Treceți la conținutul principal

Cute asa ...

Azi in metrou ... in fata mea statea ea. Cu genunchi lipiti si gleznele departate ... pozitia aia submisiva ... cu mainile pe genunchi. Dragutica asa ... nu ceva ne mai vazut. Avea o gecuta din aia de fash old school destul de micuta si stransa pe corp. Gluga o avea pe cap ... desi era destul de cald in metrou. Ii statea asa de bine ... inocenta(un fel de scufita rosie). Ochii mari si buzele nitel tuguiate se mai uitau din cand in cand si la mine. Cand s`a asezat nu am observat nimic din toate astea.

La urmatoarea statie se urca un clubber. Nu era ghertoi din ala manelist ... sau jmecheras ... era clubber. Hai sa lamuresc problema asta .. manelistii in general ii vezi de la o posta ... toti arata la fel si au fata aia de retardo-onanist. Clubberi in general sunt imbracati oke si se vede ca au dat ceva suma serioasa pe haine si accesorii. Asta era clubber ... statea cu picioarele rasfirate care pe unde putea pentru ca deh avea mainile in buzunarele blugilor. Blugi evident din aia cum se poarta. Parul era vopsit negru si lasat asa nitel emo style dar totusi masculin ...

Ma rog .. o bluza in culorile jamaicai ... alta deasupra ... un tricou relativ obisnuit pentru ca nu am retinut modelul ... adidasi dragutei in picioare ... si un ceas misto la mana. Mi`a placut ceasul ... desi avea curea metalica ... si sincer nu pot sa suport asta ... era oke si mergea bine la tinuta.

Va intrebati oare care e legatura intre cele doua personaje? El cand a urcat s`a asezat pe scaunul dinspre ea ... desi mai era liber si cel de langa tipul neinteresant. Amandoi aveau atitudine. Nu s`au uitat unul la altul ... ea inocenta si sexy ... el alfa male dezinteresat de orice si oricine.

Unul fara celalalt nu cred ca l`as fi observat ... dar asa impreuna m`a facut sa regrat ca am camera foto undeva prin Turcia. M`a facut sa ma gandesc ca inca nu e prea tarziu sa inventez o metoda de absorbtie a razelor de lumina .... sa fiu invizibil ca protagonistii sigur stricau "poza" daca ma vedeau cu camera.

Tocmai am vorbit in cuvintele mele (probabil ca nu ati inteles nimic ... de asta e in mambo jambo) despre ... CADRUL ... pe care nu am avut ocazia sa il fac niciodata. Doua statii mai incolo ea s`a ridicat si a plecat ... automat el si`a pierdut stralucirea aia. Chiar nu fac portrete in general pentru ca oamenii tind sa fie falsi in fata camerei ... dar lor le`as fi facut.

Erau atat de naturali. Oh ... chiar ca o poza face 1000 de cuvinte. M`am chinuit in 480 ... si 2 050 caractere si tot nu a iesit nimic. Cute in a fashion style.

Comentarii

  1. am priceput ce ai vurt sa zic. cute intr-un cuvant ;)

    RăspundețiȘtergere
  2. cred ca sunt beat ca am mai vazut un cuvant gresit. ehh am mainile congelate, mai bine steri toate comentariile ca deja fac spam :))

    RăspundețiȘtergere
  3. scufita rosie si lupul cel rau ;)) frumos contrast. desi cand am citit ca tipul avea mainile in pantaloni puteam sa jur ca o sa se lase cu vreo aluzie la un blow job dupa buzele ei putin tuguiate...dar n-a fost sa fie.

    RăspundețiȘtergere
  4. Parca iti face ziua o imagine ca asta. Eu sunt de parere ca oricat ai incerca nu vei putea pune in cuvinte. Clipa ramane a ta... ca doar d-aia ai memorie interna :p

    RăspundețiȘtergere
  5. sti uneori nici nu poti face o poza parca si acum tin minte cand i-am vazut la metru pe amandoi inconjurati de petale de trandafir rupte de jos....ea plangea iar el isi ascundea fata in maini....am trecut pe langa ei cu o fata de genu wtf...apoi m-am intorc vrand sa le fac o poza nesimtita fara sa ii deranjez (aici intervine cat de sick sa fi)....apoi mi-am dat seama ca ar fi putut iesi cea mai super poza pt colaj....dar in final nu am facut acea poza...unele lucruri trebuie lasate asa cum sunt....pup ..a ta mica :)

    RăspundețiȘtergere
  6. mesajul de la mihai e de la mine sa nu crezi ca e de la un tip sau ceva,,,,chiar daca you might like that

    RăspundețiȘtergere

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Era un bar mișto, dar problema era că mai venea și patronul...

Știți barul ăla făcut de patron în momentul în care a ajuns la 40 de ani și i-a dat cu virgulă bucket listul? Nu? Hai să vă zic cum stă treaba. Toată viața a visat să își deschidă un bar, dar n-a avut timp/bani/motivare. Asta până de curând când s-a dus ca berbecul.

L-a deschis. E mic, simpatic, are un specific bine delimitat, a mers chiar bine la început, dar acum începe să scârțâie. Și ăsta nu înțelege de ce. De ce în fiecare lună vin din ce în ce mai puțini clienți și încasează tot mai pe negativ.

Păi problema majoră e că patronul și-a dorit bar, dar nu și clienți. Am fost în vreo câteva locuri din astea unde noi îl deranjam pe patron. Omul era cu paharul de vin în față, cu gașca de prieteni și cu muzica la maxim. Erau pe distracție și trebuia să o mai pună pe pauză să ne aducă meniurile, să dea muzica mai încet, să ne aducă băutura și la final să ne ia banii.

Omul nu avea chef de noi, chiar dacă eram singurii plătitori de consumație din bar. N-ai cum să ceri prietenilor bani pe c…

Ieri le-am arătat Bucureștiul celor 5 noi beri aduse în România de URBB

De două zile timeline-ul meu s-a umplut de bloggeri care primiseră pachetul din imagine. Poze din toate unghiurile, selfie-uri, nebunie. Eu cred că am primit ultimul lădița care avea frumos atașat următorul mesaj: "Descoperă Europa cu berea care ți se potrivește! #beertrip", așa că presiunea a fost maximă.

Eu ce fel de poză pot să pun ce deja n-a fost făcută de ceilalți? Pe drumul spre casă, ajutat și de constituția specifică de blogger ce trebuia să care 6 kilograme, mi-am zis să fiu o gazdă primitoare și să le arăt celor 5 beri noi o fărâmă de București.

Și pentru că tot zic de ele, dar nu le-am numit, acestea sunt: Grimbergen Ambreé, Kronenbourg 1664 Blanc, Angelo Poretti 4 Luppoli Original, Angelo Poretti 5 Luppoli Bock Chiara și Angelo Poretti 6 Luppoli Bock Rossa.

Alături de ele au fost două mutat aici de ceva vreme: Guinness și Weihenstephaner Hefe Weissbier.

Rezultatul este mai jos.














Problema unui food truck făcut din pasiune e că nu se ia niciodată în serios

Sâmbătă am fost la aniversarea celor de la Ground Zero la Verde Stop - un loc ce a văzut de-a lungul timpului câteva street food festivals. Am ajuns regulamentar la 2, mi-am luat o bere și m-am tolănit regulamentar pe iarbă. Deja de la a 2-a bere au început șoriceii să danseze prin stomac așa că am făcut un tur al food truck-urilor prezente.

La BurgerVan timpul de așteptare era de peste 45 de minute, la Pește Pâine nici nu deschiseseră la aproape 3 ore de când începuse evenimentul, iar la Dianei 4 norocul a făcut să aibă gulașul făcut dinainte așa că puteai să mănânci pe loc. Nu zic că m-am resemnat, că au un gulaș bun, dar speram să bag niște cartofi prăjiți de la Pește Pâine.

Au deschis și ei jumătate de oră mai târziu și imediat s-a făcut o coadă care s-a împrăștiat repede. N-am înțeles de ce, dar mi-am zis că ăsta e momentul să merg să iau niște cartofi. Țeapă. Urmau să îi facă în 30 de minute după spusele lor. Mmda. Bine.


Am mai zăbovit ceva timp la niște vorbe și bere, dar am z…