Treceți la conținutul principal

So what is still adorable these days?

Sa ai 22 ani si o zi. Ha ha ha ... nu! Stiti copiii aia mici pe care ii intrebi ce varsta au si iti raspund ceva gen 5 ani si 8 luni? Dragutei foc in micul lor exercitiu de a invata numaratoarea pana la 10. Sau poate la varsta aia conteaza fiecare luna. Imi inchipui ca masivitatea fluxului de cunostinte pe care le acumulezi chiar fac trecerea timpul sa para mai inceata.

Revenind ... la problema arzatoare care imi tot da tarcoale de vreo 2 saptamani incoace. Singurii oameni care mai fac asta peste sa zicem 9-10 ani sunt cei care implinesc 18 si intra astfel in legalitate cu multe lucruri imorale. Cati ani ai? 18 si 4 luni. Wow ce dragut. (si nu sunt ironic aici)

Eu sunt usor de fascinat cu lucruri pe care nu pot sa le fac. Sa retin zile de nastere / zodii si alte chestii din astea e nitel peste puterile mele. Trebuie sa fie cineva care sa imi aduca aminte ... pentru ca eu sunt praf.

Revenind .... iar ... adorabili zilele astea sunt oamenii care sunt constienti de durata timpului scurs de la iesirea din uter. Asa ca avem o dedicatie pentru 22+1zi (Yoli) cu bla bla bla happy happy joy joy.

mini pi es ... am mentionat asta doar pentru ca ai primit un iepuras in carne si oase de ziua ta.

PS Ma enerveaza la culme aia care cand eram mai mic spuneau ca au varsta lor + 1 atunci cand deja mai aveau 4-5 luni pana la implinirea respectivei varste. Eu personal eram genul ala geeky care spunea ca are xx ani pana in ziua in care implineam xx+1.

Comentarii

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

În ultimul an am mers pe jos cam 2480 de km

Zilele astea s-a împlinit un an de când am început să port o brățară de fitness. E vorba de un Garmin Vivofit 2 pe care nu l-am dat niciodată jos în ultimele 365 de zile - doar de curiozitate de a vedea cât merg pe jos într-un an. Răspunsul a fost puțin dezamăgitor:

Cam 2480 de kilometri parcurși pe jos într-un an.

Zic dezamăgitor pentru că speram să trec de 2500 până când scriu însemnarea asta.

Aplicația a contorizat doar vreo 2430 pentru că vreo 5-6 zile extrem de active au reprezentat erori de sincronizare și tot ce am făcut în zilele respective s-a pierdut în neant. Estimez eu că e vorba de vreo 50 de kilometri maxim.

În rest, cam așa arată treaba ca în imaginea de mai jos. Trei milioane și ceva de pași, o medie de 6.8 kilometri parcurși zilnic pe jos și un record de aproape 18 km într-o zi călduroasă de mai.


Problema este că deși valorile par mari, cu siguranță peste media bucureșteană, realitatea e că denotă sedentarismul modern. Citeam acum ceva vreme un studiu similar făcut p…

S-a întâmplat nefăcuta: Chefi la cuțite e mai digerabil ca MasterChef

Nu credeam că o să zic asta vreodată, dar Chefii la cuțite s-au transformat încet, încet într-un fel de Top Gear culinar. Prietenia dintre ei a început să își spună cuvântul și întreg show-ul a devenit mult mai ușor de digerat chit că nu este produs la nivelul calitativ MC.

Între timp au renunțat și la jignirile gratuite, doar de dragul de a fi, așa că întreaga experiență este una care binedispune. Știu că elitismul culinar își face cruce în acest moment, dar nici Chefii și nici MasterChefii n-au emisiuni care să aibă legătură cu gătitul.

M-am uitat la 4 episoade și nici snopit în bătaie moldovenească n-aș putea să îmi aduc aminte de vreun preparat care m-a impresionat sau o tehnică pe care am deprins-o.

Emisiunile sunt pe zona pur de entertainment, iar Chefii fac asta mai bine printr-o carismă tip grup de prieteni. Chit că e pe glume de cartier, recunosc că m-am uitat și am râs de multe ori la emisiunea lor. E posibil ca ăsta să fie un prin semn de stockholm syndrome.

Cu toate asta …

Deschidere: Shoteria Stația Fantastică

Generația nouă de petrecăreți din Centrul Vechi a dat naștere unui concept interesant: fast bar-ul. Locul unde ajungi să bei ceva cu niște prieteni înainte de poposi într-un club. Așa de încălzit puțin și de intrat în spiritul de petrecere. E locul unde n-ai scaune să te parchezi la povești sau să zăbovești cu orele. Totul e pe repede înainte.

E suficient să ajungi o seară în Shoteria 1 - Stația de primă alcoolizare - să simți pe pielea ta cât de bine a prins. Grupuri și grupuri de oameni care vin să dea un shot - două înainte de a se duce regulamentar la 23:00 în club. Ajută și faptul că au varietate de shot-uri pentru toate gusturile, așa că nu mare e mirarea să vezi grupuri de fete cot la cot shot la shot cu grupuri de băieți.

Lucrurile au mers atât de bine în ăștia 2 ani de Shoteria 1 încât vineri au mai deschis un loc. De data asta s-au concentrat pe long drinks sau shotail-uri cum le zic ei. Un loc puțin mai măricel ca primul, dar sub același concept-umbrelă. Un loc unde să pet…