Treceți la conținutul principal

Campanie: Du`te bah la opera .. e gratis

Sub indemnul de la Radio Guerrilla ... du`te bah la teatru ... eu va trimit la un concert de muzica simfonica de camera si clasica in acelasi timp. Daca ai carnet de stundent intrarea este gratuita ... asa ca poate dati o fuga inainte sa va imbatati ca niste porci vineri seara in nu stiu ce club obscur plin de emo kids.

Ah btw ... emo kids ... e foarte cool sa mergi la astfel de evenimente ... asa ca vreau sa vad grupuletul vostru la intrare.

Haideti sa haidem sa facem o mica campanie de popularizare a culturii ... duceti`va mah la o piesa de teatru ... o ceva opera ... ca daca e gratis nu doare la portofel si face bine la minte. Puneti si voi pe bloguri poate schimban niste sondaje in randul tinerilor cand au mers la opera, teatru sau expozitii si vernisaje.

Concerte: Seara Antonin Dvorak

Comentarii

  1. eu am mai vazut piese de teatru ... o gramada de expozitii .. si stiu cum arata opera din interior in ultimile 6 luni :)

    RăspundețiȘtergere
  2. sa-mi explici si mie cum te culturalizeaza piesele de teatru si faptul ca stii cum arata opera pe dinauntru...

    RăspundețiȘtergere
  3. doar daca imi zici tu primul cum face asta faptul ca nu mergi la teatru sau opera :)

    RăspundețiȘtergere
  4. exista alte activitati mai rewarding. mult mai rewarding. si eu din balet, de exemplu, n-am inteles nimic.

    RăspundețiȘtergere
  5. oke ...dar faptul ca ai mers a afectat cumva negativ nivelul de culturalizare (vai de capul meu ce urasc limbaju asta de lemn)? In cel mai rau caz ramai cum erai inainte ... de stricat nu are ce sa strice ...nu?

    RăspundețiȘtergere
  6. hai mah ca e fun sa fii gica contra ... dar macar subiectele sa fie alese pe spranceana :)

    RăspundețiȘtergere

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

În ultimul an am mers pe jos cam 2480 de km

Zilele astea s-a împlinit un an de când am început să port o brățară de fitness. E vorba de un Garmin Vivofit 2 pe care nu l-am dat niciodată jos în ultimele 365 de zile - doar de curiozitate de a vedea cât merg pe jos într-un an. Răspunsul a fost puțin dezamăgitor:

Cam 2480 de kilometri parcurși pe jos într-un an.

Zic dezamăgitor pentru că speram să trec de 2500 până când scriu însemnarea asta.

Aplicația a contorizat doar vreo 2430 pentru că vreo 5-6 zile extrem de active au reprezentat erori de sincronizare și tot ce am făcut în zilele respective s-a pierdut în neant. Estimez eu că e vorba de vreo 50 de kilometri maxim.

În rest, cam așa arată treaba ca în imaginea de mai jos. Trei milioane și ceva de pași, o medie de 6.8 kilometri parcurși zilnic pe jos și un record de aproape 18 km într-o zi călduroasă de mai.


Problema este că deși valorile par mari, cu siguranță peste media bucureșteană, realitatea e că denotă sedentarismul modern. Citeam acum ceva vreme un studiu similar făcut p…

Deschidere: Shoteria Stația Fantastică

Generația nouă de petrecăreți din Centrul Vechi a dat naștere unui concept interesant: fast bar-ul. Locul unde ajungi să bei ceva cu niște prieteni înainte de poposi într-un club. Așa de încălzit puțin și de intrat în spiritul de petrecere. E locul unde n-ai scaune să te parchezi la povești sau să zăbovești cu orele. Totul e pe repede înainte.

E suficient să ajungi o seară în Shoteria 1 - Stația de primă alcoolizare - să simți pe pielea ta cât de bine a prins. Grupuri și grupuri de oameni care vin să dea un shot - două înainte de a se duce regulamentar la 23:00 în club. Ajută și faptul că au varietate de shot-uri pentru toate gusturile, așa că nu mare e mirarea să vezi grupuri de fete cot la cot shot la shot cu grupuri de băieți.

Lucrurile au mers atât de bine în ăștia 2 ani de Shoteria 1 încât vineri au mai deschis un loc. De data asta s-au concentrat pe long drinks sau shotail-uri cum le zic ei. Un loc puțin mai măricel ca primul, dar sub același concept-umbrelă. Un loc unde să pet…

S-a întâmplat nefăcuta: Chefi la cuțite e mai digerabil ca MasterChef

Nu credeam că o să zic asta vreodată, dar Chefii la cuțite s-au transformat încet, încet într-un fel de Top Gear culinar. Prietenia dintre ei a început să își spună cuvântul și întreg show-ul a devenit mult mai ușor de digerat chit că nu este produs la nivelul calitativ MC.

Între timp au renunțat și la jignirile gratuite, doar de dragul de a fi, așa că întreaga experiență este una care binedispune. Știu că elitismul culinar își face cruce în acest moment, dar nici Chefii și nici MasterChefii n-au emisiuni care să aibă legătură cu gătitul.

M-am uitat la 4 episoade și nici snopit în bătaie moldovenească n-aș putea să îmi aduc aminte de vreun preparat care m-a impresionat sau o tehnică pe care am deprins-o.

Emisiunile sunt pe zona pur de entertainment, iar Chefii fac asta mai bine printr-o carismă tip grup de prieteni. Chit că e pe glume de cartier, recunosc că m-am uitat și am râs de multe ori la emisiunea lor. E posibil ca ăsta să fie un prin semn de stockholm syndrome.

Cu toate asta …