Treceți la conținutul principal

Cute asa ...

Azi in metrou ... in fata mea statea ea. Cu genunchi lipiti si gleznele departate ... pozitia aia submisiva ... cu mainile pe genunchi. Dragutica asa ... nu ceva ne mai vazut. Avea o gecuta din aia de fash old school destul de micuta si stransa pe corp. Gluga o avea pe cap ... desi era destul de cald in metrou. Ii statea asa de bine ... inocenta(un fel de scufita rosie). Ochii mari si buzele nitel tuguiate se mai uitau din cand in cand si la mine. Cand s`a asezat nu am observat nimic din toate astea.

La urmatoarea statie se urca un clubber. Nu era ghertoi din ala manelist ... sau jmecheras ... era clubber. Hai sa lamuresc problema asta .. manelistii in general ii vezi de la o posta ... toti arata la fel si au fata aia de retardo-onanist. Clubberi in general sunt imbracati oke si se vede ca au dat ceva suma serioasa pe haine si accesorii. Asta era clubber ... statea cu picioarele rasfirate care pe unde putea pentru ca deh avea mainile in buzunarele blugilor. Blugi evident din aia cum se poarta. Parul era vopsit negru si lasat asa nitel emo style dar totusi masculin ...

Ma rog .. o bluza in culorile jamaicai ... alta deasupra ... un tricou relativ obisnuit pentru ca nu am retinut modelul ... adidasi dragutei in picioare ... si un ceas misto la mana. Mi`a placut ceasul ... desi avea curea metalica ... si sincer nu pot sa suport asta ... era oke si mergea bine la tinuta.

Va intrebati oare care e legatura intre cele doua personaje? El cand a urcat s`a asezat pe scaunul dinspre ea ... desi mai era liber si cel de langa tipul neinteresant. Amandoi aveau atitudine. Nu s`au uitat unul la altul ... ea inocenta si sexy ... el alfa male dezinteresat de orice si oricine.

Unul fara celalalt nu cred ca l`as fi observat ... dar asa impreuna m`a facut sa regrat ca am camera foto undeva prin Turcia. M`a facut sa ma gandesc ca inca nu e prea tarziu sa inventez o metoda de absorbtie a razelor de lumina .... sa fiu invizibil ca protagonistii sigur stricau "poza" daca ma vedeau cu camera.

Tocmai am vorbit in cuvintele mele (probabil ca nu ati inteles nimic ... de asta e in mambo jambo) despre ... CADRUL ... pe care nu am avut ocazia sa il fac niciodata. Doua statii mai incolo ea s`a ridicat si a plecat ... automat el si`a pierdut stralucirea aia. Chiar nu fac portrete in general pentru ca oamenii tind sa fie falsi in fata camerei ... dar lor le`as fi facut.

Erau atat de naturali. Oh ... chiar ca o poza face 1000 de cuvinte. M`am chinuit in 480 ... si 2 050 caractere si tot nu a iesit nimic. Cute in a fashion style.

Comentarii

  1. am priceput ce ai vurt sa zic. cute intr-un cuvant ;)

    RăspundețiȘtergere
  2. cred ca sunt beat ca am mai vazut un cuvant gresit. ehh am mainile congelate, mai bine steri toate comentariile ca deja fac spam :))

    RăspundețiȘtergere
  3. scufita rosie si lupul cel rau ;)) frumos contrast. desi cand am citit ca tipul avea mainile in pantaloni puteam sa jur ca o sa se lase cu vreo aluzie la un blow job dupa buzele ei putin tuguiate...dar n-a fost sa fie.

    RăspundețiȘtergere
  4. Parca iti face ziua o imagine ca asta. Eu sunt de parere ca oricat ai incerca nu vei putea pune in cuvinte. Clipa ramane a ta... ca doar d-aia ai memorie interna :p

    RăspundețiȘtergere
  5. sti uneori nici nu poti face o poza parca si acum tin minte cand i-am vazut la metru pe amandoi inconjurati de petale de trandafir rupte de jos....ea plangea iar el isi ascundea fata in maini....am trecut pe langa ei cu o fata de genu wtf...apoi m-am intorc vrand sa le fac o poza nesimtita fara sa ii deranjez (aici intervine cat de sick sa fi)....apoi mi-am dat seama ca ar fi putut iesi cea mai super poza pt colaj....dar in final nu am facut acea poza...unele lucruri trebuie lasate asa cum sunt....pup ..a ta mica :)

    RăspundețiȘtergere
  6. mesajul de la mihai e de la mine sa nu crezi ca e de la un tip sau ceva,,,,chiar daca you might like that

    RăspundețiȘtergere

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Și au trăit fericiți până la adânci bătrâneți și nici unul n-a învățat vreodată să gătească

Am o chestie care mă bâzâie recent: oamenii care nu știu să gătească și se laudă cu asta. Sunt mândri și înfumurați de această realizare. Parcă sunt mai buni decât noi ăștia fraierii care ne mai băgam ocazional mâinile prin ulei și grăsimi de animal. Și mă uit la ei și mai că îmi vine să le zic că sunt niște idioți.

Este imposibil să zici că nu știi să gătești. Aaah. Majoritatea tentativelor s-au terminat cu ceva ce nu putea să fie mâncat? Se întâmplă și data viitoare o să iasă mai bine că ai tras niște învățăminte. Dar de aici până la a te alinta și lăuda că nu tu nu știi să faci nimic - e drum lung.

Pui niște ulei în tigaie, arunci o mână de cartofi în uleiul încins, îi învârți până sunt galbeni-maronii - ai cartofi prăjiți. Spargi două ouă deasupra și le amesteci preț de câteva secunde până au aceeași culoare cu cartofii - bum! cartofi prăjiți cu omletă. Hai dă-o dracu că nu e greu.

Dacă ai mâncat vreodată mâncare gătită, șansele sunt de vreo 75% să o poți reproduce doar amestecân…

Carrier has arrived: Starcraft Remastered

Când prin martie anunțam că cei de la Blizzard vor scoate în vară Starcraft Remastered, același joc ca acum 19 cu o grafică mai buna, trebuie să recunosc că m-am bucurat ca o școlăriță. Primul meu joc pe care l-am jucat vreodată în multiplayer urma să primească o a doua șansă.

Ier s-a lansat pentru cei cu precomandă, nu îmi dau seama exact ce înseamnă asta, dar cert e că azi de dimineață am băgat un meci. Și cum mai bine să testez dacă Remastered-ul ăsta mă poartă pe rush-ul nostalgiei dacă nu cu un free for all vs 7 calculatoare pe Big Game Hunter?

A fost o nebunie, mă jur! Este fix același lucru ca acum aproape 20 de ani. A durat o eternitate să scot toate cele 7 calculatoare, 45 de minute la vârsta asta se simt altfel ca la 12-13 ani, dar a meritat! M-am simțit ca în '98 în acel net cafe mucegăit de pe lângă generală unde aveai experții în spatele tău care își dădeau cu părerea ce ar trebui și ce n-ar trebui să faci. #dăsătetreceu

Strategia aplicată a fost cea clasică care mie…

Povești adevărate: cum am m-am transformat din impostor în expert... de multifuncționale

Povestea este destul de amuzantă și cumva pleacă de la zicala corporatistă "Spune-mi câți oameni se pot uita în ecranul tău de la muncă ca să îți spun cât de nou ești în firmă". Ghinionul de neșansă a făcut ca vreo 2 ani să fiu poziționat fix în punctul cel mai traficat din open space: lângă multifuncționala ce deservea 60+ oameni.

Vrând, nevrând, toată lumea ajungea cel puțin odată pe săptămână la monstruozitatea mecanică de un metru jumătate înălțime ce ocazional mai dădea și gherle. Se uitau lung la ea, apăsau niște butoane cu vizibilă disperare și apoi se întorceau spre mine să mă întrebe dacă știu ce are de nu merge.

Acum ca să înțelegeți puțin nivelul meu expertiză în multifuncționale, trebuie să spun că până să ajung la jobul ăsta aveam o medie de o foaie printată pe an, iar asta nu este exagerare. De scanat nici nu are rost să zic ceva pentru că nu cred că am avut ocazia să fac asta înainte. Practic am putea spune că aveam atât de multă experiență în subiectul acest…