Treceți la conținutul principal

So what is still adorable these days?

Sa ai 22 ani si o zi. Ha ha ha ... nu! Stiti copiii aia mici pe care ii intrebi ce varsta au si iti raspund ceva gen 5 ani si 8 luni? Dragutei foc in micul lor exercitiu de a invata numaratoarea pana la 10. Sau poate la varsta aia conteaza fiecare luna. Imi inchipui ca masivitatea fluxului de cunostinte pe care le acumulezi chiar fac trecerea timpul sa para mai inceata.

Revenind ... la problema arzatoare care imi tot da tarcoale de vreo 2 saptamani incoace. Singurii oameni care mai fac asta peste sa zicem 9-10 ani sunt cei care implinesc 18 si intra astfel in legalitate cu multe lucruri imorale. Cati ani ai? 18 si 4 luni. Wow ce dragut. (si nu sunt ironic aici)

Eu sunt usor de fascinat cu lucruri pe care nu pot sa le fac. Sa retin zile de nastere / zodii si alte chestii din astea e nitel peste puterile mele. Trebuie sa fie cineva care sa imi aduca aminte ... pentru ca eu sunt praf.

Revenind .... iar ... adorabili zilele astea sunt oamenii care sunt constienti de durata timpului scurs de la iesirea din uter. Asa ca avem o dedicatie pentru 22+1zi (Yoli) cu bla bla bla happy happy joy joy.

mini pi es ... am mentionat asta doar pentru ca ai primit un iepuras in carne si oase de ziua ta.

PS Ma enerveaza la culme aia care cand eram mai mic spuneau ca au varsta lor + 1 atunci cand deja mai aveau 4-5 luni pana la implinirea respectivei varste. Eu personal eram genul ala geeky care spunea ca are xx ani pana in ziua in care implineam xx+1.

Comentarii

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

StarCraft Remastered se lansează la vara

Pe vremea mea, drama băieților de școala generală era că fetele din clasă nu prea se uitau la noi. Băieții de liceu erau pe radarul lor, iar noi practic nici nu existam. Lucrul ăsta s-a schimbat prin clasa a 8-a când toți ne-am înălțat și practic au început să se uite mai cu jind la noi, dar deja era prea târziu.

În '98 când se întâmpla asta, apăruse StarCraft și primele net cafe-uri de prin București, iar toată atenția noastră era captată de acest joc. În fiecare clipă din zi doar asta vorbeam: terrani, protoși și zergi.

StarCraft a fost pentru mine primul joc pe care l-am jucat vreodată în multiplayer. Nici nu aveam calculator acasă pe vremea aia, dar after school-ul îl petreceam în net cafe-uri - fie jucând, fie uitându-mă la alții cum se jucau.

Nu eram deloc bun la joc, îmi luam bătaie cu o precizie elvețiană. Poate și din cauză că singura strategie pe care o aplicam era să îmi fac turrele - câmpuri întregi de turrele, iar mârlanii mei de adversari veneau cu carriere invizibi…

Ieri le-am arătat Bucureștiul celor 5 noi beri aduse în România de URBB

De două zile timeline-ul meu s-a umplut de bloggeri care primiseră pachetul din imagine. Poze din toate unghiurile, selfie-uri, nebunie. Eu cred că am primit ultimul lădița care avea frumos atașat următorul mesaj: "Descoperă Europa cu berea care ți se potrivește! #beertrip", așa că presiunea a fost maximă.

Eu ce fel de poză pot să pun ce deja n-a fost făcută de ceilalți? Pe drumul spre casă, ajutat și de constituția specifică de blogger ce trebuia să care 6 kilograme, mi-am zis să fiu o gazdă primitoare și să le arăt celor 5 beri noi o fărâmă de București.

Și pentru că tot zic de ele, dar nu le-am numit, acestea sunt: Grimbergen Ambreé, Kronenbourg 1664 Blanc, Angelo Poretti 4 Luppoli Original, Angelo Poretti 5 Luppoli Bock Chiara și Angelo Poretti 6 Luppoli Bock Rossa.

Alături de ele au fost două mutat aici de ceva vreme: Guinness și Weihenstephaner Hefe Weissbier.

Rezultatul este mai jos.














Problema unui food truck făcut din pasiune e că nu se ia niciodată în serios

Sâmbătă am fost la aniversarea celor de la Ground Zero la Verde Stop - un loc ce a văzut de-a lungul timpului câteva street food festivals. Am ajuns regulamentar la 2, mi-am luat o bere și m-am tolănit regulamentar pe iarbă. Deja de la a 2-a bere au început șoriceii să danseze prin stomac așa că am făcut un tur al food truck-urilor prezente.

La BurgerVan timpul de așteptare era de peste 45 de minute, la Pește Pâine nici nu deschiseseră la aproape 3 ore de când începuse evenimentul, iar la Dianei 4 norocul a făcut să aibă gulașul făcut dinainte așa că puteai să mănânci pe loc. Nu zic că m-am resemnat, că au un gulaș bun, dar speram să bag niște cartofi prăjiți de la Pește Pâine.

Au deschis și ei jumătate de oră mai târziu și imediat s-a făcut o coadă care s-a împrăștiat repede. N-am înțeles de ce, dar mi-am zis că ăsta e momentul să merg să iau niște cartofi. Țeapă. Urmau să îi facă în 30 de minute după spusele lor. Mmda. Bine.


Am mai zăbovit ceva timp la niște vorbe și bere, dar am z…