere artizanală.

Dacă ai poftă de ceva …

Perfektum Double Black IPA

Acum 3 ani scriam pe blog despre o mică fabrică de bere din cartierul Berceni care tocmai lansase unele dintre cele mai urâte etichete de bere artizanală. Atunci zicem că băieții ăștia de la ArtBrew sunt de urmărit pentru că sunt printre singurii care fac o bere decentă. Pe cât de mult i-am lăudat în postarea respectivă, pe atât de mult n-am mai auzit nimic de ei în tot acest timp.

Asta până acum vreo câteva zile când am dat total întâmplător de noua lor Black IPA.

Nume: Perfektum Double Black IPA
Stil: Black IPA
Alcool: 8.2%
Origine: Romania
Producător: ArtBrew
Preț: 21 de lei în Craft și Draft

Aia veche mi-a plăcut pentru că aducea destul de mult cu ceva ce am făcut într-o vară acasă: o bere cu o culoare frumoasă care stârnea reacții puternice chiar și în cei care nu prea le aveau cu berea.
Parcă așa sună mai frumos decât adevărul: o bere care te făcea să te strâmbi din nas încă de la prima gură. Dar unii sunt masochiști ca mine și apreciază gustul acesta puternic de caramel.

Double Blac…